Echipa din Hunedoara a strălucit timp de zece ani, influenţând decisiv fotbalul din România. Formaţia a fost desfiinţată luna trecută.

Dragă Mişa Klein, am trecut azi pe la tine, dar nu erai acasă. Am o veste proastă să-ţi dau: vor să închidă cuibul copilăriei noastre, să ne distrugă amintirile şi să ne calce în picioare spiritul.

“ Textul, apărut pe un forum al microbiştilor echipei de fotbal Corvinul, reflectă starea de spirit din oraşul Hunedoara după ce echipa-fanion a fost retrasă din campionatul Diviziei C, unde ajunsese astă-primăvară. Patronul Florin Uscatu a invocat lipsa resurselor financiare, rezultatele slabe din ultima vreme şi sprijinul insuficient primit de la autorităţile locale. Ce-i drept, politicienii locali au promis mereu soluţii miraculoase pentru învierea echipei, dar au uitat mereu promisiunile după încheierea campaniei electorale.

Afaceri păguboase cu George Copos Începutul sfârşitului e considerat anul 2002, când oficialii de atunci ai clubului au aşteptat în zadar să primească 900.000 de dolari (aproximativ 600.000 de euro), cota-parte din transferul fostului hunedorean Bogdan Lobonţ la Ajax Amsterdam. De atunci, problemele financiare au devenit tot mai mari. Deja, puţinele talente care mai apăreau pe plan local sau pe la echipele mici cu care Corvinul mai avea relaţii erau vândute pe bani puţini, în grabă, pentru a acoperi cheltuieli urgente sau pentru mici chilipiruri. Aşa au dispărut Hanganu, Marincău, Păcurar, Al. Ionescu, fiecare, la vremea lui, lider de generaţie sau internaţional de juniori.

Apoi a urmat privatizarea Combinatului siderurgic, principalul susţinător financiar al echipei. În 2004, Corvinul Hunedoara, echipa înfiinţată cu 84 de ani înainte şi care devenise o forţă în campionatul României, sub conducerea lui Mircea Lucescu, a fost retrogradată în Divizia C din cauza unei datorii către jucători în valoare de 48.000 de euro. La aceste restanţe se mai adăugau datorii de 250.000 de euro la bugetul de stat. Soluţia găsită de administraţia locală un an mai târziu: crearea unei noi echipe - Corvinul 2005, în locul echipei Mureşul Deva. „Atunci aşa am considerat că e mai bine, să facem o echipă nouă, fără datorii de plătit, pentru că nu voia nimeni să achite datoriile vechiului Corvinul. Singurul care a vrut să se implice a fost Florin Uscatu (n.n. - patronul unei firme din Hunedoara care se ocupă în special cu colectarea şi valorificarea de fier vechi). Apoi, Primăria Deva ne-a pus în braţe un loc de Divizia B şi-am mers mai departe“, explică fostul primar al Hunedoarei, Nicolae Schiau. Municipalitatea a pus la dispoziţia echipei stadionul şi baza sportivă.   0-6 cu CFR Timişoara   Dar lucrurile au mers din rău în mai rău. În primăvara anului 2008, după ce la conducerea primăriei a venit liberalul Ovidiu Hada, neînţelegerile lui Florin Uscatu cu municipalitatea s-au accentuat. Din nou, jucătorii mai răsăriţi au fost lăsaţi să plece, iar Corvinul 2005, echipă ajunsă din nou în Divizia C, a mizat pe juniori din pepiniera proprie.

Un 6-0 sec încasat în urmă cu două săptămâni la CFR Timişoara a fost picătura care a umplut paharul. Uscatu a anunţat că retrage echipa din campionat. Vechiul club de fotbal Corvinul 1921, care mai există acum doar pe hârtie, a acţionat în instanţă Corvinul 2005 pe motiv că a folosit fără drept numele, culorile şi emblema vechii grupări fotbalistice, solicitând daune în valoare de 400.000 de euro.

A FOST ODATĂ…

După 30 de ani, de la extaz la agonie Perioada de glorie a Corvinului a fost în anii ’80. Totul a început după ce Mircea Lucescu, aflat pe final de carieră, a ajuns la Hunedoara. Era anul 1978. Un an mai târziu, echipa a rămas fără antrenor, aşa că Lucescu a devenit, în premieră pentru România, antrenor-jucător. Combinatul siderurgic suporta toate cheltuielile, iar lucrurile mergeau „ca unse“.   În primul lui sezon ca antrenor, Lucescu a retrogradat echipa în Divizia B. „După meci, oamenii pe mine mă scuipau, iar pe Lucescu l-au scos pe braţe din stadion, ca pe un erou, şi l-au condus până acasă“, îşi aduce aminte Sabin Faur, directorul Combinatului în acea vreme.

Aşa a început reconstrucţia, cu un mare entuziasm şi cu destui bani. „Mersul la meci era pe atunci cea mai mare bucurie a hunedorenilor. Stadionul era arhiplin. Iar Lucescu avea salariul de două ori mai mare decât al meu, ajungea la vreo 12.000 de lei. Jucătorii erau şi ei bine plătiţi, între 4.000 şi 7.000 de lei“, dezvăluie Faur.

În anul 1980, Corvinul a revenit în prima divizie, iar în 1983 a reuşit să se claseze pe locul 3 şi să joace în Cupa UEFA. Timp de zece ani, până în 1990, Corvinul a fost echipa de care se temeau până şi marile cluburi bucureştene Steaua şi Dinamo. După numirea lui Lucescu la naţională, Corvinul devenise clubul cu cei mai mulţi internaţionali: Klein, Andone, Rednic, Gabor, Văetuş.

Ultima mare vedetă hunedoreană plecată în fotbalul mare este Bogdan Lobonţ, transferat în 1997 la Rapid.

Romulus Gabor, fostă glorie hunedoreană: ” Banii pe care primăria i-a luat vânzând terenuri din baza sportivă pentru hipermarketuri şi alte investiţii nu s-au întors la stadion. Sunt multe cauze care fac ca Hunedoara să rămână iarăşi fără echipă de fotbal. E păcat, mare păcat! ”

ISTORIE

Club cu o vechime de 87 de ani

1921. Apare prima echipă de fotbal a oraşului Hunedoara, UFH (Uzinele de Fier Hunedoara).

1952. Echipa promovează în prima divizie.

1959. Echipa primeşte numele Corvinul, cu referire la simbolul oraşului, corbul.

1978. Fotbalistul Mircea Lucescu, aflat la final de carieră, ajunge la Hunedoara şi devine primul antrenor-jucător din România. Echipa retrogradează şi începe reconstrucţia, în Divizia B.

1980. Corvinul revine în Divizia A şi devine o forţă a campionatului, graţie combinaţiei experienţă (Dumitrache, Radu Numweiller, Văetuş, Lucescu) - tineri foarte talentaţi (Andone, Klein, Rednic, Gabor şi, ceva mai târziu, Mateuţ).

1982. Mircea Lucescu devine antrenor al naţionalei. Hunedoreanul Romulus Gabor este declarat cel mai bun jucător la Campionatul Mondial pentru Tineret din Australia.

1983. Corvinul ocupă locul 3 în clasamentul Diviziei A.

1986. Cu noul antrenor, Jackie Ionescu, Corvinul impune „norma hunedoreană“: victorii acasă cu cel puţin trei goluri pe meci.

1992. Prima retrogradare după anii de glorie. Combinatul siderurgic îşi diminuează serios sprijinul financiar.

1993. Moartea, în timpul unui antrenament, a lui Mişa Klein, fostul căpitan al hunedorenilor. Stadionul devine arhiplin atunci când e adus sicriul eroului Hunedoarei.

1995. Corvinul pierde barajul de promovare în Divizia A, în faţa echipei Sportul Studenţesc.

2002. Corvinul retrogradează în Divizia C.

2003. Echipa revine în Divizia B, dar este retrogradată în Divizia C din cauza unor contracte neplătite jucătorilor.

2005. Primăria, în colaborare cu un investitor local, înfiinţează „Corvinul 2005“, prin fuzionarea cu Mureşul Deva, şi rămâne, astfel, în Divizia B.

27 octombrie 2008. Corvinul 2005 se retrage din campionat din cauza lipsei de bani.