Dacă elveţienii sau austriecii ar avea potenţialul agroturistic al României, ar transforma aceste zone în perle ale coroanei, aducătoare de bani mulţi. În schimb, în agropensiunile româneşti ajung mai ales pensionarii dornici de o vacanţă la ţară.

Administratorii de agropensiuni, membri ai ANTREC, oferă sejururi la preţuri mici. Un sejur de 6 zile/5 nopţi, într-o cameră dublă, costă între 150 -195 de lei/persoană. Tarifele sunt valabile doar pentru intervalul duminică-vineri şi variază în funcţie de numărul de margarete:

Pensiuni de 2 margarete        - 150 LEI / pers / sejur 5 nopţi cazare Pensiuni de 3 şi 4 margarete - 195 LEI  / pers / sejur 5 nopţi cazare

Micul dejun este inclus în preţ şi include, în majoritatea cazurilor, brânzenturi, ouă, dulceaţă sau miere.

La negru, profitul este la adăpost

Programul se derulează până pe 18 iunie. Deocamdată, nicio pensiune din judeţul Bacău nu s-a înscris în program. Explicaţia este simplă: multe pensiuni au fost construite pe marginea drumurilor şi au vad, iar altele preferă să lucreze la negru, pentru a scăpa de povara birurilor impuse de stat.

„Foarte multe pensiuni nu sunt membre ANTREC şi de aceea nu participă la program. În rest, cel mai adesea pensiunile mai mari sunt închiriate şi nu au nevoie să intre în program, iar pensiunile mici nu îşi permit acest lucru”, a declarat pentru evz.ro reprezentanta ANTREC Bacău, Beatrice Grigoraş.

Din cele două pensiuni care s-au înscris în programul „Vacanţe la ţară” anul trecut, una şi-a schimbat proprietarul, astfel că niciuna nu şi-a mai manifestat interesul de a participa la program şi în 2010. Bacăul nici nu se numără printre judeţele care ar putea profita de acest program, deoarece nu putem vorbi de zone cu foarte multe pensiuni, cum este cazul localităţilor Bran, Moeciu, Rucăr sau Costineşti. Aici, gradul de ocupare este redus în extra sezon, iar turiştii sunt mai interesaţi să cumpere sejururi prin intermediul unor programe ca „Vacanţe la ţară”.

Slănic Moldova, „valea plângerii” Cum pensiunile din Bacău sunt mai puţine, nici administratorii nu sunt interesaţi să se înscrie în asemenea programe, chiar dacă aceasta ar fi o metodă bună de promovare. Nici măcar administratorii din zonele cu potenţial, cum este staţiunea Slănic Moldova nu se înghesuie.

„Dacă treci prin Slănic te apucă plânsul. E gol. Înainte veneau pensionarii şi membrii de sindicate la tratament”, explică Beatrice Grigoraş. O cură necesită cel puţin două săptămâni şi oamenii nu mai au bani pentru tratamente. Aşa că, degeaba s-au făcut investiţii pentru reabilitarea staţiunii, dacă aceasta nu este promovată şi turiştii nu sunt stimulaţi să meargă la tratamente. De exemplu, guvernul spaniol subvenţionează 30% din costul unui sejur pentru pensionarii care îşi petrec vacanţa la ţară.  

La pensiunile din judeţul Bacău, tariful mediu pentru o noapte de cazare este de 40-50 de lei/persoană. Mâncarea, adică micul dejun, prânzul şi cina, costă cam 70 de lei/zi.

Proiecte de dezvoltare a agroturismului sunt, însă fondurile sunt alocate şi în funcţie de culoarea politică a celor care le susţin. Cum bugetele au fost secate de criză, va mai trece ceva timp până când acestea vor deveni realitate.

Mai mult decât atât, spune Beatrice Grigoraş, oamenii sunt demotivaţi, pentru că li se impun foarte multe reguli şi li se reţin foarte multe taxe şi impozite. Spre comparaţie, administratorii de agropensiuni din Grecia, Italia sau Franţa pot trăi liniştit din banii pe care îi încasează de la turişti.