Pentru că legislația din România nu permite folosirea mamelor purtătoare, o clinică din Ucraina oferă acest ”serviciu” pentru clienții din țara noastră.
Clinica găsește mama care va fi inseminată și promite ca actul de naștere al copilului să fie făcut direct pe numele familiei beneficiare. Părinții se întorc în România cu un document obținut de la Consulatul României, unde se prezintă cu certificatul tradus în limba română. La noi, ”legea reproducerii” zace la Camera Deputaților din 2013, după ce a fost adoptată de Senat
Absența totală a legislației în domeniul ”Mamelor Surogat” a dus la apariția unui fenomen: copii născuți din mame ucrainience, au ADN-ul unor părinți români, sunt înregistrați drept cetățeni români și trăiesc acum, fericiți, în țara noastră. Câți sunt? Nimeni nu știe, numărul fiind sub incidența confidențialității relației medic-pacient.
Totuși sunt voci care mi-au spus că metoda tinde să devină un fenomen, sigur, în măsura în care infertilitatea devine și ea un fenomen. Este o metodă foarte scumpă – prețul variază, în funcție de servicii, de la 24.000 la 49.000 de euro - și implică anumite riscuri, cele mai multe de ordin legal.
Metoda este la limita legalității, ea respectând legislația ucraineană, dar fiind foarte discutabilă în țara noastră.
Kiev, Ucraina
De ceva timp, o clinică din Kiev, Ucraina își face reclamă și în România, oferind servicii pentru cuplurile infertile atât de găsire a donatorilor de ovocite sau spermă, cât și ”mame surogat”.
Ce sunt mamele surogat sau ”mame purtătoare”, cum li se mai spune? Răspunsul e simplu: este un trup pe care îl ”închiriezi” pentru 9 luni ca să îți poarte și să îți nască fiul sau fiica. Legal, în România, soluția pentru a apela la o mamă purtătoare este destul de încurcată și lasă urme în actele de stare civilă ale copilului. În Ucraina, însă, din 2004, este legal, dar e prevăzută o recompensă pentru femeia care acceptă să fie inseminată cu embrionul care-ți poartă ADN-ul.
Clinica din Kiev tocmai de asta profită, de discrepanța dintre legile românești și cele ucrainene.
Clinica a ajuns celebră pe forumurile de limbă română, nu numai pentru că oferă aceste servicii oricui, adică nu contează starea de sănătate a părinților ”beneficiari” și nici vârsta. Este știut că alte clinici – din cele câteva țări care acceptă existența mamelor surogat – impun limite de vârstă mamei beneficiare (între 45 și 48 de ani) și apelează la această soluție doar după ce orice alt mijloc eșuează.
Banii și viața
Dincolo de serviciile de fertilizare obișnuite pentru mai toate clinicile de profil, cea din Kiev oferă familiilor de români (au deja site în limba română) mame surogat. Am avut ocazia să parcurg contractul pe care familia beneficiară îl încheie cu ucrainenii. Prima parte interesantă este că numele clinicii este unul – Bio Tex Com – dar contractul se încheie cu un ”serele”, Renaissance Holding Ltd.
Prețul pentru ”închirierea” unei mame este de 24.000 de euro (serviciul Economic), 29.000, Economic 1, 39.000, serviciul Standard și, în fine, 49.900, pachetul VIP. Diferența vine din numărul de vizite, cazare, participarea la ecografiile mamei purtătoare.
Cum se dau banii, în cazul programului VIP Surrogacy:
”Achitarea se face în 5 rate:
- 10000€ - la semnarea contractului în cadrul primei vizite la clinică a părinţilor beneficiari;
- 9900€ - la a doua vizită, în ziua recoltării gameților sexuali și a procedurii de fertilizare in vitro:
- 10000 € - la vârsta gestațională de 12 săptămani;
- 10000 € - în ziua naşterii copilului;
- 10000 € - după obținerea certificatului de naştere al copilului (tradus în limba română).”
Pentru acești bani, Renaissance își asumă niște obligații. ” Compania asigură asistenţa juridică și acoperă cheltuielile legate de aplicarea tehnicilor de reproducere umană asistată, oferă recompensa financiară mamei surogat si donatoarei de ovocite.”
Serviciile VIP
Din detalierea ratelor rezultă și serviciile oferite de clinică, de la alegerea mamei surogat la inseminare și supraveghere pe timpul sarcinii. Se ocupă de orice situație medicală care ar putea interveni.
Alt pachet de servicii din oferta/contract sare în ochi:
” 4.2.8.Asigurarea protecției și îngrijirii medicale mamei surogat în timpul sarcinii, controlarea comportamentul și acțiunilor acesteia care ar putea pune în pericol sarcina.
4.2.9.Pregătirea şi semnarea contractului de prestare de servicii între compania şi părinţii beneficiari și a contractului între mama surogat, clinica si parinții beneficiari.
4.2.10.Serviciile de asistenţă juridică în procedura perfectării actelor în Oficiul Ucrainean de Stare Civilă în vederea eliberării certificatului de naştere al copilului (parinții beneficiari sunt înscriși ca parinții copilului).
4.2.11.În cazuri neprevazute oferirea soluţiilor juridice pentru rezovarea litigiilor cu mama surogat.
4.2.12.Traducerea în limba româna și legalizarea notariala a certificatului de naștere.
4.2.13.Pregătirea documentelor de către managerii companiei în vederea obținerii titlului de călătorie pentru copil la Consulatul Romaniei (depunerea documentelor la Consulatul se
face personal de către părinţii beneficiari). ”
De asemenea, am citit că se oferă și testul ADN care să demonstreze că bebelușul este ”produs” din materialul genetic al părinților ( sau cel puțin al tatălui) beneficiari.
Cadrul legal
Așa cum am spus deja, din 2004, legea ucraineană prevede că mamele surogat acționează legal și că bebelușul născut este trecut direct pe numele părinților beneficiari. La naștere, mama purtătoare depune un act de renunțare la copil, așa cum face și la recoltarea de ovocite. În octombrie 2010, ucrainenii au schimbat și Codul Familiei care prevede, la articolul 123, cum copilul primește act de naștere pe numele noii sale familii.
Dar are acte de cetățean ucrainean! Asta e important de știut. De altfel se vede și din contractul încheiat cu firma care deține clinica: noua familie părăsește Ucraina cu un document obținut de la Consulatul României, dar e vorba doar de un document de călătorie.
Cum ajunge apoi să fie cetățean român îi privește pe noii părinți.
Cadrul legal în România. Cazul precedent
Legal, în România nu poți apela la o mamă surogat, deși evident există cazuri medicale – se pare chiar foarte multe – în care anumite cupluri nu pot avea copii. Dacă apelează la o mamă surogat, ei pun în primejdie doctorul care face fertilizarea femeii care acceptă și apoi trebuie să ADOPTE copilul de la mama naturală.
Au existat cazuri de acest fel. La naștere, mama purtătoare declară că tatăl ”beneficiar” este tatăl copilului și, ca mamă, îl dă spre adopție, cu specificația că e de acord ca tatăl să adopte copilul împreună cu partenera sa de viață.
Foarte riscant și legal și emoțional.
În 2014, judecătorii timișoreni au recunoscut o femeie ca mamă a copilului născut de sora sa.
Inițial, la Judecătorie, familia (cuplul infertil care a acceptat inseminarea sorei soției) a pierdut procesul prin care dorea să oblige statul să-i recunoască drept părinți ai copilului. La Tribunalul Timișoara, au câștigat.
În motivarea curții apare, însă, motivul pentru care a recunoscut filiația: absența recompensei!
„Lipsa probelor care să dovedească că înţelegerea părţilor adulte a fost justificată de beneficii de ordin material sau de altă natură pentru mama purtătoare (care este sora mamei biologice şi care s-a supus astfel unui sacrificiu altruist) şi soţul acesteia, permite îndreptăţita concluzie că, şi sub acest aspect, ea a fost conformă ordinii de drept şi bunelor moravuri.”
Legea mamelor purtătoare, adoptată de Senat în 2013, încă în lucru la Cameră!
Senatul a adoptat, la 6 noiembrie 2013. De atunci este în Camera Deputaților, dar nu s-a avansat foarte mult. Printre inițiatori i-am găsit - e vorba de legislatura trecută – pe Gabriela Firea, Florian Bodog, actualul ministru al Sănătății, Rodica Nassar, Florian Popa, Liviu Pop, Daniel Savu și mulți alții.
În proiectul de lege sunt definite mai multe noțiuni.
De exemplu este definită mama purtătoare: ” mamă purtătoare - femeia majoră cu deplină capacitate de exercițiu, care din proprie voință și în deplină cunoștință de cauză, duce la termen sarcina rezultată din implantarea unuia sau mai multor embrioni, creați prin tehnici de reproducere umană asistată medical, folosind în exclusivitate gameți de la părinții biologici, sau de la unul din părinții biologici și de la un terț donator, fără a exista filiația maternă în raport cu acest copil.”
Nu orice familie poate apela – potrivit aceluiași proiect – la o mamă surogat: ” Prezenta lege se aplică cazurilor de infertilitate diagnosticată sau cazurilor în care se urmăreşte evitarea transmiterii unei boli la copil.” De asemenea, femeia trebuie să aibă între 18 și cel mult 45 de ani ( inseminarea, însă, se poate face până la 50 de ani). Ambii părinți trebuie să nu fi fost niciodată decăzuți din drepturile părintești.
O altă prevedere – similară celor din legislația de transplant – este că: ” Actul donării este voluntar, gratuit și se realizează în condițiile legii.”
Disputa pe mamele surogat la Camera Deputaților
”Legea privind reproducerea umană asistată medical” a suferit câteva amendamente la Comisia pentru Sănătate și Familie, ele urmând să fie supuse votului plenului. Și aici au apărut discuții – subiectul mamelor surogat fiind unul de ceartă, în special între Biserică și moderniști, dar și între psihologi sau juriști.
Unii au propus următoarele condiții pentru contractul dintre părinții beneficiari și mama purtătoare. Reproduc unele din aceste amendamente:
„donatarii sau beneficiarii sunt părinții biologici, așa cum sunt definiți la art. 4 lit. b), care în deplină cunoștință de cauză acceptă donația;
c) contractul de donație trebuie să precizeze explicit, obiectul donației, scopul donației, respectiv rezultatul medical așteptat, precum și obligația părților de a asigura confidențialitatea
contractului;
d) confidențialitatea contractului de donație se extinde asupra copilului rezultat în urma procedurii de reproducere umană asistată medical prin utilizarea mamei purtătoare, până la majoratul acestuia;
e) costurile legate de procedurile de recoltare, fertilizare in vitro, precum și stocare / prezervare a embrionilor pe întreaga perioadă prevăzută în contractul de donație, precum și cheltuielile legate de tratamentele medicale previzibile în cursul sarcinii cad în sarcina donatarilor;
f) mama purtătoare are dreptul de a reveni asupra actului de donație oricând în cursul sarcinii și timp de 48 ore după naștere;
g) după expirarea termenului de 48 ore postpartum, actul de donație este irevocabil.”
Totuși, doi parlamentari, liberalii Florica Cherecheș și Mircea Lubanovici s-au opus apariției noțiunii de ”mamă surogat” în legislație. Ei au propus următorul amendament: ”Este interzis transferul de embrioni la o altă femeie decât cea din cuplul infertil”.
NOTĂ: Imaginile sunt de pe siteul clinicii din Kiev. Despre imaginile cu copii se spune că sunt ”produsele” firmei și că au fost publicate cu acordul părinților beneficiari.