EXCLUSIV ONLINE. Mircea Geoană a candidat într-un colegiu în care elevii iau nota 1 pe linie la probele de la bacalaureat, profesorii de matematică umblă cu urme de urină pe pantaloni, iar social-democraţia are avataruri vechi în PSM şi se recomandă cu deviza "Noi suntem mâna forte. Noi, noi, ai noştri".
În ziua alegerilor, ceaţa a făcut hocus-pocus cu oraşul Dăbuleni, iar locuitorii Dăbuleniului au făcut hocus-pocus cu o ştampilă de vot. Într-o cuşetă, aşa cum şefa campaniei PSD din Dăbuleni le zice cabinelor de vot, a fost subtilizată una dintre gumele cu coadă de lemn cu care votanţii ştampilaseră întreaga dimineaţă numele lui Mircea Geoană.
Tragedia nu fu mare, pentru că ştampile erau multe. Doar Dăbuleniul „e unul singur”, un unicat la nivel naţional. „30 de ani a deţinut locul unu în topul celor mai mari comune din ţară”, spune Lelioara Nicola, şefa de campanie a PSD, luându-i vorbele din gură primarului Nicolae Drăgoi, care şi el are un fel de senzaţie că domneşte peste o localitate mai ceva ca multe altele.
„Merităm candidatura lui Geoană”
E drept că şi colegiul a fost decupat cu tâlc, şerpuind pe lângă comunele unde PSD are mai puţini simpatizanţi, dar asta e, cumva tot trebuia desenată şi această circumscripţie. Lelioara Nicola a privit-o îndelung şi-a găsit o comparaţie edificatoare: „Colegiul e în formă de râmă. E firesc, s-a luat după suprafaţa Doljului, nu după şosea”. Primarul o lasă pe şefa de campanie să se exprime, dar nu vrea să mai audă discuţii legate de trasarea colegiului. „L-au decupat cum a trebuit. şi care-i problema? Ce-nseamnă democraţia? înseamnă majoritate, domnule! Puterea! Păi, dacă noi avem puterea, nu trebuie să facem ce trebuie? Nu suntem noi mâna forte? Noi, noi, ai noştri…”, ridică Drăgoi vocea, lovind în masă cu un pix, nerăbdător să i se dea dreptate.
Ajutoarele UE, ambalate de PSD
Chiar dacă se mai stropşeşte din când în când, primarul nu-i un tip nervos, ci sufletist şi înţelegător: se are bine cu toată lumea, mai ales cu cei de la PNL, care, în ziua alegerilor, în semn de consens şi prietenie, au arborat la uşa sediului un lacăt mare de fier. „Şi care-i problema? Suntem împreună! Cu peneliştii se poate discuta, la ei găseşti înţelegere, colaborare”. Veta Păsculescu, preşedinta PD-L Dăbuleni, consilier judeţean în Dloj, membră a biroului permanent al PD-L Dolj, e singura care îi face opoziţie şi-l bruiază pe Drăgoi.
Pipi pe cracul stâng Despre Veta Păsculescu şi alţi câţiva pedelişti, primarul Drăgoi ştie poveşti siropoase, pe care le-ar spune şi în faţa tribunalului de la Haga, atât e de sigur că sunt adevărate. Doar depănarea câtorva dintre ele arată ce se-ascunde în spatele afirmaţiilor proferate de opoziţie... „De învăţământul din oraş s-a ales praful de când a încăput pe mâna PD-L. Anul trecut, la bac, la Grupul şcolar Dăbuleni, toţi elevii au picat la matematică. 30 au luat nota unu curat. Directorul GŞD, pedelistul Alexandru Drăgnei, profesor de matematică, a venit la mine de două ori cu pipi pe el, pe cracul stâng. Bă, nene, nu mai veni pişat pe tine, că e o ruşine, aşa i-am zis”.
Drăgoi spune că directorul GŞD îl sună şi hăuleşte la telefon: „Aloo, aloo-o-o-o, o-o-o… Elevii nu-i mai zic lui Drăgnei - Alexandru, ci Alexandrion”. Pe Veta Păsculescu a văzut-o de nenumărate ieşind mototolită din mâinile soţului. Chiar el i-a dat o locuinţă socială să se-adăpostească de pugilatul vieţii matrimoniale. Toate ca toate, dar în august, preşedinta PD-L Dăbuleni s-a mai dat o dată în spectacol. N-a lăsat nici două ore să treacă după moartea directorului Asociaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, că a şi intrat în casa lui şi „i-a luat ochelarii, telefonul, cartela din telefon… şi i-a luat şi postul. Ăştia-s oamenii PD-L-ului!”.
TELEVIZIUNILE
Media Dab şi Bamir TV
Fenomenul media bolboroseşte la Dăbuleni, încă dinainte ca localitatea să devină oraş – în 2004. Sunt două posturi de televiziune locale, Media Dab şi Bamir TV, plus un altul, care nu emite decât pentru antene. Lor li s-a adăugat şi-un ziar, „Dăbuleni”, tipărit din banii cetăţenilor, în care toţi candidaţii PSD au dat interviuri, dezbătând probleme spinoase, de la cele sociale, la cele meteorologice, promiţând că se vor implica în rezolvarea tuturor. Primarul nu înţelege de ce-ar avea cineva de obiectat faţă de această publicaţie: „Un ziar dacă apare, ce poate scrie un ziar dacă nu de politicieni? Câte oi sunt, câţi castraveţi plantăm în solarul cutare?”.
La primăvară va fi gata. Pune pariu că palatul lui o să eclipseze tot ce s-a mai construit în ţară. „Dacă găsiţi ceva mai frumos în România, eu plec de la primărie. Nu în oraşele alea de sute de mii de locuitori, în astea mai mici. De unde avem bani? Treaba mea! şi care-i problema?”. În timp ce şeful său expediază temerile legate de finanţarea noii investiţii, Lelioara Nicola mângâie cu cursorul mouse-ului releveul digital al viitoarei primării şi repetă cu melancolie: „Unul este Dăbuleniul”.
„Ce-nseamnă democraţia? Înseamnă majoritate, domnule! Puterea! Păi, dacă noi avem puterea, nu trebuie să facem ce trebuie? Nu suntem noi mâna forte? Noi, noi, ai noştri…” Nicolae Drăgoi, primar Dăbuleni