Ana Ularu a debutat în lumea filmului pe când avea 9 ani, fiind distribuită în două coproducţii româno-franceze „Meuetres par procuration” şi „Passion mortelle”.
Opt ani mai târziu, a fost aleasă de Cătălina Buzoianu pentru rolul Lolitei, în filmul cu acelaşi nume, iar în 2013 dădea lovitura primind unul dintre cele mai râvnite roluri din serialul „Familia Borgia”, cel al ducesei Catherine d’Albret și filma alături de Francois Arnaud, unul dintre cei mai sexy actori. „Având în vedere că am început să lucrez de la 9 ani şi am fost recrutată de un agent abia la 26 de ani, aş zice că a fost un parcurs care a cerut răbdare. Îmi dau seama că e o sumă de mici hazarduri înșiruite în consecință. Dar sunt totuși ani de muncă, de consum și speranță. Filmul cu care am început mi-a creat apetenţa pentru rigoarea unui platou şi m-a învăţat ritualul unei filmări. Se spune că dacă prinzi virusul ăsta e greu să mai fii departe de lumea filmului. Nu știu câtă importanță are dacă ești un artist din Est câtă vreme accentul nu e o problemă și rolurile care ți se oferă nu sunt specifice locului. Am jucat personaje care veneau de oriunde altundeva, de la Carolina de Nord la un ducat francez medieval”, explică ea. În ceea ce priveşte sacrifiul, actriţa spune că nu a existat. „Un rol bun nu mi-ar cere vreodată compromisul, cred. Îmi iubesc munca şi nu am considerat vreodată că aş fi făcut un sacrificiu. Prea mult timp liber ar fi insuportabil”.
Cunoscută că fiind superstiţioasă, Ana Ularu are şi câteva reguli înainte de premiere. „Parte din superstiţie e şi neanunţarea ritualului. Oricum, sunt mici obiceiuri pe care le au toţi actorii. De exemplu, când am spectacolul Carousel port mereu o haină de piele primită de la mama în drum spre teatru”, adaugă ea.
Recomandările noastre
