La 145 de ani de la sosirea lui Carol I la Bucureşti, românii au gânduri amestecate în legătură cu monarhia. Dezvelirea unui bust al Regelui Mihai I la Călăraşi ar fi putut reprezenta un prilej pentru învierea dezbaterii. A venit însă Dan Diaconescu și s-a ales praful de tot.

La Călăraşi e pe cale să se întâmple ceva. Nu degeaba sunt văruite bordurile din Parcul Central, nu degeaba e greblat nisipul la locul de joacă, nu degeaba strigă domnul vice la oamenii care presară lalele mov pe alei. Uite că sunt câteva covoare persane şi microfoane, sunt boxe, poliţişti şi tot ce trebuie.

De locul agitaţiei se apropie doi pensionari cu bască. Trec în pas de plimbare pe lângă statuia străbunului Dromichete, regele geto-dacilor, trec de Burebista, se uită la Decebal şi la Traian, îl studiază în grabă pe Mihai Viteazu. "Uite pânza!", observă unul dintre ei şi se opreşte. Arată către bustul acoperit, nou-nouţ, în jurul căruia roiesc angajaţii primăriei.

Călăraşiul stă exemplar la capitolul monumente. În mai 2008 a fost inaugurată o statuie ecvestră a Regelui Carol I; autorităţile se laudă că au dat astfel ţării primul monument reprezentând un membru al Casei Regale, după decenii de comunism şi o tranziţie încurcată.

Lipseşte o statuie?

Primarul Nicolae Dragu s-a ambiţionat. A urmat Ferdinand, într-un capăt al Aleii Regilor. În vara lui 2009, consilierii au supus la vot alocarea suprafeţei de 2,5 metri pătraţi pentru amplasarea bustului Reginei Maria. Hotărârea a trecut cu 20 voturi, din tot atâtea posibile. Aşa că, la câteva luni distanţă, Traian Băsescu a venit la Călăraşi pentru dezvelirea bustului, iar presa avea să scrie cu nesaţ despre noile lacrimi prezidenţiale: şeful statului îşi amintise că România are o fregată botezată "Regina Maria".

Azi, 9 mai 2011, pe o ploaie nevrotică, va fi dezvelit bustul Majestăţii Sale, Regele Mihai I, chiar în prezenţa fostului suveran. "Dar pe al lui Ceauşescu de ce nu l-au făcut?", se întreabă unul dintre pensionarii cu bască. Se opresc amândoi în dreptul tractorului plin cu umbrele pentru invitaţi. E o măsură de urgenţă, aşa că se iartă faptul că umbrelele sunt roz şi fac reclamă la "Pepsi".

Întrucât e chiar înaintea Zilei Regelui, ceremonia devine un bun prilej pentru a le propune cetăţenilor din Călăraşi – oraş de 73.000 de locuitori, cu o fostă industrie şi actuale drame economico-sociale - un mic exerciţiu de imaginaţie: "Cum credeţi că ar fi arătat oraşul dumneavoastră sub monarhie?". A coborât însă Dan Diaconescu din Maybach-ul său crem, iar opiniile cetățenilor s-au diluat în entuziasmul colectiv.

SLUJBĂ. Statuia a fost sfinţită de PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

NIMIC SENZAŢIONAL

Intră în scenă Dan Diaconescu. "Eu pentru dumneavoastră am venit, să ştiţi!"

Răspunsurile obţinute conţin nostalgii amestecate, supărări actuale, văicăreli, grămezi de naivităţi şi vorbe goale.

"Cred că (oraşul – n.r.) era înainte nu cu 100, dar cu 50 de ani. Era mai frumos, mai dezvoltat, exact ca în ţările capitaliste", susţine Nicu Nedelcu (74 de ani).

"Sunt unii care zic că nu ştiu ce a făcut comunismul. Dacă era bun comunismul, îl ţineau ruşii", e de părere bătrânul. Deşi mai are şi acum carnetul de partid, Nicu Nedelcu a urât comunismul. Şi-a făcut carnet doar ca să-i dea apartament aici, în Călăraşi. Bătrânul locuieşte acum în comuna Alexandru Odobescu, dar a vrut neapărat să vină la festivitate, aşa că s-a împrumutat de 200 de lei şi uite-l aici. N-a venit cu mâna goală: are un steag cumpărat acum vreo doi ani, de la Alba Iulia, un steag mic, simbolic. "Era, domnule, o stimă a ţării cu regatul. Nu vedeţi că ţările cu regat sunt mai dezvoltate?". Să fie clar: regele merită aşteptat, chiar dacă acum e bătrân, chiar şi pe o ploaie ca asta.

Evident, în parcul acesta încap şi alte viziuni despre cea mai bună Românie. "Poate că era mai bine cu regele, poate că nu...". Doamna Chivuţa Bibescu, fostă lucrătoare în confecţii, caută să iasă rapid din această dilemă. Vrea să spună mai repede că s-a înscris de curând în partidul lui Dan Diaconescu şi acum îşi aşteaptă nerăbdătoare eroul. Chivuţa Bibescu s-a săturat de politicienii de azi: "Trebuie să vină cineva care să-i strângă pe tineri de pe străzi. Pe vremea lui Ceauşescu îi băga la puşcărie dacă n-aveau de lucru. Azi nu le dă nimeni de lucru şi moare lumea de foame în casă".

Se referă la un caz care a făcut vâlvă în toată presa la sfârşitul săptămânii trecute. Lucia Ciobănescu (70 de ani) şi fiul ei Eugen, despre care se spune că avea probleme psihice, au fost găsiţi morţi în apartamentul lor din Călăraşi. Înainte de a fi stabilită o cauză oficială a decesului, rudele au zis că cei doi ar fi murit de foame. Iar presa a explodat: s-a dat vina pe primărie, pe guvernanţi, pe criză. Moartea celor doi călărăşeni e mult căutata dovadă a faptului că în România de azi se moare de foame.

Dincolo de astfel de ştiri, istoria contemporană a Călăraşiului e a oricărui oraş din România. Referindu-se la perioada de tranziţie, Constantin Tudor scria în "Istoria oraşului Călăraşi" (2008): "Schimbări spectaculoase s-au produs şi la nivelul vieţii economice şi social-culturale, înfiinţându-se numeroase societăţi comerciale, ca urmare a iniţiativelor private, în timp ce foştii «coloşi» de stat au dispărut în meandrele economiei de piaţă". Două întâmpinări

Constantin Iftimiu zice că nici el nu mai are mult şi o să moară de foame, precum cei doi concetățeni ai săi. A avut pensie de boală, puţin peste 300 de lei, dar l-au reexaminat la Bucureşti şi i-au luat banii. "Mi-au zis că-s bun de muncă şi m-au ameninţat că-mi pun şi sechestru pe casă dacă fac scandal. Unde să mă angajez eu la 60 de ani?", se întreabă călărăşeanul. În general vorbind, de la Revoluţie încoace a fost "nenorocire".

Totuşi, cum e cu monarhia? În clipa asta Majestatea Sa - însoţit de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României şi de oficialităţi locale - gustă pâine cu sare la intrarea în parc, iar mulţimea se desface tăcută în jurul lor. Din loc în loc izbucnesc aplauze, se aude şi un "Trăiască Majestatea Sa, Regele României!".

În urma suitei se infiltrează Dan Diaconescu, cu aerul studiat al viitorului preşedinte. Nu se știe cum a ajuns aici mai-marele OTV: cert e că vinerea trecută, când primarul Nicolae Dragu a zis lista invitaților, nu l-a pomenit pe Diaconescu. E primit totuși cu urale, sunt călărăşeni care vor să-l strângă în braţe, l-ar sufoca de atâta iubire: "Eu pentru dumneavoastră am venit, să ştiţi!", "Să trăiţi!", "Bine aţi venit la Călăraşi!", "Nici nu ştiţi ce pierdeţi!", râsete, apropiere sufletească. Dan Diaconescu zice însă că n-a venit la Călăraşi în scop electoral, ci strict pentru a asista la ceremonie. Se strecoară în spatele Principesei Margareta, caută să se integreze în acest cadru solemn. În plus, are nevoie de umbrelă.

"Suntem martorii unui eveniment istoric pentru Călăraşi: dezvelirea statuii Majestăţii Sale, Regele Mihai al României. Trăiască!", începe, entuziast, primarul. "Majestate, aşa cum aţi spus de nenumărate ori, un popor care nu-şi cunoaşte trecutul şi nu ţine seama de el nu poate avea un prezent demn şi nici perspective de viitor. Iată că astăzi, prin această statuie, o parte din acest trecut va rămâne mărturie peste vremuri", adaugă el, înainte să se treacă la dezvelirea bustului, la săvârşirea slujbei religioase, înainte ca un grup de elevi călărăşeni să recite o poezie. Sunt "momente istorice şi înălţătoare", după cum ţine să precizeze maestrul de ceremonii. În timp ce împarte medalii în stânga și-n dreapta, primarul Dragu nu se poate abține și face referire, în glumă, la ”viitorul președinte al României”. Reprezentanții Casei Regale rămân serioși.

Există oameni cu experienţă în dezveliri de monumente. Un exemplu ar fi Marin Iosif, care nu crede însă în monarhie. Are 77 de ani şi îşi aminteşte că au fost ani de sărăcie lucie în vremea Regatului: "Ei aveau averi colosale şi ţara era foarte săracă". Şi în comunism n-a fost rău? "A fost, dar comunismul a avut şi părţi bune. De ce? Pentru că s-a construit foarte mult. Tot mai bine e în socialism, pentru că socialismul vrea viaţa tuturor. Deviza capitalismului e: «Un prost mai puţin şi o pâine mai mult». În America s-a distrus ţărănimea. Eu nu zic că n-ar fi bine în capitalism, dar un capitalism sălbatic nu este bun. Unde există ţări capitaliste puternic dezvoltate, există ordine şi disciplină. Adică, ce se întâmplă? La noi e înţeleasă prost democraţia".

Marin Iosif se autoproclamă "unicul călărăşean care a participat la dezvelirea monumentului cu cel mai vechi scris din lume: scrisul sumerian de la Tărtăria. Descoperirea arheologică a fost făcută pe Valea Mureşului, în comuna Blandiana, între Vinţu de Jos şi Şubot, aproape de Simeria, aproape de ieşirea în Câmpia Banatului, în 1961". Odată, Marin Iosif l-a cunoscut pe cel care ar putea schimba istoria României: numele lui este Napoleon Săvescu. CEREMONIE. Majestatea Sa Regele Mihai I a primit ieri, de la primarul Nicolae Dragu, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Călăraşi FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU ZILELE REGILOR

O scurtă istorie a monarhiei în România

• 10 mai 1866: Carol I soseşte la Bucureşti. Această dată devine Sărbătoarea Naţională a României până la instaurarea regimului comunist;
• 10 mai 1877: În plin război cu Imperiul Otoman, Carol I proclamă Independenţa României;
• 10 mai 1881: Carol I devine din principe rege al României;
• 27 septembrie 1914: Regele Carol I moare. Ferdinand devine Rege;
• 1 decembrie 1918: La Alba Iulia se proclamă unirea Transilvaniei cu România;
• 28 martie 1923: Regele Ferdinand promulgă noua Constituţie;
• 20 iulie 1927: Moare Regele Ferdinand. În condiţiile în care Carol renunţase la tron, fiul său Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea unei Regenţe;
• 6 iunie 1930: La două zile după întoarcerea sa în ţară, Carol este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea;
• 10 februarie 1938: Carol al II-lea instaurează "dictatura regală";
• 6 septembrie 1940: Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oară rege, însă doar cu prerogative simbolice;
• 30 decembrie 1947: Ameninţat şi şantajat de către oameni agreaţi la Moscova, Regele Mihai este nevoit să abdice;
• 23 aprilie 1992 – Regimul condus de Ion Iliescu îi permite Regelui Mihai să revină în ţară, cu ocazia Paştelui. Fostul suveran este întâmpinat de peste un milion de români. Timp de patru ani de la acest eveniment, orice altă vizită îi este interzisă.

INTERVIU CU PRIMARUL DIN CĂLĂRAŞI

"Atâtea blocuri fără niciun Dumnezeu, aceste blocuri fără şarpante"

EVZ: Ce înseamnă regalitatea pentru Călăraşi? Nicolae Dragu: Aici, pe la Călăraşi, toţi regii României treceau în Cadrilater când era România maaare. Se opreau pe la Călăraşi, stăteau o noapte, că veneau obosiţi, că nu erau mijloacele astea. Veneau probabil cu cupeul, cu trăsura. Aici schimbau caii, la Călăraşi. Numele oraşului porneşte de la călăreţii care aduceau mesajele de la sultan. Erau nişte grajduri deosebite ale regelui. El rămânea la nişte prieteni importanţi. Şi regele Carol, şi regele Ferdinand s-au oprit la noi, şi regele Mihai acuma. Astea-s lucrurile care ne leagă. Chiar şi Regina Maria. Sunt nişte lucruri extraordinar de interesante. Călăraşiul a fost locul de schimbare a cailor şi de odihnă a stăpânilor, stăpânii ăştia mari care au păstorit România. Ei au şi făcut România, că dacă nu erau ei, eram zero astăzi.

Dumneavoastră sunteţi născut imediat după plecarea regelui Mihai I. Da, în 1949 m-am născut. Deci, vă spun, am studiat după, când regele a fost scos din istorie. Cum credeţi că ar fi arătat oraşul dumneavoastră dacă n-ar fi venit comuniştii? Ei, să ştiţi că ar fi fost un mic Paris dacă nu veneau comuniştii. Au demolat tot, toate casele vechi. Mircea Eliade venea la Călăraşi – aveam un Ateneu micuţ unde venea şi ţinea discursuri ştiinţifice şi filosofice. Nicolae Iorga venea, Dimitrie Gusti, marele sociolog, venea la noi. Călăraşiul era un oraş de cultură. Mulţi zic: "Călăraşi, mai mult pas decât oraş". Nu, Călăraşiul era un oraş modern şi comunismul l-a distrus. S-a făcut un combinat mare, să muncim toţi acolo, să mâncăm toţi la cantina combinatului. S-au construit atâtea blocuri fără niciun Dumnezeu, aceste blocuri fără şarpante, numai din betoane. Să trăieşti numai între betoane, vă daţi seama ce înseamnă. Probabil şi dumneavoastră aţi trăit şi trăiţi într-un astfel de bloc. Da. Sunt lucruri care afectează cam toate oraşele din România şi toate vin din perioada comunistă. Da, betoanele din perioada aia care ne-a nenorocit viaţa. Şi frigul pe care l-am înghiţit.

"Regele este o părticică din Dumnezeu"

Care sunt acum marile probleme ale oraşului? Să ştiţi că ar fi canalizarea, care încă n-am reuşit să o terminăm. Decât 70% din străzile oraşului sunt canalizate şi asfaltate. Deci avem probleme cu patru cartiere mari care n-au canalizare şi n-au străzi. Deci apa, alimentarea cu apă a oraşului, care lucrăm la ea în momentul ăsta. Care mai durează, probabil anul viitor o punem în funcţiune. Sigur, problema locurilor de muncă, că nu avem suficiente pentru oameni. Cam în mare astea ar fi. Dacă ar fi acum să se facă un referendum privind instaurarea monarhiei, aţi fi de acord cu aşa ceva? Da, să ştiţi că regele este unsul lui Dumnezeu. Nu poate nimeni din niciun partid să-l oblige să impună pe nu ştiu cine ministru. Sigur, vor decide tot partidele, dar există o analiză clară a regelui, care zice: "Domle, crede în Dumnezeu, are familie", nu se poate ca un individ să ajungă în posturi importante pentru că-l numeşte partidul. Regele este personalitatea care... Este unsul lui Dumnezeu. Este o părticică din Dumnezeu, noi suntem, la fel, o părticică din Dumnezeu. Eu zic că dacă ne gândeam bine când a venit Raţiu, Dumnezeu să-l ierte... N-am avut minte, acuma stăm... E prea târziu acum? Nu ştiu. Ce să vă zic? Sunt şi eu la o vârstă, dar eu zic că timpul le rezolvă pe lucruri. Nu pot să mă pronunţ acum că mâine... Că oamenii sunt cum sunt. N-au studiat foarte mulţi această monarhie care a prins bine României. Noi n-aveam o ţară mare ca acum dacă n-aveam un rege.

VIAŢA DUPĂ HUIDUIELI

"Nişte tineri care s-au drogat, ca să ştiţi"

A existat un moment în care primarul Nicolae Dragu s-a supărat pe nişte călărăşeni şi i-a făcut javre. S-a întâmplat pe 26 septembrie 2010, în ultima seară a Sărbătorilor Municipiului Călăraşi. Când primarul a urcat pe scenă să zică şi el ceva, s-au trezit unii să-l huiduiască. Iar el s-a supărat şi le-a zis aşa: "Sunteţi nişte javre, exact cum i-a zis şi poliţia preşedintelui. La revedere, javrelor… N-o să mai aveţi primar niciodată în viaţa voastră. Aţi fost în mizerie. V-am scos din mizerie. Asta este mulţumirea voastră? Nu vă este ruşine, nemernicilor!? Voi nu reprezentaţi Călăraşiul! O haită de derbedei şi golani! La revedere! Huiduiţi, de ce? Huiduiţi… V-am scos din mizerie? Huo!". A scris ulterior, într-un comunicat, că s-a comportat ca un om simplu, a căzut în capcana întinsă şi a reacţionat impulsiv.

Zice acum că nu şi-a schimbat părerea despre călărăşenii care i-au făcut acea primire îngrozitoare. "Aceia nu reprezintă oraşul. Nişte tineri care s-au drogat, ca să ştiţi. Eu ţin la oameni, că 25 de ani am fost lider de sindicat pe platforma siderurgică, la IMC (Întreprinderea de Materiale de Construcţii Călăraşi – n.r.), 25 de ani de muncă. Asta cu sindicatul a fost o treabă voluntară, fără bani, neplătită, ca să ştiţi. Făceam de plăcere, să ajut oamenii, că eu nu câştig să plătesc bani, cum mă judecă unii, că le dau bani la oameni să mă voteze. Ei mă votează pentru că cred în mine, i-am ajutat, la fel îi ajut şi acum".