Companii românești de renume au ajuns pe mâna oligarhilor ruși care le-au cumpărat la prețuri de nimic. Pe unele le-au faliment ulterior. Cum s-a ajuns în această situație? Cu sprijinul politicienilor români. În unele cazuri s-a ajuns la acuzații penale și ani grei de pușcărie.
În anul 2019, organizația americană Center for Strategic & International Studies (CSIS) realiza un al doilea studiu despre influența nefastă a afacerilor rusești, în care includea și România.
Referindu-se la țara noastră studiul menționa că „România are cele mai slabe legături politice și economice cu Rusia dintre toate țările studiate, dar influența malignă a Rusiei poate încă pătrunde în fluxul sanguin al țării prin exploatarea slăbiciunilor instituționale, politice și sociale (în special corupția). Privatizările netransparente, de exemplu, au deschis ușa investitorilor ruși, în special în sectorul metalurgic”, arată analiza, potrivit ziare.com.
Petrotel, prima achiziție a rușilor
Potrivit sursei citate, primul contact al României cu un oligarh rus a fost în 1998, pe vremea guvernării CDR. Atunci, după o întâlnire dintre Alekperov, patronul LukOil, și puterea de la București, gigantul petrolier rusesc cumpăra rafinăria Petrotel la un preț subevaluat și cu toate datoriile șterse.
„Nu știu exact care au fost motivele care l-au determinat pe dl. Constantinescu să decidă că această privatizare trebuie făcută cu LukOil, dar el a luat această decizie sub influența lui Dorin Marian (consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu) și a lui Cătălin Harnagea (șef SIE între 1997 și 2001), în principal”, declara sursei citate, Valentin Ionescu, ministru al Privatizării în Guvernul Ciorbea, care s-a opus privatizării.
În ziua privatizării Petrotel Teleajen, Sorin Dimitriu, șeful de atunci al FPS, a declarat în conferința de presă astfel: „Compania Lukoil va prelua Petrotel. Lukoil este un partener dorit în România, cu o participare importantă de capital american“.
Toată declarația sa se baza pe faptul că, la vremea respectivă, compania americană ConocoPhilips era interesată să cumpere acțiuni Lukoil. Lucru care nu s-a întâmplat.
Acuzații de evaziune și spălare de bani
După mai bine de 15 ani, în 2014, procurorii au acuzat șase companii din cadrul LukOil România de evaziune și spălare de bani păgubind statul român cu sume fabuloase.
Un mai târziu, acționarii Petrotel Lukoil au fost acuzați că au spălat aproximativ două miliarde de euro, printr-un circuit financiar în care au fost implicate mai multe societăți din grupul rusesc.
Tot în perioada cât Sorin Dimitriu se afla la cârma FPS a fost privatizată în favoarea rușilor singura fabrică de alumină care folosea bauxită autohtonă, Alor Oradea. Aceasta fost cumpărată pe nimic, în 1998, de Russki Aluminium (RusAl), a oligarhilor Roman Abramovich și Oleg Deripaska. În 2001, rușii au închis fabrica, pe motiv ca nu mai era profitabilă. În 2019, Sorin Dimitriu a fost condamnat definitiv la doi ani și opt luni cu suspendare pentru fraude cu fonduri europene, mai scrie sursa citată.
Noi privatizări dezastruoase
Tiberiu-Ovidiu Mușetescu (decedat în 2009) a fost președinte al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS) și ministru al Privatizării în Guvernul Năstase, în perioada 2001-2003. În perioada cât Mușetescu a condus privatizările din România, rușii au acaparat cele mai importante active.
În 2001, compania germană Sinara Handel GmbH (parte a grupului rusesc TMK) devine proprietarul ARTROM SA. În 2004, TMK intră și în posesia Combinatului Siderurgic de la Reșița care devine unicul furnizor de materie primă pentru ARTROM.
Oligarhul Dimitri Pumpianski care controlează TMK, este cunoscut drept un susținător înfocat al lui Vladimir Putin. Din acest motiv, Pupianski ocupă un loc de frunte în lista sancțiunilor, iar TMK a fost singura companie din România care a suferit de pe urma sancțiunilor, mai scrie sursa citată.
Gigantului Mechel, controlat de oligarhul Igor Zyuzin, a acaparat în 2002 oțelăriile Câmpia Turzii, COS Târgovişte, Ductil Steel – Oţelu Roşu, Ductil Steel – Buzău, Laminorul Brăila şi Reparaţii Târgovişte.
În 2013, Mechel a cedat activele sale din România, unei firme de apartament patronată de rușii Svetlana Chumakova şi Victor Chumakov, pentru 230 lei.
Au pus mâna pe aluminiu
În 2002, Vitaly Machitsky devine, prin firmele sale și cu sprijinul lui Mușetescu, acționar majoritar al ALRO și ALPROM din Slatina și ALUM Tulcea. Machitsky deține și companiile Conef și IMEX Oil Limited care intermediază importul de gaze de la Gazprom.
În anul 2006, presat de Elena Udrea și Dorin Cocoș, Traian Băsescu intervine în favoarea ALRO ca să obțină energie la prețuri preferențiale de la Hidroelectrica. În același an, managerul Conef, Dan Victor Alesandru, a devenit secretar de stat la Ministerul Economiei și a susținut afacerea necompetitivă, sub prețul pieței, între compania de stat (aflată în portofoliul Ministerului Economiei) și ALRO. Ulterior a primit acțiuni la Conef de la conducerea ALRO care este proprietarul Conef.
În anul 2010, Darius Vâlcov, pe atunci primarul orașului Slatina (ales pe listele PDL, al lui Traian Băsescu), a decis să-i acorde lui Vitali Machitsky titlul de Cetățean de Onoare al Slatinei.
Metalexportimport exporta oțel și aluminiu în valoare de două miliarde de dolari anual. Compania a fost falimentată după ce, în anul 2007, controlul asupra firmei de comerț exterior a fost preluat de Rosatomstroy, parte a grupului rusesc Atomstroy, condus de rusul Serghei Shmatko (fost ministru al Energiei în perioada 2008-2012, în guvernul Putin). Asta s-a întâmplat în timpul Guvernului Tăriceanu, mai scrie sursa citată.
Sprijin pentru Gazprom
Potrivit sursei citate, Gazprom este o altă companie favorizată de politicienii români. Și aici nu discutăm de faptul că prin notariatul fiicei lui Traian Băsescu Gazprom a legalizat documentele viitoarelor benzinării.
Este vorba de afaceri de miliarde pe care statul român le-a pierdut după ce, în 2018, Iulian Iancu (președintele de atunci al Comisia de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor) s-a dat peste cap ca Legea Offshore privind exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră să capete o formă astfel încât să rămânem captivii Gazprom, mai scrie sursa citată.