E. O. Chirovici, scriitorul care a dat lovitura pe piața internațională cu volumul „Cartea oglinzilor”, contracarează dur zvonurile din țară, potrivit cărora ar fi reușit să fie publicat în 38 de țări și datorită influenței Masoneriei, organism pe care l-a condus, în România, timp de șapte ani
Continuare spectaculoasă a interviului pe care vi l-am prezentat ieri cu scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici. Dialogul, molatic la început, devine trepidant în final.
Ce l-a determinat pe E. O. Chirovici să se stabilească în Marea Britanie și să se dedice total scrisului? „Întotdeauna mi-am dorit să fiu scriitor. Am scris prima povestire când aveam nouă sau zece ani, am debutat în revistele literare ale timpului în 1989, la douăzeci şi cinci de ani, şi am publicat primul meu roman - „Masacrul” - în 1991, la douăzeci şi şapte de ani. Dar ştiam că în România nu se poate trăi exclusiv din literatură, aşa că în 1992 am devenit ziarist la Curierul Naţional, primul ziar privat înfiinţat după revoluţie”, rememorează scriitorul.
„A urmat o perioadă de mai bine de un deceniu în care am scris doar non-ficţiune. M-am întors la ficţiune abia în 2005, când am avut un pic de răgaz şi am început colaborarea cu editura RAO, directorul acesteia, Ovidiu Enculescu, devenindu-mi de-a lungul anilor şi un foarte bun prieten. Cât despre Anglia, a fost o decizie pe care am luat-o împreună cu soţia mea: fiul nostru absolvise University of Cardiff şi decisese să se stabilească în Marea Britanie, iar soţia mea, care avea deja cîteva oferte de serviciu de acolo, îşi dorea mult să locuim mai aproape de el. Aşa că mi-am dat demisia de la Banca Naţională, unde eram consilier, şi am plecat într-o aventură extrem de riscantă. Însă aveam deja patruzeci şi şapte de ani şi mi-am spus că dacă nu încerc atunci, nu voi mai încerca niciodată”, spune Chirovici.
Scriitorul a publicat aproape douăzeci de cărți în țară, mai bine sau mai puțin bine primite. În străinătate a scris o singură carte și a dat lovitura. Cum explică acest paradox? „Nu cred că e nici un paradox. Cărţile mele s-au vândut destul de bine şi în ţară, sigur, păstrând proporţiile. Primele, „Masacrul” şi „Comando”, s-au vândut fiecare în peste o sută de mii de exemplare, ceea ce nu era chiar simplu nici atunci, în 1991. „Nouă Economie” este probabil cea mai vândută carte de specialitate scrisă după 1989, cu peste treizeci de mii de exemplare până în prezent. Pe de altă parte, cred sincer că „The Book of Mirrors” (n.r. - Cartea oglinzilor) este cel mai bun roman pe care l-am scris până acum. Poate pentru că am avut răgazul necesar şi nu am mai scris printre picături, aşa cum făceam când eram în ţară, probabil asta a făcut diferenţa”.
Demonizarea succesului și explicațiile oculte
„Timp de șapte ani (2003-2010) ați condus destinele Masoneriei din România. Sunt deja voci în țară care susțin că ați reușit pe piața internațională de carte și grație relațiilor pe care le-ați întreținut prin prisma funcției masonice. Are vreo legătură Masoneria cu „Cartea oglinzilor” sau sunt doar răutăți colegiale?”. Această întrebare l-a făcut pe E. O. Chirovici să izbucnească: „Unii au o plăcere sinistră de a demonetiza/demoniza orice succes inventând explicații „oculte”, pentru că e mai simplu așa decât să recunoști pur și simplu că cineva e mai talentat decât tine și de aceea a reușit acolo unde tu ai eșuat sau nici măcar nu ai încercat. Evident că nu a avut nici o legatură faptul că am avut o funcție masonică în urmă cu șapte ani”.
„Trebuia să fie un chichirez, că doar nu am reușit pentru că sunt talentat”
După un scurt răgaz, E. O. Chirovici a revenit în forță: „Credeți că cele mai mari edituri din lume, cum ar fi de exemplu Penguin Random House sau Simon and Schuster investesc sute de mii de dolari sau chiar milioane într-o carte doar pentru că e scrisă/recomandată de cineva care, întâmplător, a avut sau are o funcție masonică în România sau aiurea? Apropo, în China nu există masonerie, acolo cum s-a întâmplat? Oricum, am acordat în ultimele luni aproape o sută de interviuri presei din toată lumea, dar nimeni nu m-a întrebat, niciodată, nimic despre masonerie. Este limpede pentru cineva care are toate țiglele pe casă că nu există nici o legatură între una și cealaltă. Dacă nu eram mason, probabil deveneam evreu, securist, homosexual, un dubios stipendat de George Soroș sau toate acestea la un loc. Trebuia să fie un chichirez, că doar nu am reușit pentru că sunt talentat și-am muncit de mi-au sărit ochii, nu-i așa? A, și ungur, era sa uit”.
„Icoanele” lui E.O. Chirovici
Care sunt autorii preferați ai lui Eugen Ovidiu Chirovici? „Hemingway, Camus, Salinger, Steinbeck, Durrenmatt, Frisch, Auster, Boll, Llosa și mulți, mulți alții”, spune autorul al cărui volum - „Cartea oglinzilor” - urmează să fie publicat în 38 de țări.