Dacă organele poliţiei şi ale SRI Timiş au instituit o adevărată „celulă de criză”, pentru a sta la pândă pe urmele adolescenţilor emo şi a preîntâmpina eventualele sinucideri în grup, profesorii şi părinţii lor învaţă de la o organizaţie neguvernamentală să descifreze semnalele pe care le transmit, involuntar, liceenii predispuşi la acte disperate.

Primul proiect din România care previne sinuciderea în rândul elevilor se desfăşoară în zece licee din Timiş, opt din Timişoara şi câte unul din Recaş şi Sânnicolau Mare. În frunte cu un psiholog, membrii Fundaţiei Bethany au lansat apelul „SOS! Alege viaţa!” – o campanie de cursuri care previn sinuciderile în rândul adolecenţilor emotivi.

Suţinut cu fonduri Phare, demersul vine la 10 luni după ce, la nivelul poliţiei Timiş comandantul a decis şi a dispus monitorizarea copiilor emo din judeţ. Poliţiştii au luat legătura cu diriginţii claselor de liceu, le-au ţinut copiilor prelegeri anti – emo. În octombrie anul trecut, la câteva zile după ce s-au şi lovit cu pumnul în piept, lăudându-se că operaţiunea de supraveghere a copiilor cu „aplecări” emo decurge foarte bine, organele de ordine au avut de-a face cu adolescent care a încercat să se sinucidă, tăindu-şi venele după ce a luat 20 de aspirine cu alcool. La scurt timp un puşti de 13 ani din comuna Dumbrava s-a spânzurat supărat pe familie şi sărăcie. Anul acesta, un tânăr de 35 de ani s-a spânzurat pentru că i-a murit mama, iar altul a vrut să se arunce de la etaj motivând că-l terorizau vecinii.

Semne la vedere Pentru că poliţia, deşi şi-a asumat o misiune care nu era în „ograda” sa, nu a rezolvat problema, psihologii Bethany au decis să intervină. „Lipsa afecţiunii în mediul familial, părinţii care pleacă la muncă în străinătate, sau eşecurile în iubire sunt principalele motive de suicid întâlnite la liceeni”, explică psihologul Ioan Kovacs. El le recomandă profesorilor şi părinţilor de adolescenţi să fie foarte atenţi dacă copilul lor se retrage brusc din cercul de prieteni, renunţă la obiecte cu valoare sentimentală mare sau dacă spune „ar fi mai bine să mor”.

„Sinuciderea e expresia depresiei profunde pe care o are un adolecent, astfel că recunoaşterea semnelor legate de depresie poate fi un factor de salvare a vieţii acestuia. Tristeţe, pierderea încrederii în sine, dificultăţi de comunicare sunt cele mai frecvente simptome. Pe lângă, apar şi semne fizice ale depresiei, care ar trebui să pună adultul în gardă: oboseală, pierderea energiei, insomnii, consum de alcool sau fumat exagerat”, adaugă psihologul, care recomandă imediat apelarea la un specialist.

„Vindecarea” de spiritul emo nu se face însă numai la psihiatru. Un părinte de liceeană povesteşte că a avut nevoie de câteva luni pentru a-şi vedea copila bucuroasă de viaţă. „Începuse să poarte negru, să fie tristă; nu mai vorbea cu noi şi ne temeam de ce e mai rău, ştiind-o o fiinţă pozitivă. Nu am dus-o al psiholog, ci am stat de vorbăp cu ea. Zilnic, ore în şir. După câteva luni argumentul forte mi-a dat câştig de cauză: am întrebat-o cum poate trăi ca o imitaţie a unora, când ea are personalitatea ei, artistică, unică. Şi-a revenit”, povesteşte părintele.

Lecţii gratuite cu voluntari Bethany a atras 60 de dascăli, toţi foarte tineri, şi 60 de liceeni care acum în această perioadă semnalele involuntare transmise de adolescentii cu gânduri suicidare. „În timp, în funcţie de personalitatea lor, copiii dau anumite semnale atunci când sunt puşi într-o situaţie limită şi au tendinţa să găseasă salvarea în sinucidere”, explică psihologul Ioan Kovacs.

Voluntar, odată instruiţi, de luna viitoare aceştia vor începe să le spună mai departe, colegilor liceeni, părinţilor acestora şi profesorilor din şcolile unde învaţă. Ideea este ca tot mai mulţi tineri sau adulţi să poată recunoaşte semnele unui posibil gest necugetat la un colg sau elev, şi să anunţe imediat pe cineva avizat, de exemplu, psihologul sau directorul şcolar.

„Nu am simţit neapărat nevoia acestor cursuri, dar poate că adulţii au nevoie de ele ca să ne înţeleagă. Poate că vor fi utile. Ca şi mine, sunt în şcoală şi alţi copii deosebiţi, dar dacă eu port numai blugi negri şi tricouri negre nu înseamnă că vreau să mă sinucid. Sau pentru că nu sunt toată ziua cu gaşca de prieteni după mine. Fiecare cu problemele lui până la urmă: am colegi care nu se înţeleg cu părinţii, nu-i lasă să iasă niciunde seara, nu au viaţă. Poate că oamenii ăştia vor învăţa ceva din cursuri, să fie mai atenţi”, a declarat Ioana A., elevă în clasa a X-a la unul din liceele timişorene cuprinse în program.

Sinucigaşi neştiuţi Autorităţile din Timiş nu deţin informaţii despre numărul real al tentativelor de sinucidere în rândul copiilor sau adolescenţilor. Şi nici măcar despre cel al sinuciderilor. „Pentru că spitalele nu raportează tentativele”, explică Codruţa Stoian, director zonal Bethany. Singurele cifre apar în raportul IML Timişoara: 76 de cazuri de suicid în rândul adulţilor, anul trecut. Trei sferturi dintre ei s-au spânzurat.

În rândul adolescenţilor cu probleme emoţionale apar şi alte două tipologii. Pe de o parte sunt cei care ameninţă în gura mare că iau pastile şi îşi taie venele, dar nu comit niciodată gestul. „Cei care ameninţă, nu o fac. Vor doar să atragă atenţia asupra lor. Un sinucigaş „adevărat” trage semnalul de alarmă doar la final”, spune psihologul Ioan Kovacs.

De celaltă parte sunt adolescenţii cu tentative de parasuicid care ajung la un pas de moarte îngurgitând de regulă substanţe toxice, pentru a-i pedepsi pe ceilalţi, mai spun specialiştii. „Cu cât un tânăr e mai singur, cu atât e mai predispus la suicid”, conchide Ligia Nedelcu, psiholog la Lliceul Iris.

CITIŢI ŞI:

Copiii emo, urmăriţi de poliţie şi de SRI

Sătul de muncă la 13 ani, şi-a pus capăt zilelor