Pe 5 iunie se împlinesc 17 ani de la moartea unuia dintre cei mai importanți președinți americani ai secolului trecut. Chuiar dacă ideile sale ar merita, mai ales astăzi, să fie reluate de politicienii americani inclusiv pe plan intern, pentru rpmâni Ronald Reagan rămâne președintele care i-a ajutat să scape de comunism.
Victoria Statelor Unite în Războiul Rece i se datorează în mare măsură lui Ronald Reagan, președinte al SUA între 1881 și 1989. Acest fost actor a intuit că soluția Războiul Rece dintre SUA și URSS nu este detensionarea relațiilor dintre cele două superputeri, ci provocarea unei curse căreia Kremlinul să nu-i poată face față.
Strategia lui Reagan a fost sintetizată de secretarul apărării Caspar Weinberger: „Societatea lor (sovietică n.r.) este slabă din punct de vedere economic și duce lipsă de bani, educația și tehnologia de care e nevoie pentru a intra în era informațională. Ei au investit totul în producția militară și, ca urmare, societatea lor începe să arate semnele unor tensiuni teribile.
Ei nu pot susține producția militară, așa cum putem noi. La un moment dat, aceste cheltuieli îi vor face să cedeze, iar după aceea va fi o singură superputere într-o lume sigură—dacă, doar dacă, putem npoi vom putea continua să finanțăm.”
Escaladarea Războiului Rece
Ronald Reagan și-a asumat atribuțiile de președinte cu o idee clară: strategia față de URSS trebuuia schimbată. De mai bine de trei decenii, SUA și aliații săi încercau să izoleze comunismul printr-o serie de inițiative diplomatice, economice și militare.
Costurile erau imense- sute de miliarde de dolari și zeci de mii de vieți pierdute. Cu toate acestea, comunismul se menținea neclintit în Uniunea Sovietică, Europa de Est și Centrală, China, Cuba, Vietnam și Coreea de Nord, ba, mai mult, se răspândea în Africa subsahariană, Afganistan și Nicaragua. Drept urmare, Reagan a decis că a sosit timpul pentru o nouă strategie care viza câștigarea Războiului Rece.
În prima sa conferință în calitate de președinte, Reagan a uluit lumea întreagă afirmând că liderii sovietici sunt încă implicați în declanșarea revoluției mondiale și înființarea unui stat socialist-comunist pe întreaga planetă.
Pe baza rapoartelor serviciilor de informații, Reagan ajunsese la concluzia că regimul sovietic e slăbit și gata să se prăbușească. În mai 1982 a declarat public că imperiul sovietic „se clatină, deoarece controlul centralizat și rigid a eliminat din societate stimulentele pentru inovație, eficiență și realizare individuală”.
O lună mai târziu, într-un discurs profetic adresat Parlamentului britanic , Reagan a spus că Uniunea Sovietică a fost cuprinsă de o „mare criză revoluționară” și că o „campanie globală pentru libertate” va avea, în cele din urmă, succes.
Directivele secrete care au schimbat Războiul Rece
Reagan și-a instruit echipa care se ocupa de Securitate Națională a SUA să pună la punct un plan pentru a câștiga Războiul Rece. Această muncă s-a concretizat într-o serie de directive secrete de securitate națională. Statele Unite treceau la ofensivă angajându-se să „neutralizeze” controlul sovietic asupra Europei de Est, inclusiv prin sprijinirea grupurilor antisovietice din regiune.
Washingtonul a adoptat și o politică de atacare a economiei sovietice. Loviturile vizau „triada strategică” -credite financiare, înaltă tehnologie și gaze naturale, adică domeniile esențiale pentru supraviețuirea economică a URSS.
Cu ajutorul acestor directive, administrația a declanșat o ofensivă de politică externă care a inclus sprijinul ascuns pentru mișcarea Solidaritate din Polonia, o creștere a diplomației pro-libertate (prin instrumente precum National Endowment for Democracy), o campanie globală de reducere a accesului sovietic la înalta tehnologie occidentală și încercarea de a afecta economia sovietică prin scăderea prețului petrolului și limitarea exporturilor de gaze naturale către Occident.
Un element cheie al strategiei victorioase a lui Reagan a fost sprijinul forțelor anticomuniste din Afganistan, Nicaragua, Angola și Cambodgia. „Doctrina Reagan” a fost cea mai rentabilă dintre toate doctrinele Războiului Rece. SUA a cheltuit mai puțin de un miliard de dolari pe an, forțându-i pe sovietici să cheltuiască aproximativ 8 miliarde de dolari anual pentru a-i combate efectele.
A fost, de asemenea, una dintre cele mai reușite doctrine din istoria Războiului Rece. Doctrina Reagan a dus la retragerea sovietică din Afganistan, alegerea unui guvern democratic în Nicaragua și eliminarea a 40.000 de soldați cubanezi din Angola, țară în care ulterior s-au organizat alegeri monitorizate de Organizația Națiunilor Unite.
Cel mai reușit program a fost, însă, Inițiativa de Apărare Strategică. În martie 1983, Reagan a introdus Inițiativa Strategică de Apărare (SDI, Strategic Defense Initiative), un proiect defensiv ce avea drept scop folosirea de sisteme terestre și spațiale pentru a proteja Statele Unite de atacul rachetelor balistice nucleare. Reagan a considerat că acest scut defensiv poate face imposibil războiul nuclear. A existat multă neîncredere în jurul fezabilității științifice a programului, determinându-i pe critici să poreclească SDI „Războiul Stelelor” și să susțină că obiectivul său tehnologic este irealizabil.
Sovieticii au devenit însă foarte îngrijorați de posibilele efecte pe care le-ar putea avea SDI;. Liderul URSS Iuri Andropov a spus chiar că aceasta ar putea pune „întreaga lume în primejdie.”
De altfel, acest program a indus în armata sovietică o stare de teamă continuă. Un deceniu mai târziu, un strateg sovietic de vârf a dezvăluit ceea ce se discuta în Biroul Politic al PCUS la acea vreme: „Nu numai că nu am putut învinge Inițiativa de Apărare Strategică, dar Inițiativa de Apărare Strategică a învins toate contramăsurile noastre”.
Chiar înainte ca Reagan să părăsească funcția de președinte SUA în ianuarie 1989, Doctrina Reagan își atinsese obiectivul: Mihail Gorbaciov, ultimul lider al sistemului sovietic, a recunoscut public eșecul marxism-leninismului și inutilitatea imperialismului rus. În cuvintele fostului premier britanic Margaret Thatcher, Ronald Reagan încheiase Războiul Rece fără să tragă un foc de armă.
Cine a fost Ronald Reagan
Dincolo de cariera sa politică, viața lui Ronald Reagan a fost un adevărat roman.
Ronald Wilson Reagan s-a născut pe 6 februarie 1911 în Tampico Township din statul Illinois. Crescut de o familie săracă care a locuit în mai multe orășele din nordul statului Illinois, Reagan a absolvit Colegiul Eureka în 1932.
Apoi a lucrat la câteva posturi de radio în calitate de crainic sportiv. În 1937 a dat o probă pentru a devenit actor și a semnat un contract pe șapte ani cu studiourile Warner Brothers. Primii ani ai carierei nu i-au adus cine știe ce satisfacții. Reagan avea să glumească peste ani spunând că în acea perioadă a carierei sale a lucrat cu producători care „nu doreau [ca filmele] să iasă neapărat bune; dar insistau să fie gata cât mai repede.”
Prima sa apariție pe ecran a fost rolul principal jucat în filmul Love Is on the Air (1937). Până la sfârșitul lui 1939 jucase deja în 19 filme, inclusiv în compania unor staruri precum Bette Davis sau Humphrey Bogart. În 1941, se afla pe locul cinci într-un clasament al celor mai populare staruri din generația tânără a Hollywoodului.
Rolul preferat al lui Reagan a fost cel din filmul Kings Row (1942), unde a jucat un om căruia i se amputaseră ambele picioare. De altfel, mulți critici au considerat această peliculă drept cel mai bun film al lui Ronald Reagan.
Deși Reagan a spus despre Kings Row că a fost filmul care l-a făcut vedetă”, n-a putut să exploateze acest succes. La două luni de la lansarea filmului a fost chemat în serviciu militar activ și n-a mai redobândit niciodată statutul de „star”.
Din cauza vederii slabe, n-a fost trimis să ia parte la operațiunile militare. A lucrat mai întâi ca ofițer de legătură al Biroului Portuar și de Transporturi.
Apoi a fost desemnat la AAF Public Relations și ulterior la First Motion Picture Unit (numită oficial „18th Army Air Force Base Unit”) din Culver City, California.
Pe 14 ianuarie 1943, a fost înaintat la gradul de locotenent și a fost trimis la Provisional Task Force Show Unit pentru filmul This Is the Army. A primit gradul de căpitan pe 22 iulie 1943.
A revenit la First Motion Picture Unit pe 14 noiembrie 1944, unde a rămas până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.
După cei patru ani de în armată, Reagan a mai jucat în filme precum The Voice of the Turtle, John Loves Mary, The Hasty Heart, Bedtime for Bonzo, Cattle Queen of Montana, Tennessee's Partner, Hellcats of the Navy (singurul film în care apare cu Nancy Reagan) și în remake-ul din 1964 al filmului The Killers(ultimul său film).
Șeful sindicatului actorilor
Reagan fusese ales prima dată în consiliul de administrație al Screen Actor Guild în 1941, servind ca membru supleant. După al Doilea Război Mondial, a reînceput serviciul și a devenit al treilea vicepreședinte în 1946.Apoi a fost ales președinte, iar colegii săi l-au ales să-i reprezinte timp de șapte mandate de câte un an, din 1947 până în 1952 și în 1959.
Informator secret al FBI la Hollywood
La sfârșitul anilor 1940, Reagan și soția lui de atunci, Jane Wyman, au furnizat FBI-ului nume de actori despre care credeau că sunt simpatizanți comuniști.
Nu era de acord cu unele tactici ale comisiei, declarând că FBI-ul „se așteaptă ca noi să formăm un mic FBI al nostru și să determinăm cine este comunist și cine nu?”
De asemenea, Reagan a depus mărturie în fața Comisiei Camerei Reprezentanților pentru Activități Antiamericane pe acest subiect.
O carieră bînoasî în televiziune
La sfârșitul anilor 1950, Reagan a decis să lucreze în televiziune. A fost angajat ca prezentator la General Electric Theater. Contract îi impunea să facă un tur al centralelor General Electric timp de 16 săptămâni pe an, de multe ori cerându-i-se 14 discursuri pe zi. Munca era, însă, bine plătită.
Reagan a câștigat aproximativ 125.000 de dolari (echivalentul a 990.000 de dolari în 2016). Spectacolul a durat 10 sezoane, din 1953 până în 1962, și i-a crescut popularitatea lui Reagan. În ultimul său contract ca actor profesionist, Reagan a fost prezentator și actor în seria Death Valley Days.
De prima soție s-a despărțit din motive politice
În 1938, Reagan a jucat în filmul Brother Rat împreună cu actrița Jane Wyman (1917–2007). Cei doi s-au căsătorit pe 26 ianuarie 1940. Au avut doi copii Maureen (1941–2001) și Christine , care a trăit numai o zi. Ronald și Jane au adoptat și un băiețel pe nume Michael (născut pe 18 martie 1945).
Din cauza unor discuții în contradictoriu despre ambițiile politice ale lui Ronald Reagan ()Ronald fiind la acea dată democrat, iar Jane republicană), Jane Wyman a cerut divorțul, care s-a pronunțat în 1949. Cei doi au continuat, însă, să fie prieteni până la moarte, Jane Wyman votând pentru Reagan la ambele alegeri.
La moartea fostului soț, Jane Wyman avea să declare: „America a pierdut cel mai mare președinte și un om mare, bun și blând.”
Reagan a întâlnit-o pe actrița Nancy Davis în 1949. Ea l-a ,contactat dată fiind calitatea sa de președinte al Screen Actors Guild. I-a cerut să-i scoată numele de pe lista neagră cu comuniștii de la Hollywood pentru că fusese confundată cu o altă actriță. Cei doi s-au căsătorit pe 4 martie 1952 și au avut doi copii: Patti (născută pe 21 octombrie 1952) și Ronald „Ron” Jr. (născut pe 20 mai 1958).
Tentativa de asasinat
Pe 30 martie 1981–la 69 zile de la începutul mandatului de președinte —Reagan, secretarul său de presă James Brady, ofițerul de poliție Thomas Delehanty și agentul Serviciilor Secrete Tim McCarthy au fost împușcați, în apropierea hotelului Hilton din Washington, de John Hinckley Jr. (un dezaxat care voia să o impreioneze pe actrița Jodie Foster) .
Deși era „aproape pe moarte”. Reagan a fost dus de urgență la George Washington University Hospital, unde a suferit o intervenție chirurgicală.
Medicii au reușit să-i salveze viața și Reagan a ieșit din spital pe 11 aprilie, devenind primul președinte al SUA care a supraviețuit unei tentative de asasinat. După acest atac, popularității lui Reagan a cunposcut cote uriașe, Sondajele au indicat că rata de încredere în președinte a urcat până la 73%.
În ultimii 10 ani din viață, Ronald Reagan a suferit de Alzheimer. S-a stins la 93 de ani de pneumonie la domiciliul său din Los Angeles, California, în după-amiaza zilei de 5 iunie 2004.