În repetate rânduri, domnul Putin a avertizat că va folosi armele nucleare pentru a apăra integritatea teritorială a Rusiei. Iată, Rusia a pierdut peste 1.200 de kilometri pătrați din Regiunea Kursk. Va folosi oare arma nucleară? Care sunt planurile în acest sens?
Dedesubturile reformei militare
În 2002, trupele ruse încheiau opera emis documentul ”Sarcini urgente pentru dezvoltarea forțelor armate ale Federației Ruse”: începea pregătirea pentru Războiul de refacere a Imperiului. Armata rusă a fost modernizată din temelii, pentru a face față ”noilor sarcini”: lupta împotriva NATO și a Statelor Unite pentru înrobirea Europei. Sub comanda amiralului Vladimir Visotski, și Marina militară rusă a început elaborarea noilor planuri de operațiuni.
În comparație cu NATO, Rusia nu mai avea acea superioritate de efective de care beneficiase Uniunea Sovietică. De aceea, cele cinci flote ale Rusiei au fost subordonate Districtelor Militare: urmau să acționeze în avangarda trupelor blindate, folosind fregate ”invizibile” care să atace prin surprindere, cu arme nucleare tactice, ținte terestre. Se încălca astfel Înțelegerea din 27 septembrie/ 5 octombrie 1991, dintre președinții Bush și Gorbaciov, privind retragerea armelor nucleare tactice de pe navele de suprafață.
Rusia beneficia astfel, pe furiș, de un avantaj însemnat: NATO și SUA respectau Tratatul privind Forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune (INF), din 8 decembrie 1987, deci nu aveau posibilitatea de a lovi forțele ruse de invazie de la distanțe mai mari de 500 km. Dar Rusia, desfășurând pe nave rachete cu rază de acțiune dublă, de 1000 km, avea posibilitatea să lovească prima forțele NATO, în profunzime, fără a se teme de represalii.
Prima dintre cele 30 de nave ”invizibile” purtătoare de arme nucleare, fregata ”Admiral Gorshkov” (Proiect 22350), a fost lansată la 29.10.2010. A început munca și la rachetele nucleare hipersonice pentru noile fregate: 3M22 ”Zircon”. În ianuarie 2020, noile rachete au fost lansate cu succes de fregata ”Admiral Gorshkov”, iar în mai 2022 au fost acceptate în dotare. Construcția noilor fregate a mers mai încet: motoarele M90FR sunt fabricate în Ucraina, de uzinele ” Zorya-Mashproekt”. Din 2014 ucrainenii au refuzat să le mai livreze. Sunt în serviciu numai 3 fregate ”invizibile”, în sprijinul Districtului Militar Leningrad.
Decapitarea Guvernelor europene.
Încă din 2008, planificatorii militari ruși au prevăzut un atac nuclear tactic prin surprindere, ”preventiv”, similar cu atacul convențional al Rusiei asupra Poloniei (1939), Japoniei (1945), Ungariei (1956), Cehoslovaciei (1968), Afganistanului (1979) și asupra Ucrainei (2022). Surpriza urma a fi realizată prin atacuri nucleare tactice, pornite de pe fregatele ”invizibile”, în primele clipe de război, când armele nucleare NATO nici nu au ajuns la 500 km. de frontierele Rusiei, deci NATO nu poate riposta nuclear la nivel tactic.
Având la dispoziție numai 3 fregate, amiralul Visotski a căutat să maximizeze efectul atacului: planurile prevăd acum decapitarea nucleară a ”centrelor de luare a deciziilor”, a Guvernelor din întreaga Europă. Cele trei fregate vor lovi cu arme nucleare de 70 kt. (de 5 ori Hiroshima) capitalele Norvegiei, Germaniei și Estoniei. Ulterior, fiecare fregată are alocate și alte ținte, din Franța și Anglia, cu totul 32. NATO și-a procurat aceste planuri: 29 de dosare strict secrete, la care au avut acces și jurnaliștii de la Financial Times.
Încălcarea Tratatelor.
La 20.02.2019, președintele Putin a recunoscut încălcarea Înțelegerii Bush/Gorbaciov din 1991, declarând că Marina rusă desfășoară rachete nucleare pe nave de suprafață, încălcare dovedită în ianuarie 2020, când, în Marea Barents, fregata ”Admiral Gorshkov” a lansat o rachetă ”Zircon” cu capacitate nucleară. Precum am văzut, datorită conflictului din Ucraina nu mai sunt disponibile motoare pentru noi fregate ”invizibile”, așa că din 2017 Rusia a pregătit dotarea celelalte Flote cu lansatoare terestre ”Zircon”, încălcând Tratatul IMF: aceste rachete au raza de 1.000 km.
Americanii au prins de veste și, la 20.10.2018, președintele Trump a anunțat ieșirea SUA din Tratatul INF. La 24.12.2019, președintele rus a recunoscut că încalcă Tratatului INF pregătind o versiune terestră a rachetei nucleare ”Zircon” (bătaie 1.000 km). Încălcarea Tratatului a fost dovedită la 22.05.2022, când o rachetă ”Zircon” a lovit o țintă situată la 1.000 km., în Marea Albă.
Agentul de blocare.
Încălcând Tratatul INF, planificatorii militari ruși sunt convinși că Statele Unite nu vor reacționa dacă Rusia atacă numai în Europa și doar cu arme nucleare tactice, fără a rupe echilibrul nuclear strategic cu SUA. Marele Stat Major rus și-a creat această convingere după ce serviciile de informații ruse l-au informat că, încă din 20 noiembrie 2009, au creat un agent de nivel înalt, în măsură să blocheze politic orice ripostă americană.
Poate că inițial domnul Putin a fost neîncrezător, dar apoi a văzut cum demersurile de influență ale prim-ministrului ungar Viktor Orbán reușesc să paralizeze Camera Reprezentanților vreme de șapte luni. Marina rusă are nevoie nu de 7 luni, ci de 70 de minute pentru a decapita Guvernele europene aliate SUA. Președintele rus a concluzionat că, într-adevăr, Congresul SUA nu va reacționa. Raportul Comisiei pentru Strategie Națională a Congresului din iulie 2024 îi dă dreptate: „Congresul SUA, așa cum a ajuns să funcționeze în ultimii ani, a devenit un obstacol major pentru securitatea națională”.
Ziua de după.
Dar ce se întâmplă dacă agentul de blocare nu reușește să-și îndeplinească misiunea și se ajunge la un schimb de lovituri nucleare? SUA și Rusia ar ajunge într-o situație de slăbiciune militară și economică ce le-ar transforma într-o pradă ușoară. Nici Canada și nici Mexicul nu-și pun problema să atace Statele Unite, dar în ce privește Rusia, situația e cu totul alta. Deîndată ce a venit la conducerea Ministerului Apărării, generalul-șaman Șoigu a trasat principalului său sfetnic în materie de strategie, gl. Andrey Ilnytsky, misiunea să adapteze planurile nucleare de decapitare, pentru atacarea tuturor vecinilor Rusiei.
China ar putea fi ispitită să revendice de la o Rusie slăbită teritoriile din Extremul Orient, răpite prin ”Tratatele Inegale” din 1858 și 1860. Ca atare, Marele Stat Major rus a pregătit lovituri nucleare prin surprindere, de decapitare executate Flota Pacificului, vizând șase orașe din China de Nord, aflate în raza de 1.000 km., inclusiv capitala Beijing.
Iranul ar putea fi ispitit să recupereze de la o Rusie slăbită teritoriile din Caucaz pierdute prin Tratatele din 1813 și 1828. Ca atare, Marele Stat Major rus a pregătit lovituri nucleare prin surprindere, de decapitare executate de Flotila de Caspica, vizând capitalele Iranului și Azerbaidjanului, precum și alte patru ținte iraniene.
Turcia, văzând Rusia slăbită, ar putea fi ispitită să recupereze numeroasele teritorii din Caucaz și de la Marea Neagră pierdute de-a lungul secolelor de sultani. Ca atare, Marele Stat Major rus a pregătit lovituri nucleare prin surprindere, de decapitare executate Flota Mării Negre, vizând palatul marelui prieten al Rusiei, domnul Erdogan (70 kt.) și câte cinci Hiroșime asupra capitalei Ankara, Istanbulului, Bursei și bazei navale Karadeniz Ereğli.
În primăvara 2024, amiralul Moiseyev, comandantul Marinei Militare, a finalizat amplasarea rachetelor nucleare ”de decapitare” la toate frontierele Rusiei.
Verificările.
Nu mă îndoiesc de profesionalismul jurnaliștilor de la Financial Times, dar nu am văzut documentele originale. Oare chiar sunt reale? Ca analist de informații, atunci când nu ai elemente de verificare, recurgi la un truc simplu: privești în ochi pe cei care știu mai multe.
Să privim mai întâi în ochi China. În martie 2024 Flota Mării Negre a executat două trageri cu rachete ”Zircon”, de pe lansatoare terestre mobile, vizând Kievul. În aceeași perioadă, Flota Pacificului a executat două lansări simulate cu noile rachete ”Zircon”, la frontiera Chinei, vizând Beijing. Ca urmare, în zilele de 27 și 28 aprilie 2024, reprezentantul special al Chinei pentru relația cu Rusia, ambasadorul Li Huei, s-a deplasat la Moscova, unde a avut o convorbire sinceră cu ministrul adjunct de Externe rus, Mihail Iurievici Galuzin.
Din câte știu, subiectul a fost schimbarea posturii nucleare la frontiera comună, ca urmare a celor două serii de manevre cu rachete nucleare. S-a convenit ca lucrurile să se schimbe în bine, în termen de 3 luni. Cum la 27 iulie rachetele ”Zircon” erau tot pe frontieră, băncile chineze au început să nu mai onoreze plățile venite din Rusia.
Rusia riscă blocarea comerțului său exterior. Vinerea trecută, ministrul adjunct de Externe Ryabkov se afla la Beijing în încercarea de a remedia situația.
Acum să privim în ochi Turcia. Luna trecută, președintele Recep Tayyip Erdogan a ordonat Armatei turce să se pregătească să atace Statul Israel, cot la cot cu organizațiile teroriste HAMAS și HEZBOLLAH. În același timp, a anunțat că Turcia se alătură Organizației pentru Cooperare de la Shanghai – alianță militară lansată în 2001 de Rusia. Încă de anul trecut comandantul Marinei turce, amiralul Ercument Tatlioglu, anunța că Turcia se poziționează contra NATO și „nu vrea să mai vadă nave americane sau NATO în Marea Neagră”.
Practic, Turcia amorsase retragerea din NATO și aderarea la alt sistem de alianțe, opus Statelor Unite și Europei. Dar a urmat publicarea planurilor Rusiei de asasinare nucleară preventivă a domnului Erdogan. A doua zi, ministrul Apărării, Yasar Guler, a remis către Reuters un interviu scris în care declară că „Prioritatea noastră este să ne îndeplinim responsabilitățile în cadrul NATO în calitate de aliat important și să ne întărim solidaritatea cu aliații noștri. Ar trebui să ne concentrăm pe faptul că NATO trebuie să fie pregătit, hotărât și puternic”. Aceasta arată că agenturile Millî İstihbarat Teşkilatı au raportat că da, Palatul prezidențial Beştepe e țintă atomică prioritară pentru ruși.
Neîndrăznind să părăsească Moscova de frică să nu fie ”pensionat”, președintele Putin și-a trimis sosia cu pomeți proeminenți în Azerbaidjan, pentru a-l asigura pe președintele Ilham Aliyev că nu intenționează încă să-l omoare, deși Palatul Zuğulba e și el țintă prioritară. Din câte știu, sosia domnului Putin l-a rugat pe Aliyev să-l asigure pe domnul Erdogan că vrea să distrugă nuclear numai Ankara, Istanbul și Bursa – nu și palatul Beştepe, pentru că Turcia e printre principalii furnizori de piese occidentale pentru rachetele menite să o distrugă.
Să privim în ochi și Germania. La 5 august, ministrul finanțelor, liberalul Christian Lindner, i-a cerut ministrului apărării, Boris Pistorius „să garanteze” înjumătățirea ajutorului pentru Ucraina. Spre satisfacția Kremlinului, politicianul a obținut acordul cancelarului Scholz. Apoi au fost publicate planurile de ”decapitare nucleară” a conducerii Germaniei. Iar la 19 august purtătorul de cuvânt al Guvernului, Wolfgang Buechner, declara: „Relatarea care insinuează că reducem ajutorul este pur și simplu inexactă, pur și simplu inexactă! Germania este pe deplin angajată să sprijine Ucraina atât timp cât este necesar.”
Miturile se destramă.
Planurile ruse de decapitare nucleară se sprijină pe trei presupuneri: că fregatele ”Proiect 22350” sunt cu adevărat ”invizibile”; că rachetele ”Zircon” sunt ”imposibil de interceptat”; că agentul de blocare are putere totală, nelimitată asupra Președinției și Congresului SUA.
Primul mit care s-a destrămat a fost cel al rachetelor. La 25 martie a.c., două rachete ”Zircon” au fost trase asupra Kievului de Flota Mării Negre. Conform mass media ruse, ar fi distrus sediul GUR și Aeroportul Zhuliany, dar ucrainenii au publicat fotografii cu epavele celor două rachete, interceptate de sistemul antiaerian Patriot. ”Zircon” e departe de a fi ”imposibil de interceptat” – că doar nu degeaba colectivul care a proiectat arma, din cadrul Institutului ”Khristianovich” din Novosibirsk, e la pușcărie, în frunte cu directorul Alexandr Shiplyuk.
Și tot la pușcărie au ajuns Vladimir Maslensky, directorul general al JSC ”Zvezda-Strela” din Korolev, unde se fabrică sistemul de ghidaj al rachetei ”imposibil de interceptat”, și directorul Uzinei ”Plandin” din Arzamas, unde se fabrică sistemul de control al rachetei. Tot la pușcărie au aterizat fugarul Konstantin Slinko, directorul LLC – Taganrog, unde a fost realizată ogiva de titan, și șeful comisiei de recepție a armei, de la Oficiul nr. 222 pentru Rachete Tactice din Podlesny. E clar: au făcut treabă de mântuială.
Al doilea mit care s-a destrămat a fost cel al ”invizibilității” a fregatelor. În luna iunie a.c., fregata ”invizibilă” ”Admiral Gorshkov” a plecat de la Sankt Petersburg spre Cuba. Presa occidentală a publicat fotografii: cât e ea de ”invizibilă”, fregata a fost urmărită pas cu pas de navele și avioanele NATO. Ca atare, rușii au renunțat la lansările de rachete ”Zircon” în Marea Caraibilor: nu-și mai aveau rostul, era clar că fregatele ”Zircon” n-au nicio șansă. S-a renunțat și la deplasarea în Venezuela a unei escadrile de bombardiere nucleare...
Cheia inutilă.
La 15 august, domnul Putin l-a demis pe autorul planurilor de decapitare nucleară, gl. Ilnytsky. Prea târziu: anexele clasificate ale Raportului Comisiei pentru Strategie Națională a Congresului SUA detaliază eșecul planurilor de agresiune ”substrategică” ale Rusiei. Întrucât aliații SUA din Europa nu riscă o ”lovitură de decapitare” rusă, Statele Unite au dat liber Ucrainei să atace, cu arme occidentale, teritoriul Rusiei.
Iar trupele speciale ucrainene au ocupat arsenalul nuclear nr. 1150 Belgorod (FBKr–22 din cadrul U.M. 25624). Dacă vrea să dea o ripostă nucleară tactică, Kremlinul trebuie să ”dezlege” toate armele nucleare ale Districtului Militar Sud. Nu există ”cheie” individuală pentru această categorie de arme: Kremlinul le deblochează pe toate și le lasă la dispoziția Comandantului Frontului. Deci, dacă domnul Putin ar dori să dea o ripostă nucleară, ar debloca simultan armele din arsenalele de la Briansk (FBKr–18), Voronej (FBKr–45) și Belgorod (FBKr–22).
Ghici ce ar face ucrainenii cu armele nucleare stocate la Belgorod? Concluzia a fost trasă, la 15 august, de consilierul Casei Albe pentru securitate națională, John Kirby: Putin „nu este pregătit să folosească arme nucleare”. Explicația acestei certitudini: căderea Arsenalului 1150 Belgorod în mâinile ucrainenilor îl împiedică pe domnul Putin să trimită Districtului Militar Sud cheia de deblocare.
Nucleara și agentura.
Dar să cercetăm mai atent planurile privind România. Apreciem sinceritatea președintelui Putin care în 2016, ne-a avertizat: „Sunteți ținte!” Să analizăm cele trei ținte vizate.
Mai întâi, podul Giurgiu – Ruse. Principala cale de acces spre Ucraina, dinspre Mediterană, trece peste Podul Prieteniei, care tocmai a împlinit 70 de ani și scârțâie din toate balamalele. Prin mijloace specifice, KGB/FSB a blocat orice încercare de realizare a promisiunilor Agendei Salonic 2003, UE lăsând de izbeliște infrastructura și în România, și în Bulgaria.
Totuși, domnul Putin nu e total convins că prietenul său austriac, Nehammer, va reuși și pe viitor să sugrume traficul pe această rută, așa că a alocat o rachetă nucleară, ca să termine treaba începută de amicii austrieci. Mie mi se pare o cheltuială inutilă: într-un an-doi, podul se prăbușește singur și vom trece cu bacul, ca pe vremea lui Cuza.
Bazele Deveselu și MK. Decapitând baza americană de la Deveselu, Rusia declară război Statelor Unite. Aegis Ashore are drept scop și detectarea atacurilor cu rachete cu traiectorie razantă, vizând Europa de Sud și Sudul Satelor Unite. E chiar primul post de veghe; dacă-l ataci, e clar că urmează atacul nuclear principal, strategic asupra SUA. De aceea, în mod normal distrugerea bazei avansate Deveselu declanșează automat o ripostă nucleară strategică, vizând inclusiv Moscova.
Dar KGB/FSB l-a asigurat pe domnul Putin că poate trece Deveselu pe lista de ținte prioritare, alături de Oslo, Tallin și Berlin: agentul de blocare de care dispune Rusia e atât de influent încât SUA vor înghiți fără să crâcnească și această supremă umilință. Mai mult! SUA se vor retrage din NATO. Oare chiar așa o fi?
Înțelepciunea lui Mahmud Ahmetovici.
Domnul Putin a demonstrat că nu poate proteja frontierele Rusiei, în pofida amenințărilor sale sforăitoare. Va avea multe explicații de dat sutelor de mii de refugiați! Iar publicarea planurilor de decapitare nucleară a Statelor adversare și prietene laolaltă lasă în urmă un gust amar, mai ales pentru liderii din Turcia, Azerbaidjan, Iran și China. S-au lăsat înșelați de Regimului Putin: în timp ce le zâmbeau galeș, rușii amplasau rachetele: câte cinci Hiroșime pentru fiecare dintre reședințele celor patru președinți prieteni.
Situația actuală a Rusiei – cu trupe străine pe teritoriu, cu strategia nucleară tactică anihilată, cu comerțul exterior blocat și cu sistemul de alianțe șubrezit – demonstrează că nu îți poți permite orice, sub umbrela amenințării cu bomba nucleară. Vorbind în fața Academiei de Științe Militare a Rusiei, la 08.12.2009, președintele Academiei, generalul de armată Mahmud Ahmetovici Gareev (1923 – 2019), o personalitate a științei militare ruse, arăta: „Această convingere, că securitatea Rusiei este garantată atâta timp cât avem arme nucleare, nu corespunde întru totul noilor realități.
Știm că Uniunea Sovietică a avut arme nucleare; armele nucleare au rămas, dar nu mai există statul unional. Asemenea arme nu sunt un leac universal, folosirea lor este lipsită de sens în situații locale precum Cecenia...”
Domnul Putin a încercat să folosească amenințarea nucleară pentru a întârzia falimentul aventurii sale militare ratate. Rezultatul: aduce Rusia într-o situație limită. Urmează oare pensionarea, ca în cazul altor lideri perdanți – Hrușciov, Gorbaciov?