DeținuțiiSașa Skolicenko, una dintre deținutele politice eliberate în schimbul de „prizonieri” cu SUA și Occidentul, a decis să se stabilească în Germania, țară care ar fi negociat pentru ea.
Surpriza eliberării și pisica
Cunoscuta artistă și activistă Sașa Skolicenko i-a povestit lui David Frenkel, de la Mediazona, modul în care a avut loc schimbul de prizonieri la 1 august. Skolicenko a povestit că a fost pusă într-o cușetă și dusă într-un alt centru de arest preventiv din Sankt Petersburg, fără explicații.
Artista a observat că, aici, condițiile erau mai decente decât în centrul de arest preventiv pentru femei și, pentru prima dată în ultimii doi ani, a putut face un gest din lumea liberă: a mângâiat o pisică.
Acest lucru, care pare comun în viața noastră de zi cu zi, pentru cei din centrul de detenție pentru femei era ceva cu totul special. Sașa Skolicenko spune că „în Gorelovo pisicile sunt toate domestice, toată lumea le mângâie acolo! Nu am mângâiat un animal viu de doi ani și jumătate. Pisica vine la mine și mă mângâie, o mângâi și eu, încearcă să mi se urce pe brațe! Avea blănița în trei culori. Mi-am dat seama că era o femelă. O pisică tricoloră aduce noroc și mi-am dat seama că acesta este un semn foarte bun”.
Șasa Skolicenko s-a întâlnit cu Andrei Pivovarov
Un alt „semn bun” a fost când artista a părăsit clădirea centrului de arest preventiv și l-a văzut pe Andrei Pivovarov, un alt deținut politic inclus în schimbul de „prizonieri”.
„Am ieșit pe ușă și acolo era Pivchik! Andrei Pivovarov! Îl cunosc din 2011-2012, pe când încă lucram la ziarul Bamaga. Am filmat o mulțime de videoclipuri pentru ei. Le puteți vedea pe canalul de YouTube al ziarului umaga. Așa că mă uit mai bine: Pivovarov. El se uită, la rândul său, la mine, și mă strigă: (...) „Sașa!”, și adaugă, „te-am văzut și mi-am dat seama că totul va fi bine. Dacă suntem amândoi în același loc e bine pentru că, cu siguranță, nu pot face niciun dosar comun contra noastră, pentru că nu ne-am văzut de vreo zece ani”.
De la Lefortovo la Vnukovo
Ulterior, Sașa Skolicenko a fost dusă la Moscova, la centrul de arest preventiv Lefortovo. Pe drum, artista a revăzut pădure pentru prima dată în doi ani. Vorbind despre trei zile petrecute la Lefortovo, Sașa Skolicenko își amintește liniștea, frigul și foamea. Precum și un halat negru în care era îmbrăcată, deși deținutele poartă uniforme verzi. „Trebuie să spun, arăta destul de stilat halatul. Cred că într-o zi voi coase un astfel de halat și voi face din el un costum de scenă pentru spectacole - îl voi decora cu mărgele și tot felul de modele!” spune deținuta eliberată.
În a patra zi a călătoriei sale spre libertate, Sașa Skolicenko a fost scoasă din Lefortovo, iar soldații din Forțele speciale Alfa au urcat-o într-un autobuz, unde stăteau alți deținuți politici. Lângă fiecare era pus câte o „rută”.
Skolicenko, pe drumul spre Turcia
Iar la sosirea pe aeroportul oficial Vnukovo, deținuții politici au fost încărcați într-un „avion mic, ciudat”, își mai amintește artista. „Acolo erau însoțitori de bord, dar semănau mai degrabă, nu știu, cu angajați ai Serviciului Federal de Penitenciare, îmbrăcați în uniforme de însoțitor de bord, cu fețe foarte amenințătoare.
La început s-au prefăcut că livrează băuturi, dar nu ne-au dat nimic. Dar băieții s-au gândit la toate - au luat totul cu ei, ca într-un tren al Căilor Ferate Ruse: pui în folie, ouă fierte, castraveți, sandvișuri”, își amintește Sașa Skolicenko.
„Doar pilotul a fost real! A pilotat foarte bine, nu e loc de critică aici”, mai glumește artista.
În avion, ea l-a întâlnit pe liderul opoziției, Vladimir Kara-Murza. Activista îl descrie ca fiind „foarte amabil, încercând să-i ajute pe toată lumea”.
Impresii despre Turcia
După zbor, artista și ceilalți deținuți politici au ajuns la Ankara, unde au fost întâmpinați de „turci foarte serioși, foarte stilați, în negru, pe scurt, costume, la fel ca în toate serialele turcești moderne, cu ochelari de soare, și jachete. Pe scurt, sunt atât de diferiți de tipii noștri! Îmbrăcați cu stil și parfumați!”, mai spune Skolicenko
La aeroport, deținuții politici au discutat cu un oficial german, care i-a spus: „Asta e, ești liberă!”.
„Toți spun că în acel moment au simțit că suntem liberi, că amenințarea a trecut, că acum totul va fi bine”, își mai amintește Sașa Skolicenko.
Ulterior, un zbor privat i-a dus pe deținuții politici în Germania. Acolo a avut loc o întâlnire cu cancelarul german Olaf Scholz și s-au făcut formalitățile de intrare în țară, cu o politețe neobișnuită pentru cei abia eliberați din pușcăriile regimului Putin. Și emoții „ciudate”. Mulți dintre aflați la bord, inclusiv Sașa Skolicenko, au crezut că visează.
Sașa Skolicenko vrea să rămână în Germania
„Ajunsă în acest punct, nu regret nimic. Mulțumesc din suflet celor care mi-au salvat viața! Nu e mare lucru de spus. Este o realizare uriașă pentru familia mea, pentru Sonia, prietenii mei, ziarele „Bumaga” și „Mediazona”, care m-au promovat cât au putut (...) Toate acestea se datorează vouă, prietenilor mei, celor dragi, mamei mele, care, de asemenea, a luptat constant, constant pentru mine! Totul i se datorează. Datorită acestui lucru, am ajuns la acest nivel, iar povestea mea a sunat astfel încât să fiu în situația acesta, de a fi eliberată. Acesta este pur și simplu rodul eforturilor enorme ale multor, multor oameni și sunt foarte recunoscătoare tuturor”, a mai declarat Sașa Skolicenko.
Deținuții politici se află acum într-un spital german, unde sunt „tratați foarte bine, hrăniți foarte bine” dar jurnaliştii nu au voie să intre.
Odată liberă, artista, vrea să se stabilească în Germania. „Cred că dacă țara asta vrea să mă aibă, și țara asta m-a invitat și m-a dat la schimb [pentru unul dintre asasinii dictatorului Putin, întâmpinat de acesta cu covorul roșu - n.red.], atunci, la naiba, ei bine, să nu rămân aici ar fi cel puțin nepoliticos. Mai mult, mi-a plăcut foarte mult totul aici. Și cred că aceasta este țara perfectă pentru mine. M-am întâlnit cu Sonia, iubita mea, și simt că totul este bine”, și-a încheiat Sașa Skolicenko povestea.