Stenogramele discuţiei dintre liderul PC şi membrii CNSAS: poveşti cu securişti şi lipsa consensului într-un verdict.
De ce natura aceasta este totuşi atât de vitregă, meschină şi sgârcită cu oamenii atunci când îi înzestrează fizic şi psihic, deobicei compensatoriu, deci neoferindu-le din plin, totul? Aşa şi cu tov. Voiculescu Dan, băiat tânăr, viguros, cu un fizic agreabil, simpatic, dar... peltic, atât fizic, cât şi psihic“.
Fragmentul anterior face parte dintr-o notă informativă asupra activităţii cotidiene a fostului economist la Serviciul Export V materiale izolatoare Vitrocim, actualul om de afaceri prosper Dan Voiculescu. Sub semnătura „lt. maj. Giuvelea N“, acesta era prezentat în contraste, fiind caracterizat, pe rând, atât ca „îngâmfat şi orgolios din fire“, dar şi dând dovadă de „o inteligenţă nativă sclipitoare“.
Actul se constituia ca o recomandare a lui Voiculescu, către organele statului comunist, în scopul unei posibile racolări a sa de către fosta Securitate. Locul unde poate fi găsită nota: ataşată la dosarul care se va judeca la Tribunalul Bucureşti, într-o cauză în care Dan Voiculescu contestă decizia CNSAS prin care se apreciază că acesta a făcut poliţie politică. Restul actelor din dosar prezintă însă o cu totul altă latură a poveştii ce ar putea fi generic denumită „Dan Voiculescu şi Securitatea“.
Concret, este vorba despre stenogramele audierii acestuia în faţa membrilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). O poveste despre motive, racolări şi adevăruri parţiale. În fine, o mostră despre cum avea loc o audiere în faţa CNSAS, temerile membrilor acestuia cu privire la mersul anchetei şi lipsa unor probe veritabile şi de necontestat.
COLABORARE
Mircea-Felix Voiculescu a ajuns la tribunal
Potrivit CNSAS, Dan Voiculescu a făcut poliţie politică încă din 1970 sub pseudonimul „Mircea“. În 1973, Voiculescu devine „Felix“ după recrutarea în Direcţia a III-a. Fostul lider PC a contestat însă decizia de poliţie politică în august 2007, pe motiv că hotărârile Consiliului sunt netemeinice şi nelegale.
Legea CNSAS a fost declarată neconstituţională în urma sesizării depuse de Voiculescu la Curtea Constituţională, decizie la care a contribuit şi parlamentul. Dosarul a ajuns pe masa Tribunalului Bucureşti, singurul abilitat prin lege să se pronunţe asupra unei colaborări cu Securitatea. Dan Voiculescu: „Eram urmărit, tot timpul am fost vânat“. Membrii CNSAS: „Audierea a fost atipică şi noi nu am procedat corect“
Patriotism autentic, lipsa oricărei rele intenţii şi preocuparea pentru o viaţă mai bună. Acestea sunt principalele caracteristici în ceea ce s-ar putea constitui un autoportret al omului de afaceri, Dan Voiculescu, după cum rezultă din mărturia sa în faţa membrilor CNSAS. Potrivit acestuia, informaţiile despre cetăţenii străini pe baza cărora a primit o decizie de poliţie politică ar fi fost furnizate doar pentru că era „obligat să câştige o pâine“.
Acelaşi personaj declara însă, în cadrul aceleiaşi audieri, referitor la situaţia sa materială din perioada respectivă, că „intrând deja într-o altă lume, într-o lume capitalistă, dar care trăia în socialism, aveam celebra sticlă de whisky, cartuşul de Kent şi gumă de mestecat şi benzină pe bonuri“. Stenogramele audierii mai arată că, în opinia sa, Dan Voiculescu nu ar fi turnat niciodată un cetăţean român, iar orice informaţ ie dată cu privire la vreun străin era lipsită de orice tentativă „de a-i face vreun rău“. „Doamne iartă-mă...“
Discuţia dintre Dan Voiculescu şi membrii CNSAS se încheagă practic în jurul unei deplasări a relaţiei urmăritor-urmărit. „Eram urmărit, tot timpul am fost vânat, tot timpul am fost dorit să le fiu de folos. (...) Deci, stimaţi domni, nu am niciun fel de angajament semnat cu Securitatea, indiferent de direcţii“, precizează, în mai multe forme, Dan Voiculescu. Momentul tensionat intervine în cadrul unei discuţii dintre cel chemat să depună mărturie şi unul dintre membrii marcanţi ai CNSAS, Mircea Dinescu. Miza disputei: numele „Felix“, sub care, potrivit Colegiului, Voiculescu îşi semna notele informative: Mircea Dinescu: Aveţi acolo... „Când am fost recrutat informator mi s-a dat numele conspirativ de Felix“. Dan Voiculescu: Nu cunosc. Mircea Dinescu: Aţi semnat vreodată vreun angajament? Dan Voiculescu: Doamne iartă-mă. Nu există niciun fel de document, de angajament, semnat de mine. Mircea Dinescu: Este olografă. V-aţi recunoscut scrisul acolo? Dan Voiculescu: Daţi-mi, vă rog, să văd. Referitor la cetăţeanul străin Lihlau, este cetăţean străin, german domiciliat... nu are nimic cu poliţia politică. Claudiu Secaşiu: Dar acel document vă aparţine, scrisul e al dv.? Dan Voiculescu: Sigur că da. Mircea Dinescu: Dar aţi semnat cu Felix. Ziceaţi că nu ştiţi ce e cu Felix. Dan Voiculescu: Păi, aşa mi-au dat ei numele, probabil, Felix. Mircea Dinescu: Dv. aţi semnat cu Felix? Dan Voiculescu: Da.
PROBLEMA DEONTOLOGICĂ
„Să fim beton când îi punem întrebări“
Dincolo de problema de fond a audierii, există un moment extrem de important, desfăşurat într-o pauză de audiere. Este vorba despre o discuţie între membrii CNSAS privind respectarea etapelor necesare unei audieri veritabile. Tonul este dat de Constantin Ticu Dumitrescu, care afirmă că „nu trebuia să-l chemăm acum la audiere. Trebuie să cerem microfilme, să studiem tot, să fim beton atunci când îi punem întrebări“.
Dumitrescu este susţinut de Mircea Dinescu, care-şi exprimă, la rândul său, reticenţele legate de metoda de audiere abordată: „Problema este că noi ar fi trebuit să procedăm cum procedăm de obicei cu orice invitat. Nu am obţinut decât poveşti, disidenţă. (...) Problema e că audierea domnului Voiculescu a fost atipică, şi noi nu am procedat corect, după părerea mea“. De altfel, Constantin Ticu Dumitrescu s-a abţinut, pe parcursul audierii, de la orice întrebare adresată lui Dan Voiculescu, invocând chiar lipsa sau caracterul incomplet al unor probe de netăgăduit.
CLICK PE POZĂ PENTRU DOWNLOAD
PORTRET
Subiectul, preocupat de chestiuni „erotice şi mecanice-auto“
Dosarul stenogramelor de la CNSAS, ataşat celui existent la Tribunalul Bucureşti, conţine şi un act mai puţin obişnuit în contextul verdictului ce urma să fie dat. Este vorba despre o recomandare scrisă, sub forma unei note informative, redactată şi semnată de un anume lt.-maj. Giuvelea N, prin care autorităţile statului erau puse la curent cu defectele şi calităţile tânărului, pe atunci, Dan Voiculescu. Scrisă într-un limbaj de lemn şi plină de mostre de umor involuntar, nota respectivă este o reprezentare fidelă a modului în care fosta Securitate primea portrete ale unor oameni consideraţi a fi potenţiali informatori.
Textul tovarăşului Giuvelea se deschide cu o descriere amănunţită a lui Dan Voiculescu, pe vremea aceea economist la Serviciul Export V materiale izolatore al Vitrocim: „Dotat cu un fizic plăcut este un tânăr simpatic cu o inteligenţă nativă sclipitoare, o memorie remarcabilă şi o prezenţă de spirit care-l ajută să se descurce uşor în cele mai dificile situaţii (...). Are o facilitate deosebită la calculele matematice, putere de pătrundere rapidă a problemelor (...), perspicacitate şi posibilităţ i vaste de concentrare, de scurtă durată însă...“. Voiculescu mai este caracterizat ca fiind „şmecher şi prudent (...), are prudenţa de apărare a animalului în faţa pericolului ce-l ameninţă (...), îngâmfat şi orgolios din fire (...), pierde mult din caracterul pozitiv al rezultatelor pe care s-ar putea sconta şi se caracterizează ca un tip suficient de impertinent“.
Nici viaţa particulară sau pasiunile tânărului Voiculescu nu sunt lăsate deoparte. Semnatarul notează minuţios că subiectul „este foarte ocupat cu un mare noian de chestiuni personale, particulare (erotice, mecaniceauto, etc.)“, „este foarte preocupat de legături amoroase, fiind destul de des ocupat cu scurte întâlniri pentru satisfacerea tuturor cerinţelor în legătură cu acestea (lucruri probabil trecătoare, în legătură cu vârsta caracteristică preocupărilor erotico-sexuale)“.