Un uriaș scandal, mai mare decât toate celelalte din trecut, zguduie azi Consiliul Superior al Magistraturii. Care este creierul și inima unei puteri fundamentale a statului: Justiția.
Scandalul de la vârf, devenit public prin spălarea rufelor în afara familiei, este în sine extrem de nociv. Dar și mai nocivă este politizarea, prin ingerințe de tot felul, a situației explozive din CSM. În epicentrul scandalului este însuși șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru.
În ceea ce mă privește, refuz să intru în detalii. Mă consider un simplu spectator, care privește din tribună un spectacol jalnic. Nu pot însă să nu remarc din capul locului o corelație extrem de gravă. De câte ori degenerează lupta politică dintre partide și din interiorul partidelor aflate la guvernare, se declanșează și conflicte dure în rândul judecătorilor și procurorilor. Există așadar o corelație extrem de nocivă între cele două medii.
I se cere capul lui Lucian Netejoru. Acesta este șeful Inspecției Judiciare. Instanța supremă din interiorul puterii judecătorești, care poate analiza și sancționa administrativ derapajele magistraților. Vinovat sau nevinovat de ceea ce i se reproșează, Netejoru este atacat din două direcții aparent divergente. Unii îi cer capul, pentru că nu a intervenit ferm în „cazul slugaretele”, adică uriașul scandal generat de forumul de pe internet în care și-au dat în fel și chip cu presupusul judecători și procurori, care s-au implicat în bătăliile politice și, mai rău decât atât, care s-au exprimat asupra procesului legislativ, imixtionând asupra unei alte puteri fundamentale a statului.
Alții îi vor capul pentru că, din poziția pe care o are, Netejoru și-a permis să pună în discuție conduita scandaloasă a unor judecători și procurori, care, manipulați de partide politice sau de servicii secrete, au încălcat în mod vădit drepturi și libertăți fundamentale. Și, în final, un alt curent din interiorul CSM vrea să-i ia capul lui Netejoru pur și simplu pentru că mandatul acestuia ar fi fost prelungit în perioada în care PSD se afla la putere.
Această, să-i spunem, dezbatere înfierbântată de la vârful CSM este acompaniată sau, mai bine zis, și mai rău inflamată de o serie întreagă de opinii exprimate în mediul virtual de reprezentanți de frunte ai procurorilor și judecătorilor, unii dintre ei, culmea, chiar membri CSM. În unele dintre aceste luări de poziție, desigur voluntare, Netejoru este amenințat, într-un limbaj suburban, cu pușcăria și cu moartea.
În linii mari, aceasta este în acest moment situația din interiorul instituției care, în mod constituțional, are exclusivitatea conducerii unei puteri fundamentale în stat numită Justiție. Pericolul este uriaș, în primul și în primul rând pentru că prima consecință a acestui scandal care a degenerat este o nouă lovitură, dată de astă dată din inteior, împotriva credibilității actului de Justiție, credibilitate care și așa a avut foarte mult de suferit în ultimii 15 ani, în urma ingerințelor dovedite ale oamenilor politici și ale serviciilor secrete. Iar benzina peste acest foc o toarnă însuși președintele Klaus Iohannis.
Președintele Klaus Iohannis, conform fișei de post, ar trebui să fie cel mai important garant constituțional al independenței Justiției. Dar cum poate fi el un garant, când, în urmă cu o zi, și-a permis să-l critice cu duritate pe ministrul USR al Justiției, Stelian Ion, pentru faptul că a fost incapabil până în acest moment să identifice o soluție legislativă pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Singura structură din parchete care poate să-i ancheteze și să-i trimită în judecată pe procurorii și pe judecătorii care, abuzând de lege, au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale cetățeanului.
Urgența este mare pentru Klaus Iohannis, întrucât domnia sa a propus-o și a susținut-o pe Laura Codruța Kovesi pentru poziția de procuror general european, garantând în acest fel pentru integritatea acesteia. În condițiile în care SIIJ este pe cale de a finaliza un rechizitoriu împotriva acesteia, care va avea drept consecință trimiterea ei în judecată. Un dezastru pentru imaginea lui Klaus Iohannis.
Pe de altă parte, Stelian Ion este la rândul său interesat să desființeze de urgență SIIJ, întrucât acesta ar putea finaliza și un rechizitoriu împotriva doamnei Clotilde Armand, pentru o infracțiune extrem de gravă, respectiv fraudarea alegerilor. Săgețile aruncate de Klaus Iohannis vizează din această perspectivă și partidele din arcul puterii care, vezi Doamne, amână neîngăduit de mult promovarea în Parlament a unui act normativ având drep obiectiv desființarea SIIJ.
O ingerință politică mai gravă în domeniul Justiției nu poate exista. Klaus Iohannis a comis-o. După ce, în prealabil, a comis-o și Stelian Ion. Reprezentanții de la vârful clasei politice refuză să înțeleagă și să accepte faptul că Justiția, conform Constituției României, este, trebuie să fie o putere independentă în stat. Și, la rândul lor, oamenii de la vârful Justiției, refuză sau se tem să-și exercite această independență și, transformând o dezbatere internă într-o dezbatere publică și, în același timp, politică, își ridică poalele în cap și invită celelalte puteri în stat la un act de viol.
Ceea ce se întâmplă este extrem de grav. Iar faptele demonstrează că independența Justiției se transformă în România într-un fel de Fata Morgana, care amăgește și se îndepărtează pe măsură ce societatea face eforturi din ce în ce mai mari pentru a se apropia cumva de acest obiectiv. Iar fără independența Justiției, democrație nu poate exista. Lovită din interior și din exterior și coruptă într-o proporție semnificativă, ce șansă mai are Justiția de a înceta să mai fie târfa de serviciu a jucătorilor politici?