În 1993, pe vremea cînd conduceam Evenimentul zilei, cotidian de 700.000 tiraj, la rugămintea pe atunci studentei în anul doi la Regie, Beatrice Bleonț, în prezent Beatrice Rancea, am sponsorizat spectacolul ei de la Institut, din banii ziarului, cu piesa lui Eugen Ionescu, Jocul de-a măcelul. Jocul de-a măcelul, scrisă de marele dramaturg în 1970 pare ruptă din realitatea Crizei Coronavirus. Orașul din piesă, care poate fi planeta de acum, e lovit de un virus. Se înțelege că panica, prostia, paranoia politicienilor, absurditatea măsurilor nu diferă de cele ale măsurilor de acum.
La rîndul ei, puterea se străduie și ea să facă din nenorocire un capital politic. Spre final, un reprezentant al puterii, numit în piesă Funcționarul public – se fălește în fața populației cu mărețele realizări ale regimului său în lupta împotriva dezastrului. Iată în ce-ar consta bilanțul: «Administrația nu v-a ascuns niciodată realitatea. În perioadele cele mai cumplite, v-am expus datele statistice. Nu vi s-a ascuns niciodată numărul morților și al muribunzilor. Am făcut tot ce ne-a fost posibil pentru a stăvili boala luînd măsuri austere, fie și antipopulare. N-avem nici un motiv să mințim azi».
Nu vi se pare că aceste lucruri vă sînt cunoscute de undeva? Nu vi se pare că atît declarațiile Oratorului, cît și cele ale Funcționarului public le-ați mai auzit? Nu vi se pare că ați mai întîlnit astfel de momente în care politicienii au încercat să folosească dezastrul pentru a obține capital politic?
Ne puteți urmări și pe Google News
Scris în 1970, piesa lui Eugen Ionescu poate trece oricînd drept o meditație pe marginea întregii noastre vieți politice de după decembrie 1989. O viață dominată de bătălii politice meschine, în timp ce dezastrul țării se adîncește.”
Recomandările noastre
