Într-o nuvelă suprarealistă, scriitorul argentinian Edgardo Cozarinsky îşi imaginează că soţia dictatorului a scăpat din faţa plutonului de execuţie şi s-a refugiat în Elveţia.
„După ce cadavrul Ilariei Pănescu a fost lăsat în seama gurii nesătule a crematoriului orăşenesc din Bucureşti, Elena Ceauşescu şi-a însuşit paşaportul pe care Ilaria îl primise cu două săptămâni în urmă”, scrie Edgardo Cozarinsky, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai literaturii şi filmului argentinian, într-una dintre nuvelele incluse în cel mai recent volum al său, „Burundanga”.
Nuvela absurdă dedicată Elenei Ceauşescu a fost publicată într-o culegere de proză scurtă, editată mai întâi în limba germană, cu titlul „Bambi pe Broadway”, la Editura Wagen bach din Berlin. În spaniolă, povestirea va apărea în decursul acestui an, la Editura Mansalva, din Buenos Aires.
În povestirea „Ultima operaţie a Elenei Ceauşescu”, Cozarinsky o salvează pe soţia dictatorului Nicolae Ceauşescu din faţa plutonului de execuţie şi o trimite în Elveţia, ascunsă într-un vas uriaş de ceramică, împrumutat de la mănăstirile din Moldova. Doamna Elena, cum o numeşte autorul în textul său, suportă călătoria în imensul ulcior alinându-şi suferinţele cu un compot de prune în care fidelul ei medic, dr. Truculescu, îi amestecase calmante.
Odată ajunsă în Elveţia, Elena, care are asupra sa paşaportul Ilariei Pănescu, una dintre fostele sale colaboratoare, ia legătura cu celebrul chirurg plastic argentinian Maskarovich. Medicul operează personalităţi fictive ale înaltei societăţi, de la un prinţ al „Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană”, căruia îi transformă capul într-unul de pasăre, până la o „Madame Aschenbach-Turrini”, care dorea să-şi poarte toate bijuteriile deodată, aşa că medicul o transformă într-un octoped.
„Mama's Own Mămăliga”
„Ceea ce s-a întâmplat în ziua de 5 aprilie, ziua în care Doamna Elena a fost împinsă în sala de operaţie, nu poate fi decât prilej de speculaţie”, scrie Cozarinsky. Atât chirurgul, cât şi „Doamna Elena” au dispărut fără urmă în acea zi şi nimeni nu mai ştie de ei până astăzi. Autorul comentează, nu fără umor, trei explicaţii vehiculate de „ziariştii interesaţi de acest caz”.
I se pare mai misterioasă o a treia variantă, potrivit căreia chirurgul s-a transformat în Nicolae Ceauşescu. „Pentru că cineva anunţase Securitatea, cei doi au fost nevoiţi să dispară înainte ca o pe raţia să fie realizată pe deplin”, scrie autorul, întrebându-se dacă pen tru procesul celor doi a fost nevoie de retrocedarea „operelor de artă” din mănăstirile moldoveneşti către Bucureşti.
Bambi pe Broadway
Autor al mai multor filme impor tante, precum „Rondul de noapte”, proiectat în urmă cu trei ani şi la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, sau documentarul „Chaplin Today - Limelight”, din 2002, şi al mai multor cărţi, ca „Proxenetul moldovean” sau „Soţia din Odessa”, Cozarinsky se dedică în recenta sa carte unor personaje contemporane „pitoreşti”, pe care le manevrează în situaţii supra realiste. La fel ca şi în eseurile sale filmice, în care documentarul este combinat cu ficţiunea, şi opera literară a lui Cozarinsky este carac te rizată de îmbinarea între realitate şi fantezie. Cozarinsky le inventează celebrelor personaje din producţiile Walt Disney, Bambi şi Dumbo, o nouă carieră, pe Broadway, după ce fiecare dintre ei suportă o serie de operaţii estetice. Apoi schimbă în manieră proprie şi alte destine, fabulând în legătură cu trecerea „brutală” în lumea drepţilor a diverşilor Papi.
CARIERĂ
Cozarinsky, fiul unor imigranţi din estul Europei
Edgardo Cozarinsky s-a născut în 1939 în Buenos Aires, într-o familie de imigranţi ruşi. În 1973, când Juan Peron câştiga pentru a doua oară alegerile în Argentina, Cozarinsky şi-a părăsit ţara natală şi s-a stabilit în Paris, dorind, astfel, să „evadeze din climatul populist şi autoritar care îngusta viaţa culturală a ţării sale“. În Europa, autorul era cunoscut în primul rând ca om de film, având în vedere că s-a şi dedicat mulţi ani numai filmului. Regizorul s-a întors la adevărata sa pasiune, literatura.
În anii 70-80, singura carte pe care a publicat- o, de altfel, „Vudu Urbano” (1985), a devenit în scurt timp o carte cult. Volumul e o combinaţie de ficţiune şi eseu, cu prologuri de Susan Sontag şi Guillermo Cabrera Infante. În acelaşi an, după prăbuşirea regimului militar din Argentina, a regizat documentarul „Guerreros y cautivas” („Războinici şi captive”). Nomad înveterat, Cozarinsky a filmat pe toate continentele şi petrece rareori mai mult de 3 luni într-un loc.