”Asta cere publicul”, ”Asta cere telespectatorul”, ”Asta cere...”. Așa spune Dan Capatos. Și dacă așa spune, nu înseamnă că așa și este.

Ne permitem indecența luxului de a crede în frumosul gând că românul nu este chiar atât de grobian. Adică, pe strâmt, că pe larg nu ne permite spațiul: bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, vulgar. Nu credem că Dan Capatos și-a dorit să fie cel mai prolific dintre mocofani, dar iată că dorința i-a bușit realitatea aproape fără să își dorească...Ar fi putut da lovitura cu o rețetă compusă din sex, clasă și stil, ar fi putut inventa o nouă categorie de divertisment, dar ar fi fost ca și cum i s-ar fi cerut să ofere un preludiu de calitate în timp scurt. În fond și la urma urmei, de ce să facă acest lucru când povestea poate merge înainte, în ritm mahalagesc, recalibrând însăși noțiunea de vulgar. ”Nimeni nu vă oprește să schimbați postul dacă nu vă place”, a spus Dan Capatos nu demult. Mda, tipul știe foarte bine că acesta este efectul razelor gamma asupra crăițelor. Nu-i nimic, asta este, circul este în oraș mai departe, ne-am obișnuit cu ideea că nu toate zilele omului sunt bilete de dragoste, bilete de bună dispoziţie, bilete de amuzament. Cu tot respectul pentru o arhaică profesie acum aproape dispărută, Dan Capatos nu ar putea fi nici măcar flașnetar, pentru simplul motiv că șoriceii ori papagalii ”din dotare” nu ar ști să tragă biletul câștigător.