TENDINŢĂ. În timp ce la ţară gospodinele înroşesc ouăle de Paşte tot cu coji de ceapă, în mediul urban, fabricanţii au brevetat vopseaua-gel, care se aplică cu mâna şi nu pătează.

Reţeta perfectă de „sânge artificial”, obţinut din prafuri ambalate în saci de rafie, devine obiect de studiu pentru fabrica Alex Comp din Galaţi încă de când românii se pregătesc pentru masa de Crăciun. Combinaţiile reuşite, transformate mai apoi în vopseapudră sau, mai nou, vopsea-gel este activitatea cu care muncitorii şi inginerii chimişti îşi umplu timpul unui an întreg, coordonat ca producţie de două sărbători: Paştele şi Crăciunul.

Dana Buhaiev, creierul din spatele substanţelor colorate şi din spatele producţiei, crede că „a da lovitura” în afacerea asta este echivalentul cu a avea clienţi mulţumiţi care, Paşte de Paşte, revin la aceeaşi cutie cu pliculeţe roşii. Odată cuceriţi, investiţiile în reclamă sunt mai puţine şi se canalizează către segmentarea progresivă a pieţei, care trebuie să lase în trecut cerneala tipografică sau munca migăloasă cu cojile de ceapă şi ciorapul de damă sau culoarea Galus cu care vopseam, laolată, pulovere de lână sau pantofii Guban din piele.

De veghe la carton

În toată distribuţia muncii, responsabilităţile „de secţie” sunt cele care fac, oarecum, ziua mai uşoară. Sorin Cristea, operator al maşinii de ambalat, este încercat de zâmbete atunci când este privit la muncă şi întrebat de utilaje, cuve şi sigilatoare. La 37 de ani chibzuieşte, ca oricare profesionist, gramajul fiecărui ingredient, reglează măgăoaia care scoate cartonul pe bandă rulantă şi are grijă ca, atunci când taie cutia, să păstreze limita designului. „Clientul nu trebuie să cumpere vopseaua de ouă al cărei ambalaj oferă jumătate din ghidul de preparare”, povesteşte Sorin despre una dintre sarcinile trasate pentru el în fabrică.

Materia primă, prezentată ca un praf rozaliu în saci de rafie, nu este decât un colorant alimentar, suplinit cu o substanţă fixatoare. Singura grijă a operatorului, care setează gigantul de metal, este precizia dozajului şi scoaterea pliculeţelor de hărtie din cuvă.

„Muncim cu spor” şi acum

Pentru secţia „automatizări” perfecţionate ca timp de lucru ar putea concura şi Florentina Dobrea, una dintre femeile care amabalează o mie de cutii cu vopsea într-o zi.

Chiar dacă, aşa cum se întâmplă în orice meserie, munca devine obişnuinţă, 50 de baxuri, atât cât e norma zilnică, n-o fac să lucreze ca un roboţel: „Muncesc cu spor şi mă încearcă un sentiment de mândrie că şi eu, o persoană care doar ambalează vopseaua, deşi nu am un rol decisiv în producţia «sângelui artificial», ştiu că el a trecut şi prin mâna mea şi, într-un final, ouăle colorate cu vopsea de aici vor ajunge pe masa românilor şi îi vor bucura”. La 35 de ani, n-o mai încearcă avântul muncii. Nici nu i-ar mai trebui atât cât se lucrează dintr-o sărbătoare în alta, dacă nu la ambalat vopsea, la împachetat condimente importate din toate Orienturile.

Vânzarea este totul

Ca în orice afacere coordonată de vânzări, testul pieţei este decisiv atunci când se hotărăşte creşterea investiţiilor şi crearea unor noi reţete. Valentin Alexandrescu, directorul de marketing al companiei, este încrezător: „Cum se termină Paş tele anterior, se evaluează şi se monitorizează feed-backul de la clienţi şi se trag concluziile cu privire la ce s-a vândut, modul de consum şi specificul zonal”.

Rezultatele aproximative, făcute an de an după Paşte, au arătat că mediul rural a rămas reticent la cutiuţele colorate din rafturile magazinelor de la ţară. Foile de ceapă rămân, pentru ei, la modă, iar o altă culoare decât roşu nu le-a intrat vreodată în graţie. De cealată parte, orăşenii, bombardaţi cu oferte care-i scutesc din ce în ce mai mult de efort, îşi permit să testeze cele mai noi sortimente. Chiar dacă ouăle prind sau nu prind cea mai strălucitoare culoare, „urbanii” cumpără reţeta cea mai nouă. Aşa cum prevăd reprezentanţii de la Alex&Comp, vopseaua-gel, care se poate aplica pe ouă cu mâna, va fi vedeta hipermarketurilor anul acesta.

Abţibilduri cu icoane

Pentru inegalabila estetică a ouălor, firma a sărit cu o găselniţă gata să doboare orice concurenţă. Pictura în condei, până nu de mult măiestria meşteşugarilor, a fost dată pe benzile termocontractibile cu scene religioase. Aplicate pe ouă şi scufundate în apă fierbinte, bucăţile de plastic se mulează şi iau forma ovală.

Aşa cum spun angajaţii, până la modernizarea utilajelor fabricii, au respirat colorant de ouă. „E greu să-ţi dai seama, pentru că se imprimă pe haine şi nu se vede. Dar dacă speli un halat alb cu care ai fost îmbrăcat la serviciu, apa va ieşi roşie”.

Muncitorii din Galaţi nu au fost singurele „victime” ale roşului de Paşte. „Câinii cu vopsea în coadă” au umblat, până nu de mult, prin curtea de la Alex&Comp. „Când începea perioada trans porturilor, aveau mai toţi pete, unii mai roşii, alţii mai decolorate”, povesteşte un angajat.

INOVAŢII

Vopsea de ouă bună şi la prăjituri

Pudra colorantă, care în combinaţie cu oţet dă reţeta cea mai utilizată pentru vopsirea ouălor, este un amestec ce nu reprezintă pericol pentru organism. „Este, de fapt, un colorant alimentar, testat în laboratoare de certificare, şi fixatori, de asemenea brevetaţi. Colorantul din vopsea poate fi utilizat şi în cofetării, pentru prăjituri”, explică Dana Buhaiev. Metoda de succes către care aspiră toate gospodinele în ajun de Paşte cere, mai întâi, degresarea ouălor, o anumită grosime a cojii şi, aşa cum spune Dana, foarte importantă este culoarea: „Din experienţa mea, ouăle care nu sunt albe vor avea o culoare ştearsă, spre roz”.

DATINI Paştele la ţară este natural

Prin tradiţie, românii acordă o mare atenţie ouălor de Paşte. Pentru început, este stabilită ziua în care se aleg ouăle - de obicei miercurea din a patra săptămână de post. Apoi, vopsitul ouălor de Paşte se realizează joia sau sâmbăta, niciodată în Vinerea Mare. De obicei, ouăle se vopsesc într-o singură culoare - roşu, dar se folosesc şi alte nuanţe, fiecare cu semnificaţia specifică. În mediul rural, culorile folosite la vopsire sunt încă naturale. Roşul se obţine din flori de şovârv, galbenul din coji de ceapă sau frunze de mesteacăn, verdele din frunze de nuc, iar albastrul din frunze de varză.