Anii ’80 n-au fost tocmai roz pentru oamenii de cultură din România. Forțați să se alinieze politicii de partid, anumiți scriitori și poeți erau umiliți fără menajamente de cuplul dictatorial, dar și trădați de colegii de breaslă
„Mi-amintesc o ședință de pomină la Uniunea Scriitorilor, la care au participat și tovarășii Nicolae și Elena Ceaușescu. El era calm, scria tot timpul, își nota ce spune fiecare dintre noi. Când vorbea, pentru a-și susține punctul de vedere, aducea argumenta contradictorii, care stârneau zâmbete. Tovarășa, în schimb, gesticula și țipa, isterică. Eu n-o vedeam, pentru că stăteam pe același rând cu ea, dar de auzit o auzeam foarte bine”, povestește Romulus Rusan, în exclusivitate pentru EVZ.
„Cine-i nebuna asta?”
„La un moment dat, ia cuvântul Ana (n.r. - poeta Ana Blandiana, soția lui Romulus Rusan), plângându-se de lipsa hârtiei de tipărit. Se exporta foarte mult atunci. N-a apucat să-și ducă la capăt ideea, că tovarășa a întrerupt-o țipând, întrebând în jurul ei: „Cine-i nebuna asta? I-auzi ce spune, i-auzi!”. Făcea un specatcol grotesc”, rememorează Rusan.
Eugen Barbu, Vadim și Baranga - printre penibili
Pentru a discredita scriitorii cu coloană vertebrală, comuniștii se foloseau de alți oameni de litere, alcătuiți dintr-un aluat moale, care nu ezitau să ridice osanale sistemului și să arunce cu noroi în toate direcțiie indicate. „Eugen Barbu conducea „Săptămâna”, fițuică de propagandă, folosită la toate mizeriile Nu trecea săptămână în care un scriitor de bună credință să nu fie făcut cu ou și cu oțet. Printre cei mai vehemenți subordonați ai lui Barbu se număra Vadim Tudor. Dar cel mai penibil dintre toți era, fără îndoială, Aurel Baranga”, își amintește scriitorul Romulus Rusan.