În martie 1932, ajungea în Gara de Nord din București, venind cu trenul dinspre Sinaia, fantele sârb care înnebunise femeile de pe mapamond, mai ales după ce jucase producția germană „Orlov” din 1927.
Reporterul care îl însoțea relata că toate femeile frumoase din București dăduseră năvală în Gara de Nord pentru a-l saluta: „I-au aruncat flori, s-au înghesuit, s-au strivit, şi l-au înspăimântat pe omul acela înalt şi frumos - bărbat în toată accepţiunea cuvântului.
Atât de formidabil a fost elanul frumoaselor noastre, încât şeful de gară, ne-a sfătuit să nu coborâm şi să mergem înapoi, la halta Griviţa, la triaj, pentru a descinde acolo.
În mijlocul unei veritabile bătăi de flori, garoafe albe, trandafiri roşii - trenul porneşte din nou. Coborâm la triaj, dar nici aci nu scăpăm de m ulţimea care se agăţase de tampoane, de scări, spre a-1 întovărăşi pe idol.
Cu greu ne suim în maşină, cu greu pătrundem în hotel. Peste tot suntem întâmpinași de aceleaşi zâmbete, de aceleaşi flori, de aceleaşi cereri de autografe...
Idolul este obosit. Este obosit de glorie, de lume, ar vrea să fie singur... în baie.
Îl lăsăm deci şi plecăm să aşternem destăinuirile pe care ni le-a făcut în tren, de la Sinaia la Bucureşti.
Mărturisirile obicinuite - naştere, debut, carieră, film - desigur că nu vă interesează. Ele sunt povestite mereu, matematic, obsedant, şi devin din ce în ce mai plictisitoare.
Altceva doriţi fără îndoială să aflaţi dela un idol de talia lui Petrovich. Vreţi să ştiţi intimităţi din viaţa lui şi intimităţi din viaţa acelora cu care vine în contact. Să-l lăsăm deci pe Petrovich să ne spue lucrurile pe care nu le-aţi ştiut şi pe care de atâta vrem e doriţi să le aflaţi...
Despre femei
Ivan Petrovich, amorezul prin excelenţă, vorbeşte despre femei, cu un zâmbet, aproape melancolic, cu o privire aproape deşartă, în licărirea căreia joacă amintirile.
- Femeile, domnul meu... E atât de greu să le cunoşti... e atât de greu să le descrii, atât de greu să vorbeşti despre ele!
- Dv. spuneţi asta?
- Da eu. Să nu crezi că este plăcut să ai deaface cu prea multe femei. Sufletele lor sunt atât de diferite, minciunile lor atât de otrăvitoare, buzele lor atât de înşelătoare. De multe ori, te doresc dintr-un capriciu, dintr- ambiţie prostească şi apoi pleacă, fug din calea ta, căci simt pe semne că le porţi nenoroc.
- Atunci?
- Atunci, este mai bine să nu ai deaface decât cu o singură femee. Una care să fie a ta trupeşte şi sufleteşte, care să-ţi aparţie sincer, nu din capriciu, nici dintr-o dorinţă momentană…
- Şi totuş n-aţi fost niciodată căsătorit?
- O nu, domnul meu. Un prim-amorez nu trebue să se căsătorească niciodată. Nu are voe să facă aceasta. Şi apoi îţi spun sincer: sunt sătul de minciunile pe care le rostesc pe ecran...
- Aşadar n-aţi iubit niciodată?
- Niciodată…
Petrovich se opreşte o clipă, zâmbeşte amar, blazat, şi spune : Am spus deseori „te iubesc”... Poate în clipele acelea să fi fost sincer... dar apoi...
Despre Greta Garbo
- Aţi cunoscut-o desigur pe Greta Garbo, în timpul angajamentului dv. la Hollywood.
- Ce impresie v-a făcut?
- Nu prea bună... Aş putea spune chiar proastă. În viaţa particulară Greta este pur şi simplu imposibilă. Nu vorbeşte cu nimeni, umblă prost îmbrăcată, nici măcar nu se în grijeşte. Şi
apoi....
- Apoi?
Petrovich ezită un moment şi spuse:
- Greta nu poate suferi bărbaţii. Nu cunosc pe nimeni care
să fi avut legături cu dânsa... În schimb femeile...
Petrovich mă roagă să nu destăinuesc această mărturisire a lui şi eu îi promit!!!
Despre Marlene Dietrich
- Marlene Dietrich?
- Foarte mult mai inteligentă decât Greta. A ştiut să-şi aranjeze bine lucrurile. Şi apoi... are picioare atât de frumoase!...
- Ce este adevărat din legătura ei cu Sternberg?
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric