Am recitit deunăzi un text minunat al lui Jean d’Ormesson - ”Train de ma vie” - Trenul vieții mele. „La naștere urcăm în tren și ne întâlnim cu părinții noștri. Credem că vor călători mereu alături de noi, dar într-o gară ei coboară, lăsându-ne să continuăm drumul singuri. Pe parcurs, alte persoane urcă în tren — frați, prieteni, iubiri, copii — și fiecare dintre ei va coborî, mai devreme sau mai târziu, lăsându-ne cu dorul lor.”