Orice femeie însărcinată, orice familie care așteaptă un copil, de la părinți la rude până la a șaptea spiță vor să afle sexul copilului care urmează să vină pe lume. Înainte de a putea fi „certificat” de medic.
Există tot felul de superstiții, tot felul de metode tradiționale care și tot felul de idei. Poate cea mai cunoscută este aceea că sexul fătului poate fi prezis după forma corpului mamei în timpul sarcinii.
Așadar, iată ce zic „babele”, de oriunde din lume: „Dacă faţa unei femei însărcinate devine mai frumoasă sau mai radiantă, copilul va fi băiat, dar dacă rămâne la fel sau se urâţeşte şi se umflă, copilul va fi fetiţă; sau, dacă mama are burta mai ridicată sau proeminentă, va fi băiat; dacă burta e coborâtă sau lăţită spre spate, e fată“ (p. 896). Cartea Boy or Girl: 50 Fun Ways to Find Out( Băiat sau fată? Cincizeci de metode distractive de a afla).
mai sugerează şi că fătul este mai probabil să fie fată dacă mama are o faţă mai lată, burta mai rotundă sau acumulează mai multă grăsime pe fese (dar după alte teorii, pornind de la aceleaşi semne, vreo altă bună prietenă ar putea face şi ea pe deşteapta spunând „mie mi se pare că o să ai un băiat“). De asemenea, burta în formă de pepene se spune că prezice o fată, în timp ce una în formă de minge de baschet ar prezice un băiat, dar şi burta ridicată prezice o fată, în timp ce burta căzută prezice un băiat. (din volumul „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor”, apărut la Editura Trei).
Testul pendulului
Câte dintre viitoarele mau au trecut prin asta? Ce presupune? „Un obiect (adesea o verighetă) este legat de o aţă (sau un fir de păr de‑al mamei) şi ţinut deasupra burţii femeii însărcinate, direcţia mişcării lui indicând că fătul e fată (dacă inelul se învârte în cerc) sau băiat (dacă se mişcă dintr‑o parte în alta)”.
Testul cu sarea
Dar de testul cu sarea ați auzit? Când viitoarea mămică nu este atentă, cineva din familie sau cine are o curiozitate mai mare decât chiar viitorii părinți, ia câteva „fire” de sare și le presară în capul femeii! Apoi stau cu sufletul la gură și urmăresc ce gesturi face aceasta mai departe, în minutele următoare: dacă duce mâna la gură copilașul este fată, dacă o duce la nas, se știe, pe lume va veni un băiețel! Acesta este un exemplu independet de cartea amintită.
Revenind la volumul „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor”, scris de Stephen Hupp, Jeremy Jewell, „Într‑un studiu în care au fost examinate 104 gravide care nu ştiau sexul copilului lor încă nenăscut s‑a constatat că 30% dintre ele au folosit metoda formei burţii pentru a prezice sexul bebeluşului. Dintre aceste femei, 79% erau cel puţin «oarecum sigure» cu privire la predicţiile lor. Este interesant faptul că 14% dintre participante au făcut apel la vise pentru a prezice sexul copilului, iar încrederea lor în predicţia făcută era destul de mare, aproximativ jumătate dintre ele fiind cel puţin «oarecum sigure». În cercetarea noastră, 31% dintre studenţii de colegiu şi 20% dintre părinţi au fost de acord cu afirmaţia că „Forma burţii gravidei este un semn care poate ajuta medicii să prezică sexul fătului“”.
Și celebritățile cad pradă superstițiilor
Actriţa Kate Hudson a povestit cum a „căpătat certitudinea că viitorul ei copil va fi o fetiţă”. Printre metodele utilizate se numără aspectul burţii şi testul pendulului. În vara lui 2013, „soarta monarhiei britanice s‑a aflat din nou la răscruce pentru prima dată în ultimele decenii. Prinţul William şi Kate Middleton vor aduce pe lume un prinţ sau o prinţesă? Copilul lor va fi poate viitorul rege al Angliei? Într‑un reportaj de ştiri al postului CNN , dr. Fiona Mathews, biolog specialist în reproducere, a prezis că perechea regală este mai probabil să aibă o fetiţă, în parte bazându‑se şi pe forma burţii lui Kate”. Dar pe lume a venit un prinț! George Alexander Lewis.
Una dintre concluziile celor doi autori ai volumului este că „Metoda formei burţii s‑a dovedit a fi una dintre cele mai proaste metode de predicţie dintre toate metodele. Cu privire la felul cum se îngraşă mama, un alt studiu a urmărit 304 gravide şi a constatat că mamele se îngraşă la fel, indiferent dacă au băiat sau fată. Toate metodele populare de prezicere a sexului prezintă acelaşi grad de certitudine ca şi hazardul, având în vedere faptul că oricare dintre preziceri, indiferent de metoda folosită, are, statistic vorbind, 50% şanse să fie corectă.”
Explicația?
Mitul prezicerii sexului proliferează datorită multora dintre „sursele miturilor psihologice“, spun cei doi autori. „Aşa cum arată exemplele din cultura populară, zvonurile şi dezinformarea din mass‑media sunt două modalităţi de propagare a acestui mit. În plus, oamenii îşi amintesc cu preponderenţă acele cazuri în care predicţia a fost corectă şi le uită repede pe cele în care a fost eronată (respectiv, percepţia şi memoria selective). În sfârşit, unele dintre aceste mituri par plauzibile datorită raţionamentului prin reprezentativitate, prin care oamenii caută sensuri acolo unde două lucruri sunt întâmplător asemănătoare într‑un mod oarecare. De exemplu, pepenele este dulce, deci o formă de pepene a burţii reprezintă o fetiţă, în timp ce forma de minge de baschet îi face pe unii să se gândească la un băieţel”.
„Babele” sau tehnologia?
Cine are dreptate până la urmă? „Babele” cred că ele. Tehnologia se împopoțonează și ea cu titlul de „știe tot”. Dar... niciuna nu e chiar atât de precisă. „Dacă metodele populare de joasă tehnologie despre prezicerea sexului copilului nu sunt precise, atunci care metodă este? Cu privire la această întrebare cercetătorii sunt mult mai siguri în constatările lor. Respectiv, examinarea cu ultrasunete aplicată în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină este foarte precisă în determinarea sexului fătului. Ecografia reuşeşte să facă predicţii concluzive în aproximativ 90% dintre cazuri, iar dintre aceste predicţii 97% sunt corecte. O altă metodă înalt tehnologică şi foarte precisă este cea a determinării sexului fătului prin analiza materialului ADN din plasma mamei. Cu toate acestea, aşa cum reiese în mod clar din statistici, chiar şi metodele bazate pe tehnologie de ultimă oră greşesc uneori.”, mai arată Stephen Hupp, Jeremy Jewell, în cartea „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor”.
Bazată pe cercetări ştiinţifice recente, „Mari mituri despre dezvoltarea copiilor” este o carte îşi propune să înlăture ideile preconcepute, concepţiile greşite despre creşterea şi dezvoltarea copiilor. Cartea ar trebui să se afle pe noptiera oricărui părinte şi consultată ori de câte ori ai dubii că faci ceea ce trebuie, spun editorii.