DANIEL CRISTEA-ENACHE: Versuri bidimensionale

Daniel Cristea-Enache: "Placheta tanarului Robert Serban "Cinema la mine-acasa" (Editura Cartea Romaneasca) exploateaza minimalismul pana la punctul de rupere."

Poezia se realizeaza, aici, mai mult prin explicatii asupra felului in care intelege autorul lirica, la antipodul oamenilor obisnuiti. Pledoaria pentru cartile subtiri este facuta in mod direct si, de la bun inceput, in aceasta carte - intamplator - subtire: „Oamenii sunt convinsi/ ca in poezii nu se intampla nimic/ca ele ar trebui citite/dupa moarte/ cand e bine sa nu mai ai pofte/ idei/ oamenii nu deschid carti subtiri/ iar daca o fac/ observa imediat ca inauntru sunt/ putine cuvinte pe rand/ putine cuvinte pe pagina/ in rest/ alb, mult alb/ si le inchid repede” („Ce ramane din viata”).

Intr-un astfel de stil, curatel, sunt scrise majoritatea textelor, lipsite de consistenta si de forta, dar agreabile si salvate, cand si cand, de finaluri ingenioase.

In poemul citat, ultima strofa schimba intr-o oarecare masura datele problemei, printr-o definitie existential-filosofica „ la Leonard Cohen: „Fara sa le spuna nimeni/ oamenii stiu insa ca/poezia este ceea ce ramane din viata/ dupa ce o traiesti”.

Liga Europa. Hoffenheim - FCSB, 0-0. Campioana României, un rezultat cu bătaie spre primăvara europeană

Zodiile care își găsesc marea dragoste la finalul anului. Viața lor se va schimba radical

Schema aceasta distributiva, cu un final mai pregnant contrastand cu anterioarele versuri incolore si inodore, este utilizata frecvent. In ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Serban apare „simpla ca mai toate lucrurile zilei, nostalgica si cinica, precum gesturile barbatului incercat, trista si adevarata precum gandurile despre dragoste”.

Ea iti da „senzatia unei indiscretii platonice”, „acel nepretuit sentiment care il face pe cititor sa insface telefonul si sa-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul literar sa mai amane recenzia pentru a depasi copleseala subiectiva de dupa lectura”. In schimb, Nicolae Manolescu o trateaza cu elogii mai laconice: „spirituala”, „inteligenta”, „plastica”, „admirabila”.

Inteligenta, da, spirituala, da, insa plastica si admirabila, nu prea... Ceee ce ii lipseste in mod vadit autorului este capacitatea de a da concretete si chiar volum imaginilor. Scenetele lui lirice par bidimensionale, prinse fara scapare in planul paginii.