Judecătorul Dana Gîrbovan susține că președintele Iohannis folosește tema justiției în scop electoral și populist, în condițiile în care independența justiției nu se poate negocia între partidele politice.

De asemenea, judecătorul mai susține că președintele Iohannis trebuie să declasifice unele decizii ale CSAT.

„Independența justiției este o valoare constituțională, nu subiect al protocoalelor, acordurilor sau parteneriatelor politice!

Propunerea Președintelui Klaus Iohannis de a include problema justiției într-un „acord/pact național”, pe care să îl semneze toate partidele, este pur și simplu demagogie și folosirea – pentru a câta oară? – a subiectului justiției în scop electoral și populist.

Independența justiției se respectă de către toate instituțiile, de către toate partidele politice și de către fiecare cetățean, nu se negociază la masă verde între partidele politice! România a mai trecut prin experimente similare, în ani electorali, și efectul a fost mereu nociv pentru justiție.

Garantarea independenței justiției revine numai și numai Consiliului Superior al Magistraturii.

Apărarea independenței justiției că și valoare constituțională revine Curții Constituționale

Această este arhitectură statului de drept din România și competențele fiecăruia trebuie respectate.

În rest, despre apărarea justiției prin discursuri politice și prin pacte pe justiție și de coabitare, istoria recentă a României ne-a arătat deja pericolele grave pe temen lung ale acestora pentru instituțiile din justiției și credibilitatea lor.

Să ne reamintim această istorie recentă.

Ideea unui pact pe justiție a fost folosită în campania electorală din 2009, dezbătută în Parlament și apoi abandonată imediat după alegeri.

Ulterior, în 12.12.2012, Președintele Băsescu și Premierul Ponta semnau celebrul    „pact de coabitare”, prin care, printre altele, se refereau la independența justiției și supremația legii.

Semnatarii pactului își asumau consolidarea independenței justiției în raport cu influență politică, respectarea prevederilor Constituției la emiterea ordonanatelor de urgență și punerea în aplicare a deciziilor Curțîi Constituționale, asigurarea funcționalitățîi instituțiilor afectate și identificarea de garanții pentru păstrarea atribuțiilor instituțiilor statului de drept, numirea în funcția de Avocat al Poporului a unei persoane care se bucură de sprijinul diferitelor grupuri parlamentare și introducerea unui proces transparent de numire la vârful parchetului.

Ce a urmat pactului a fost exact opusul celor enunțate în acel pact:

- numirea procurorilor de rang înalt s-a făcut prin troc politic;

- s-au constituit echipele mixte procurori-ofițeri SRI și creat planuri comune de acțiune;

- Guvernul a continuat adoptarea OUG-urilor, inclusiv în domeniul justiției;

- au fost deschise mii de dosare penale vizând judecători și procurori, inclusiv deschise din oficiu sau pentru soluțiile pronunțate;

- CSM, Inspecția Judiciară și Înalta Curte de Casație și Justiție au semnat la rândul lor protocoale cu SRI.

Pactul respectiv a fost pur și simplu folosit politic, prezentat că trofeu și la aceea vreme ambasadelor și reprezentanților Uniunii Europene care, cu toțîi, au aplaudat „progresele” făcute cu prețul prejudicierii independenței justiției, prin intruziunea SRI-ui în actul de justiție, și a încălcării drepturilor omului și normelor democratice într-un stat pretins de drept.

Pactul nu a avut o viață lungă, el fiind denunțat de premierul Ponta, pe motiv că președintele Băsescu ar fi afirmat că l-a „păcălit” când l-a convins să semneze pactul.

Ca atare, problemele recurente ale justiției nu doar că nu s-au rezolvat prin acel pact dintre Băsescu și Ponta, ci, mai grav, justiția a fost tărâță în certuri și lupte dintre adversari politici, într-o zonă care ar trebui să îi fie complet străină. Mai mult, vechilor probleme cu care se confruntă justiția li s-au adăugat altele noi, de o gravitate fără precedent.

Lecția e simplă: justiția trebuie scoasă din absolut toate jocurile și trocurile politice, nu mai trebuie folosită că armă electorală și fiecare instituție trebuie DOAR să își respecte atribuțiile și obligațiile ce îi revin după Constituție și lege.

Dacă Președintele Klaus Iohannis dorește într-adevăr o justiție independentă, așa cum pretinde, atunci trebuie să:

1. Publice hotărârea CSAT 17/2005, care a creat fundamentul pentru ingerință serviciilor de informații în justiție;

2. Declasifice și publice orice alte hotărâri CSAT care au vizat sau afectat justiția.

Aceste două lucruri pot fi făcute de Președintele Iohannis fără să fie necesar un pact.

Guvernul trebuie pur și simplu să nu mai adopte ordonanțe de urgență decât cu respectarea strictă a Constituției.

Ministerul Justiției este dator să publice rapoartele privind arhivă SIPA, un episod întunecat din istoria recentă a justiției.

CSAT trebuie să facă verificări efective privind legăturile judecătorilor și procurorilor cu serviciile de informații și să facă publice rezultatele acestora.

O justiție independența poate există doar în condițiile în care politicienii abandonează dorința de a prelua tutela asupra justiției și doar dacă fiecare instituției își respectă pur și simplu atribuțiile și competențele legale și constituționale”, a scris Dana Gîrbovan pe Facebook.