Un cârd de copii, deghizați în drăcușori și cu degetele pline de funingine, de care se folosesc pentru a-i mânji pe obraji pe cei ce le ies în cale, un popă cu anteriu și potcap după toate regulile bisericești, doi miri, mai mulți muzicanți, puși pe chef, săteni cât vezi cu ochii, îmbrăcați în straie populare, specifice zonei Alba, și un măgăruș autentic înhămat la o căruță în care, scârțâind din toate încheieturile, un ditamai sicriul își arată scândurile de brad celuite.
E rețeta de succes a unui obicei vechi de mai bine de 300 de ani care a supraviețuit vremilor noi în îndepărtatul sătuc Rimetea, din județul Alba; înmormântarea Fărșangului. Adică, a iernii, mai pe înțelesul tuturor, baba cu o mie de cojoace fiind cea ținută captivă între scândurile coșciugului tras de măgar. Organizat înainte de începerea postului Paştelui, obiceiul specific albenilor este nimic altceva decât un carnaval în cadrul căruia participanţii poartă măşti, interpretează diferite personaje, dansează și se distrează pe cinste. Totul în numele unui eveniment mult așteptat: iarna e dusă la groapă, cu mic, cu mare.
Perechea de „fete bătrâne”, lemnul uscat și… sterilitatea
Nici nu s-a cățărat bine soarele pe cer, sâmbătă, că tinerii din Rimetea au și purces, cu întreg alaiul de înmormântare după ei, spre Căminul Cultural. Acolo, s-au costumat „degrabă”, s-au machiat şi au început a bate ulițele satului în lung și-n lat. În fruntea ceremoniei, muzicanţii cântau de mama focului prohodul anotimpului rece, în timp ce o adunătură pestriță de bărbaţi în costume populare sau deghizaţi în preot, cantor, mire și mireasă dansau, cuprinși de voioșie, de jur împrejurul căruței trasă de vajnicul măgar, și el vesel nevoie mare, scoțând câte un „iha, iha” la fiecare cinci, șase minute de bucurie, pesemne, că atât iarna cât și anul vechi sunt duse la groapă. Ce mai, a fost o sărbătoare ca la carte în satul Rimetea. Una de povestit nepoților, la gura sobei, în iarna ce va urma. Nu au lipsit nici bocitoarele sau „fetele bătrâne” – una pereche bucată - care au târât după ele o bucată de lemn uscat, reprezentând sterilitatea.
„Bunătățuri” pentru balul de seara
Finalul „procesiunii”, distrugerea cu bâte a sicriului, simbolizează alungarea duhurilor rele şi a tot ceea ce nu este curat, pentru ca totul să renască în perioada care vine. Și pentru că tot au stat degeaba, pe la porți, și n-au catadicsit să facă parte din alai, sătenii s-au învrednicit să strângă, pentru petrecăreți, în coşuri, ouă, cozonaci, oarece „bunătățuri” din carne. Nu de alta, dar seara au încins „Balul Fărşangului”. Păstrat şi continuat de secole de etnicii maghiari, „Înmormântarea Fărşangului” de la Rimetea, obicei prin care se îngroapă iarna şi anul vechi, atrage în fiecare an zeci de turişti din ţară şi din străinătate, mai ales din localităţi din Ungaria, cu care comuna are relaţii strânse de prietenie.
Recomandările noastre
