Cristos, judecat în Vestul Sălbatic

Într-un roman de 300 de pagini scris dintr-o singură frază, scriitorul Camilo José Cela "înşiră poveşti din Arizona".

Romanul „Cristos versus Arizona“, de Camilo José Cela, apărut recent în colecţia „Biblioteca Polirom“, este un experiment unic în literatura universală: este scris dintr-o singură frază, iar unicul punct apare abia la sfârşitul celor peste 300 de pagini. „Nu ştiu să mai fi scris cineva un roman dintr-o singură frază, cu un singur punct - la sfârşitul cărţii. Probabil că astfel de încercări s-au mai făcut, însă, în orice caz, niciun alt scriitor până la Cela n-a mai făcut-o la un asemenea nivel“, consideră Radu Pavel Gheo, redactorul acestei cărţi, tradusă din limba spaniolă de Mona Ţepeneag.

„Figura lui Cristos e opusă lumii descrise în carte, Arizona pistolarilor, a bandiţilor, a târfelor şi a criminalilor. Oarecum ironic, opoziţia e introdusă în roman printr-un plan juridic tipic american: se spune că statul Arizona l-ar fi dat în judecată pe Cristos sau invers, dar nimeni nu ştie sigur“, explică Gheo.   Crimă şi mântuire Autorul Camilo José Cela a primit Nobelul literar în 1989, dar a scris acest roman cu un an înainte. „E un roman amplu şi complex, în care autorul înşiră şi reia poveşti după poveşti, reuşind să le lege într-un ansamblu coerent, care oferă o imagine asupra unei lumi devenite mitologie modernă: Vestul Sălbatic americano- spaniol de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ilustrat prin viaţa în faimosul oraş Tomistón (Tombstone)“, precizează redactorul cărţii, Radu Pavel Gheo.

Evenimentele descrise în carte sunt în mare parte reale - ca, de exemplu, bătălia de la O.K. Corral, la care au participat, printre alţii, faimoş ii Wyatt Earp şi Doc Holliday. Asprimea limbajului utilizat de Cela e o consecinţă a durităţii lumii descrise în roman, o lume populată de emigranţi săraci, ucigaşi, violatori, prostituate, oameni de toate rasele şi categoriile sociale, care luptă pentru supravieţuire. Peste întreg şirul de poveşti sordide şi apăsătoare planează însă, reiterate permanent, speranţa mântuirii şi o înţelegere omenească faţă de păcatele lumii. Cartea costă 25,95 lei. „FRAZE AMPLE“   De la Joyce la Márquez Specialiştii în literatură indică drept autori ai unor astfel de fraze lungi şi alte nume de mari scriitori: James Joyce - în „Ulysses“ şi „Finnegan’s Wake“ - şi Thomas Mann - în „Muntele vrăjit“ şi „Doctor Faustus“ -, „ambii producători de fraze stufoase“, iar din autorii mai noi, peruanul Mario Vargas Llosa - în romanul „Conversaţie la Catedrală“ - şi portughezul António Lobo Antunes, cu „Manualul inchizitorului“, precum şi franţuzoaica de origine bulgară Julia Kristeva.

Nu trebuie uitat nici francezul Marcel Proust, care a schimbat înfăţişarea romanului modern, cu ciclul „În căutarea timpului pierdut“, iar din literatura americană, William Faulkner - singurul laureat al Premiului Nobel dintre ei, în 1949 - şi misteriosul autor de literatură postmodernă Thomas Pynchon, în „Curcubeul gravitaţiei“. „Fraze ample, de câteva pagini, se regăsesc şi la alţi scriitori prestigioşi, cum e Gabriel García Márquez (în «Toamna patriarhului»)“, spune Radu Pavel Gheo, iar „New York Herald Tribune“ nota că, „un pasionat al realismului crud, Cela ne aminteşte de Céline şi a sa «Călătorie la capătul nopţii»“. În literatura română, traducerea unor autori precum Faulkner a creat, pentru generaţia de romancieri neomodernişti a anilor ’70, o modă a „monologului interior“ interminabil, căreia i-au căzut „victime“ nume ca Nicolae Breban, Augustin Buzura şi Marin Preda.