Hai să ne aducem aminte cum a început războiul Americii cu Iranul. De ce? Petru ca sa nu repetam lecțiile rele ale istorie în alt caz de criză. Acest război a început nu dintr-un incident izolat și nici dintr-o escaladare accidentală, ci dintr-o acumulare de tensiuni, calcule greșite și promisiuni politice împinse până la limită.

Decizia de a lovi nu a apărut peste noapte. A fost pregătită de ani întregi: sancțiuni economice tot mai dure, confruntări indirecte în Irak și Siria, atacuri asupra transportului maritim din Golf și, mai ales, convingerea de la Washington că presiunea poate forța prăbușirea regimului de la Teheran. Dar întrebarea reală nu este doar cum a început, ci de ce s-a crezut că va funcționa.

Pentru că, în spatele fiecărei lovituri, a existat o ipoteză: că Iranul va ceda rapid, că sistemul său politic este fragil, că populația va transforma presiunea externă într-o revoltă internă. Toate aceste ipoteze s-au dovedit, în mare măsură, greșite. Războiul nu a pornit dintr-o necesitate inevitabilă, ci dintr-o combinație de ambiție strategică și iluzie politică.

Iar ceea ce a urmat nu a fost o demonstrație de forță decisivă, ci începutul unui impas pe care niciuna dintre părți nu l-a anticipat cu adevărat.