Intrarea Rusiei în marea familie europeană se datorează acţiunilor lui Petru cel Mare, contemporan, între alţii cu Regele Ludovic XIV sau cu Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu.
Cu foarfeca în mână, Petru cel Mare, după câţiva ani de peregrinări în vestul Europei, s-a întors şi a făcut ordine prin veştmintele şi bărbile boierilor pravoslavnici. A întemeiat un alt oraş, Sankt Petersburg, pe Neva, arătând că pentru Rusia, ameninţarea venea dinspre nord. Apoi ar fi spus că ”luăm de la Europa ce ne trebuie apoi îi întoarcem spatele”. Aceste cuvinte, alături de enigmaticul ”testament al lui Petru cel Mare” sunt corolarul politicii externe ruseşti din ultimele trei secole.
Şi românii au fost conştienţi că expansiunea Rusiei este o situaţie geopolitică de care trebuie profitat. A încercat Dimitrie Cantemir, în 1711, acea diplomă de la Luţk, în cazul unui succes al ruşilor şi românilor echivalând cu o posibilă anexiune de catifea (printre altele, se prevedea că dacă neamul Cantemireştilor se stingea, Ţarul şi boierii puteau decide pe cine să pună domn.). Geniul militar al lui Carol al XII-lea Regele Suediei, fugit la Bender (Tighina în Transnistria de azi), pe care Petru îl bătuse la Poltava, în 1709 a pus capăt planurilor lui Dimitrie Cantemir și petru cel Mare.
Rusia, Austria, Prusia și Europa Centrală
Sub ţarul Petru al III-lea, soţul Ecaterinei cea Mare, Rusia, Austria şi Prusia s-au decis să facă ordine în Europa Centrală. În 1761, trupele ruseşti mărşăluiau pentru prima dată prin Berlinul ”bătrânului Fritz”, cum i se spunea lui Frederic II, regele Prusiei. Doar admiraţia ţarului pentru ”regele filosof” l-a făcut să-şi retragă trupele.
Ecaterina cea Mare, nemţoaică de origine s-a lansat într-o puternică acţiune externă, în urma căreia harta Europei a fost remodelată. Astfel, va dispărea Polonia (împărţită de patru ori între Rusia, Prusia şi Austria), Moldova va pierde Bucovina în favoarea Austriei.
Ecaterina cea Mare
A dispus arestarea lui Petru al III-lea, ale cărui trupe reușiseră să ajungă la Berlin, înfrângându-l pe Frederic al II-lea, regele Prusiei. Se pare că, în timpul unei crize, fostul țar a fost sugrumat de către unul dintre favoriții țarinei, Aleksei Orlov, iar moartea prezentată ca fiind naturală. La înmormântare, țarul a avut, lucru ciudat, gâtul acopeir cu o eșarfă și mănuși albe în mâini, deși la ortodocși exista obiceiul înmormântării cu mâinile fără mănuși. Muți au interpretat că țarul fusese ucis, însă acesta având o fire instabilă și comițând eccese nemăsurate nu era atât de popular, cum va fi soția sa, devenită Țarina Rusiei. Ea este o continuatoare a politicii ţarului Petru I de promovare a intereselor Rusiei pe plan european.
Ţara Românească şi Moldova
În alianţă cu împăratul Iosif II al Austriei a avut iniţiativa de a unui Ţara Românească şi Moldova, sub numele de regatul Daciei, conduse de un principe agreat de ambele părţi. Totodată dorea ca la Constantinopol să fie restaurat vechiul Imperiu Bizantin, proiect cunoscut drept ”proiectul grecesc” eşuat în urma încheierii păcii din 1792, la Iaşi, după retragerea separată a austrirecilor în 1791.Visul Rusiei de a avea ieşire la Marea Neagră s-a împlinit prin anexarea Crimeei, locuită de tătari (Crîmul pomenit de cronicarii moldoveni).
Alături de Austria și Prusia, în secolul XVIII, Rusia a împărțit de trei ori Polonia și a făcut prima împărțire a Moldovei, oferind Bucovina, Austriei, ca recunoaștere a ajutorului dat de Iosif II contra turcilor.
Un aspect esențial în cadrul reformării scoietății rusești l-a jucat relația cu Biserica Ortodoxă Rusă. Ea a promis Patriarhului Rusiei o păstrare a privilegiilor Bisericii.Reforma Patriarhului Nikon din secolul al XVII-lea încercase să asigure o recuperare a decalajelor dintre Occident și Rusia, fără prea mare succes, însă. Țarina a murit pe 6 noiembrie 1796.