„Vin vremuri de urgie şi de grindini/ Şi este seara ultimului bal,/ Din zori, vom fi români de pretutindeni./ Probabil, mâine–aici va fi pustiu/ Şi toţi în pribegie, vom porni-o,/ Drum bun, popor pierdut la un pariu,/ Adio, mamă patrie, adio!” (Adrian Păunescu - Adio, mamă patrie, adio!)
Infatuatul și obedientul co-președinte al alianței USR-PLUS și-a anunțat poporul, marți seară, că nu dă doi bani nici pe copiii, nici pe tinerii și nici pe vârstnicii României. Ascultam, în surdină, în timp ce scriam o știre, interviul oferit de Dacian Cioloș unui post de televiziune: „Am avut și boala (COVID-19 - n.r.). A durat mai bine de două săptămâni, cu o pauză aproape totală. (...) Am făcut testarea când am ajuns la Parlament și acolo am fost descoperit pozitiv. O perioadă de 12 zile am stat acolo până am putut călători și după am venit acasă și am avut o perioadă de pauză acasă”. Iartă-mă, Doamne, dar nu l-au băgat în carantină la momentul potrivit, mi-am spus, văzându-mi în continuare de treabă.
La un moment dat, mi-a fost atrasă atenția de următorul subiect: Ovidiu Vizante, directorul CFR Călători, un scandal în jurul unei declarații pe care a făcut-o. M-am întors spre TV, urmărind cu interes reacțiile co-președintelui USR-PLUS. „Da, a fost cu siguranță vorba despre declarații nefericite și o poziționare nefericită pentru care am văzut că și-a cerut scuze.” Doamne... L-a trăsnit!, m-am pomenit spunând. M-am străduit din răsputeri să mă conving că am auzit greșit, dar arhanghelul reformatorilor a insistat. Întrebat dacă un director care tratează călătorii cu ignoranță și jignindu-i este unul potrivit pentru a realiza transformările promise de guvernare, Dacian Cioloș a răspuns: „Încă o dată, exprimarea aceea a fost una nefericită. Eu știu, din ce mi-a spus ministrul Cătălin Drulă, că domnul Vizante a fost prezent ca să țină situația sub control, ca să ia toate deciziile care trebuiau luate și care țineau direct de dânsul. A fost în contact cu colegi de la alte structuri din ministerul Transporturilor, care aveau alte responsabilități, ca să caute soluții”.
Reflectez puțin. Mi se pare că în spațiul public încep să se propage tot mai des declarațiile „nefericite” ale politicienilor cinici. O fi vreo coincidență? Dacă nu înțeleg eu prezentul? Mă întreb... Având în vedere că sistemul politic nu a dezvoltat anticorpii necesari respingerii unui astfel de virus și nici nu a descoperit vreun vaccin imunizator, singura șansă de vindecare de boală este înlăturarea de urgență din funcție a tuturor actorilor de pe scena politică doritori de senzații tari, din cauza cărora negrul devine alb și invers, iar România sfârșește la coșul de gunoi al istoriei. Bazaconii de tinerețe, unii dintre noi i-am votat, manipulați fiind de oameni care ne folosesc și ne conving de multe lucruri, mă gândesc. Sau am devenit robi din proprie voință? Cine îi va da afară pe dușmanii poporului, care nu livrează decât interesele sistemului ai cărui prizonieri au devenit? Stăpânii străini își văd visul împlinindu-se. Totul se rescrie chiar sub nasul nostru.
„Ca să dai afară un om, eu cred că trebuie să ții cont și de ce s-a întâmplat atunci, dar și de alte elemente. Haideți... Acum nu putem pune pe umerii acestui om, care e acolo de câteva luni de zile, niște probleme sistemice”, a continuat plusistul, învinovățindu-i, printr-un patos al vociferării, pe „demonii politici” anteriori. Mă trezesc față în față cu „colții ascuțiți” ai lui Cioloș. Argumentul mi se pare de o indecență scandaloasă și nimicitoare, mai ales în contextul în care vorbim despre o puzderie de copii care, întorcându-se din tabără, rămân blocați timp de nouă ore, fără apă, în mijlocul câmpului. În fața lui Cioloș și a lui Vizante, românii sunt declasați, dar nici în fața ministrului Cătălin Drulă nu sunt mai valoroși, deși directorul CFR Călători a picat grav și testul profesionalismului, dar și al eficienței. „Cei mai detestabili sunt proștii cu diplomă”, mi-a spus cineva, recent.
Individualiști, toți scoțând pe gură aceleași enormități, hashtagiștii nu mai reușesc să se distingă. Nu cunosc ce înseamnă iubirea, bunătatea - nu au niciun Dumnezeu. Acești politicieni cu instincte de gang, idei wow pentru români și mecanisme odioase mi se par a reprezenta exorcizarea răului din om. Cu declarații aproape trase la indigo, politicienii USR-PLUS, care doar mimează atitudini de conducători, îl țin în palme pe Vizante. Atenți la urne, nimeni nu își afirmă identitatea împotriva curentului, riscând să piardă din popularitate. „Nu e nicio problemă. Pentru mine, subiectul e închis. Nu ajută pe nimeni o isterie”, se aude, ca un ecou, vicepremierul României, Dan Barna, ale cărui cuvinte pătimașe nu țin cont nici de cele mai elementare criterii de raționalitate. Un pas, mic și probabil inevitabil, care a atras după sine anularea omeniei. Aglomerațiile gregare și lamentările nule din spațiul politic nu țin de foame.
Să fi stat lucrurile mereu așa? „Fără aventura lirică a comunismului, secolul nu poate fi înțeles”, a notat André Malraux. Mi-e teamă să mă gândesc. Poate că bunul obicei al respectării normelor de igienă ne va ajuta să ne salvăm din mijlocul războiului cu forme fără fond.