Dumneavoastră știți vreun director din Ministerul Afacerilor Externe al României? Dacă da, sunteți niște oameni fericiți. Eu nu știu nici un director din Minister. Nu știu nici un secretar de stat și, dacă mă gîndesc bine, sunt pe cale să nu-l știu nici pe Ministru, atît de celofan e.
De ce nu știu nici un director din MAE?
Pentru că un director într-un Minister de Externe din orice țară civilizată e un simplu funcționar, un simplu birocrat, a cărui părere nu contează în politica internațională. Contează în politica internațională doar părerile de la purtător de cuvînt MAE în sus, pînă la premier și președinte. Dar chiar și în cazul respectivilor, pentru ca părerea lor să conteze în ochii altor cancelarii trebuie să fie exprimată în anumite împrejurări care dă greutate vorbelor. N-am auzit pînă acum de o Declarație de război făcută pe Facebook.
Am scris toate acestea, pentru că am rămas uluit văzînd pălălaia politico-mediatică stîrnită de ceea ce în presa noastră a trecut drept amenințările Rusiei. Citind titlurile dînd să plesească, asemenea unor bășici, am crezut că președintele Rusiei Vladimir Putin a făcut o Declarație amenințătoare de la Kremlin despre România. Ceva în genul, dacă România nu face și drege, trimitem asupra Bucureștilor rachete de croazieră din Oceanul Înghețat de Nord.
Trecînd la cititirea știrii, aceeași pe toate site-urile și la toate televiziunile, după metoda copy-paste a oilor, am aflat că nu e vorba nici de președintele Rusiei, nici de ministrul de Externe, nici măcar de un purtător de cuvînt. E vorba de un director din Ministerul de Externe Rus, Mihail Ulianov, șeful Departamentului de neproliferare și controlul armamentului.
Acest director e citat de presa noastră zicînd că instalarea Scutului antirachetă de la Deveselu e o încălcare de către americani a Tratatului Fortelor Nucleare Intermediare din anul 1987. Prin urmare zice presa noastră că ar fi zis directorul din Minister: „Cerem Statelor Unite si Romaniei sa inteleaga intreaga lor responsabilitate pentru evolutia acestor evenimente si sa renunte la aceste planuri cat nu este prea tarziu.”
Om serios, învățat din cercetare să merg la sursă, pentru că semnificația unei declarații, mai ales în politica internațională, depinde crucial de împrejurările în care a fost rostită, am vrut să văd în ce context au fost rostite vorbele. Și am aflat astfel că vorbele acestea, văzute în România ca un motiv de convocare a rezerviștilor în vederea unui război iminent, au fost luate de presa noastră sau mai precis de Agerpres, de unde a copiat întreaga noastră presă, de pe un site rusesc specializat în politică externă: Sputnik News.
Nu e vorba de un interviu acordat de director site-ului, ci de citarea de către site a unor vorbe de pe website-ul Ministerului de Externe rus, (unul dintre multele website-uri, în nici un caz celui dedicat principalelor declarații și fapte de politică externă a Rusiei), care redau în chip birocratic intervenția directorului la lucrările de luni, 12 octombrie, ale Comisiei I, însărcinată cu problemele dezarmării și ale securității internaționale, din cadrul celei de a 70-a sesiuni a Adunării Generale a ONU de la New York.
Articolul intitulat Russia Calls on US to Abandon Plans to Place Missile Defense in Romania a fost publicat luni, 12 octombrie 2015, la 18:42, de site la una dintre multele secțiuni ale publicației – Politics – și așa cum arată titlul ca informație referitoare la relația dintre Rusia și SUA și nu la relația dintre România.
Pînă și un ageamiu într-ale politicii externe își dă seama de împrejurarea în care declarat directorul din MAE rus cele considerate în România ca o amenințare la adresa noastră din partea Rusiei: La lucrările uneia din numeroasele și inutilele Comisii ale Adunării Generale ONU, Comisie dedicată dezarmării, și în care funcționarul rus, venind vorba de dezarmare, a reluat a nu știu cîta oară teza Moscovei despre pericolul întruchipat de Scutul de la Deveselu, teză pe care Rusia o folosește propagandistic, în războiul vorbelor cu SUA, pentru că demult a luat măsuri militare de contracarare , dar nu strică din cînd în cînd s-o facă pe revoltata.
Așadar, brava presă română, presupus matură, presupus lucidă, presupus informată, s-a inflamat de la un fleac. Un articol de pe un site care citează un website al MAE rus, care publică intervenția de rutină a unui director al MAE la o sesiune de rutină a unei Comisii ONU și ea de rutină.
Că presa noastră s-a inflamat mai e de la sine înțeles. Nu stă bine nici cu inteligența, nici cu minima verificare a sursei, nici cu minima cultură de politică externă, nici cu banii. Iar inflamarea presei la un fleac, transformat într-un eveniment de proporțiile Diktatului prin care ni s-a răpit Basarabia și Bucovina, n-a avut nici o semnificație în afară de cea că fătucele și guguștiucii înfloresc pe zi ce trece. Mai greu de înțeles e faptul că ditamai premierul român a găsit de cuviință că trebuie să reacționeze, în numele Guvernului României, la fleacul care a fost declarația unui lui Mihail Ulianov: „Rusia tratează ţările din jur în dispreţ faţă de legile internaţionale şi o spun foarte clar, cum am mai spus-o: nu doar că nu ne speriem deloc, ci, dimpotrivă, ne întărăşte convingerea că alături de partenerii noştri din NATO ne facem datoria în această zonă, atât de dificilă, dar importantă”.
Am trăit s-o văd și pe asta. Niște vorbe de rutină de pe un site de rutină spuse de un director din MAE rus la o reuniune de rutină, comentate de rutină de o publicație rusească, primesc prin intervenția lui Victor Ponta, șeful Guvernului român, importanța unui conflict diplomatic major între România și Rusia.
Se presupune că Victor Ponta, spre deosebire de ziariștii din presa noastră, are un întreg aparat care îi putea spune ceea ce am descoperit eu de unul singur în documentarea pentru acest articol: Că nici nivelul ( director în MAE rus), nici împrejurarea în care a fost făcută declarația (o banală dezbatere la o Comisie ONU), nici publicația care a comentat vorbele nu justifică nici măcar reacția unui director din MAE român, d-poi reacția premierului.
De ce a făcut-o premierul? Ca și în cazul ciorovăielii cu Victor Orban, tot mai limitat de situația sa delicată în privința declarațiilor publice, Victor Ponta se agață de orice prilej pentru a ne dovedi că există ca premier.
Articol preluat de pe cristoiu.ro
Recomandările noastre
