Dan Diaconu consideră că în curând toată lumea va fi bolnavă, iar acest lucru nu ni se va mai părea ceva ieşit din comun. De atlfel, acesta mai spune că dacă ne gândim la faptul că întotdeauna ne rezumăm la a lua medicamente când ne este rău, înseamnă cu am fost mereu bolnavi.
„În scurt timp a fi bolnav va deveni noua normalitate. De fapt, dacă luăm în considerare consumul de medicamente şi suplimente alimentare, putem lesne trage concluzia că populaţia Pământului este una care nativ este bolnavă. Sună ciudat? Poate pentru unii, dar pentru cei care încă se păstrează cu picioarele pe pământ a devenit deja un loc comun. Să recapitulăm totuşi câteva momente „istorice” care au condus la actuala stare de fapt”, a scris Dan Diaconu pe blogul său.
„Dacă ţi-ai fi făcut analizele pe la începutul anilor 90, o valoare a colesterolului total de până la 250 mg/dl ar fi fost considerată absolut OK. De altfel, în practica medicală a vremii, intervalul 260-280 era considerat unul care se încadra în normal, dar necesita o atenţie sporită. La un moment-dat însă s-a întâmplat ceva: brusc, valoarea normală a acestui indicator a fost coborâta de la 250 la 200mg/dl. În acest fel s-a ajuns ca, peste noapte, câteva sute de milioane de oameni să fie trecuţi în rândul celor bolnavi.
Probabil orice om normal s-ar întreba pe bună dreptate ce s-a întâmplat de s-a ajuns la o asemenea modificare. Se schimbase rasa umană, ne apăruse sau dispăruse vreun organ? Chiar dacă pare hilar, e vorba de o scădere radicală a valorilor normale ale acestui indicator, de aproape 30%! Numai vreun cataclism nuclear ar fi produs o asemenea mutaţie în rasă. Ca să înţelegeţi mai bine cât de radicală e această scădere, imaginaţi-vă că, de la înălţimea medie a românului care în prezent este de 174 cm, s-ar ajunge peste noapte la 121 cm. E clar că-i radical, nu-i aşa?
De fapt alta era cauza în „problema colesterolului”. Nişte „băieţi deştepţi” ai industriei farma tocmai descoperiselă aşa-numitele statine, medicamente care aveau ca efect scăderea rapidă a colesterolului. Patentul în industria farma îţi permite ca timp de zece ani să ai monopolul asupra producţiei respectivului medicament, după care intră în rândul genericelor. A avea monopolul fără bolnavi e un rahat, deoarece n-ai cum să vinzi. Astfel, a inventa o boală şi a vinde apoi un medicament scump care „vindecă” această boală este o afacere de multe miliarde de dolari. Aşa s-a întâmplat şi cu colesterolul.
Povestea merge mai departe. Cât timp băieţii deştepţi au avut monopolul, congresele gemeau de subiecte legate de colesterol şi de binefacerile „medicamentului minune”. După ce s-a dus însă monopolul, iar medicamenul lui Peşte a devenit ieftin ca braga, aceleaşi congrese medicale au început să fie burduşite cu dovezi ale efectelor adverse ale medicamentului. Ce se întâmplase? Firma şmecherilor tocmai patentase alt medicament care cică nu mai avea acele efecte adverse, dar, desigur, era scump în draci. Şi un nou val de business începea să se ridice pe cadavrul celui vechi.
Pentru mulţi nu spun nicio noutate. Povestea „falsului colesterol”, cu toate că a fost abil ascunsă de rapacea industrie farma, a ajuns destul de cunoscută între oamenii suficient de informaţi. O alta însă e aproape necunoscută, mai ales din cauză că lucrurile se petrec peste Ocean. E vorba de medicamentele pentru alinarea suferintei.
Când mergi în America de Nord eşti de-a dreptul şocat de „pain”. Peste tot auzi numai de alinarea durerii. Ajungi chiar să te întrebi cât de mult s-a degradat rasa umană de ajungi să te plângi non stop de durere/suferinţă în condiţiile în care mănânci îngheţată cu căldarea, iar o porţie de hamburger ar echivala la noi cu o masă pentru două persoane. Ce poate fi atât de tragic? Mă gândesc că pe la începutul secolului XX alimentaţia ţăranului român avea la bază o amărâtă de mămăligă şi ce mai prindea pe lângă ea, adică o ceapă, un usturoi, un cartof s.a.m.d. Atunci stai, pe bună dreptate şi te întrebi, de unde naiba au ăştia atâta suferinţă?”, a mai scris acesta.
Articolul integral AICI