Nu de puține ori, una dintre cele mai eficiente metode de a înțelege ce este cu un om, este o privire în trecutul său. Nu am în vedere „accidente” mărunte din tinerețe, pretabile interpretării tendențioase sau ironice, ci analizarea unor episoade care evidențiază procesul de fabricare al personajului. Spre rușinea sau cinstea mea, nu am știut până deunăzi că acum vreo nouă ani, era publicată cartea scrisă de Cristian Ghinea, „Eu votez DNA - De ce merită să apărăm instituțiile anticorupție”. Lansarea, una „en fanfare”, a fost organizată, nu, nu de generalul Florian Coldea, la vreuna din vilele SRI, ci mai sub acoperire de sclipici intelectual, de Grupul pentru Dialog Social. Lansarea a stat pe anunțuri și afișe sub strigătura „Eu votez DNA. Tu?” Pe bune, nu glumesc!
De Cristian Ghinea românii au auzit către sfârșitul anului 2015, atunci când Dacian Cioloș l-a cooptat în guvernul său tehnocrat, zis și „Guvernul meu”, guvern pentru instalarea căruia „A fost nevoie să moară oameni”, după cum a explicat președintele Klaus Iohannis.
A ocupat în acel guvern portofoliul Fondurilor Europene, funcție în care a performat de numele i s-a schimbat din Ghinea, în Ghinea „Fonduri zero”. Nu a făcut notă discordantă, pentru că și Guvernului Cioloș istoria i-a schimbat numele în Guvernul „Zero”. Barat, aș adăuga eu. Același zero a fost semnul sub care a stat prezența lui și în plutonul tefelist al miniștrilor USR din Guvernul Cîțu. Tot la Fondurile Europene, pentru ca cei care au determinat numirea să fie siguri că Bruxelles-ul nu va avea bătăi de cap financiare în Colonie.
Cum spuneam, Ghinea s-a pregătit temeinic pentru carieră. Unul dintre pașii obligatorii ce trebuiau făcuți de cei care o apucau pe drumul consacrării tefeliste, ateist-progresiste, neo-marxiste și cum ucigă-l toaca i-o mai zice, era lăudarea deșănțată a DNA-ului, componenta de bază a Binomului Coldea-Kovesi. A făcut-o într-o sumedenie de articole dispărute astăzi de pe site-ul Dilemei Vechi, brațul înarmat cu stilou al Grupului de Dialog Social, subunitate camuflată sub uniformă de dreaptă civică, a făcut-o și într-o carte pe care nu are cum să o facă să dispară, deși ar avea tot interesul.
Ar putea să cumpere tirajul care zace la preț redus prin anticariatele on-line. Nu succesul editorial îl interesa însă pe Cristian Ghinea, ci adeziunea manifestă, zelul. Drept care, s-a apucat să așeze cărămizile declarației sale credință. Ele au fost constituite dintr-o serie de interviuri, din care să rezulte fără putință de tăgadă că fără Gestapoul numit DNA, viața nu mai are sens.
În cuprinsul producției lui Ghinea au putut fi astfel găsite, că de citit nu cred că le-a citit nici dracu, interviuri cu personaje pe care vremea le-a așezat între amintirea tristă și ridicol: Lucian Papici, Nistor Călin, Daniel Morar, Horia Georgescu, Cristi Dănileț și Laura Ștefan. De ce râdeți? De ce râdeți, înainte de a vedea ce și cum cu ei, astăzi, la zi, am vrut să spun.
Lucian Papici. Pe scurt, în cele două mandate la DNA, de șef al Secției I de combatere a corupției, s-a consacrat ca paraditor de serviciu al demnitarilor PSD, dar nu numai al lor, ci și al oricărui indezirabil al Statului Paralel: „Trofeul calității”, „Caltaboșul”, „Valiza”, „ICA”, sunt doar câteva din numele dosarelor de doi lei și o tresă de tablă executate de Papici. Multe din dosarele instrumentate de acesta și-au dat sufletul în instanță, după ce cuplul Coldea-Koveși a fost trecut în adormire.
În 2015, a fost trecut pe line moartă, trimis la bază, procuror la Parchetul Timiș. În același an, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus redeschiderea urmăririi penale fața de procuror, pentru comiterea infracțiunilor de violare a secretului corespondenței și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. Mai pe înțeles, și-a tratat soția așa cum a învățat la DNA, a băgat-o în lucru și i-a interceptat ilegal telefonul. Sper că a apucat să afle ceea ce suspecta! Astăzi, este pensionar pe multe mii de euro.
Nistor Călin. Fost șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție, din 2013, până la pensionarea sa la 50 de ani, pe foarte multe mii de euro, survenită în 2020. În plină activitate de poliție politică desfășurată de DNA, instituție în care avea un cuvânt greu de spus, iată ce-i declara lui Ghinea: „Din punctul meu de vedere principalele calități ale unui procuror anticorupție sunt, poate chiar în ordinea asta: să fie onest, bun profesionist, curajos, ...” A, și încă ceva important: „Le-am spus și colegilor: nu le mai citiți(n.m. dezvăluirile de presă). Este cel mai bun antidot împotriva unor astfel de atacuri. Nu le mai citești, nu te interesează, asta e.
Ar fi o problemă dacă cele scrise într-un articol ar fi lucruri reale”. Onestitate? Care onestitate? Aceea care a făcut ca mii de dosare ilegal constituite, asta potrivit deciziei Curții Constituționale care a scos SRI din activitatea de cercetare penală a DNA, să distrugă mii de destine, mii de familii, și să curme viața a Dumnezeu mai știe câți oameni? Ce anume îi îndemna pe colegi să nu mai citească, puținele articole de presă scrise de cei câțiva jurnaliști care mai îndrăzneau să spună adevărul despre cum este confiscată Justiția în vederea executării lichidărilor comandate de Statul Paralel?
Daniel Morar. Fost șef al DNA între 2005 și 2013. Ce să spun mai mult decât că a fost șeful instituției în cea mai nenorocită perioadă a existenței ei, ceea ce a însemnat și cea mai nenorocită perioadă a României post-decembriste? De o abilitate extraordinară, a făcut astfel încât rolul său în distrugerea legalității în stat și dezechilibrării puterilor lui să pară unul minor.
Tătic adoptiv al Protocoalelor SRI-DNA, executant la virgulă al prevederilor lor profund ilegale, legat de colaborarea cu SRI precum șireturile de pantof, iată ce spunea recent despre implicarea serviciilor de informații în activitatea de cercetare penală: „Era vremea ca la 26 de ani de la Revoluție să scoatem serviciile de informații din cercetarea penală. Stau în fața oricui și susțin că acea decizie nu doar că este bună dar era absolut necesară. Cum ar suna să aflați că în Rusia, KGB/ FSB de astăzi face cercetare penală? Ai spune că este un stat înapoiat sau care nu respectă regulile.
Mă întreb: acei oameni(n.m. procurorii care nu au fost de acord cu scoaterea SRI din activitatea de cercetare penală) n-au citit o carte la viața lor despre sistemele totalitare în care serviciile de informații făceau și desfăceau tot și distrugeau vieți? Deci nu au ce să caute serviciile de informații în cercetarea penală.” In-cre-di-bil! În fine, astăzi este judecător la CCR, așezat acolo în 2013, pentru 9 ani, de către președintele de atunci al României, Traian Băsescu. Da, da!
Horia Georgescu. Asta este, nu-l pot ocoli. Suntem ceva amici, ne întâlnim prin diverse locuri și ne dăm mâna. Fac asta, dau mâna cu el, pentru că am în vedere perioada pe care a petrecut-o arestat chiar de către ai lui, mă gândesc la faptul că inflexiunea asta din destin l-o fi dumirit. Așadar, fost șef al ANI, ăia cu controlul integrității. Este suficient să-l citez din memorie: „Cum să mă aresteze (n.m. Coldea și Kovesi) pe mine, în condițiile în care când nu puteau executa ei pe cineva, apelau la mine, să rezolv eu? O dată nu i-am refuzat!” Ăsta era personajul, cel puțin la data când îl băga Ghinea în carte.
Cristi Dănileț. În timp ce m-a bufnit râsul, nu pot scrie decât atât, mai mult nici nu ar avea rost: un măscărici #rezist al Justiției românești, dat în judecată de proprii părinți, revocat din funcția de membru al CSM la solicitarea prin vot a peste 1100 de magistrați din toată țara și autor al unei premiere mondiale, aceea de a nu fi de acord cu o hotărâre a CSM inițiată chiar de el. Îi doresc să ne distreze mulți ani de acum încolo.
Laura Ștefan. Expertă în anti-corupție. Așa ceva nu te face nimeni, așa ceva te declari tu, iar unii care au nevoie de o bielă în mecanismul bielă-manivelă te finanțează. Direct sau prin intermediul ambasadelor consacrate, fundațiilor și ONG-urilor atașate. Un fel de Monica Macovei în devenire. Câștigătoarea premiului „Femeia curajoasă”, decernat de Ambasada SUA pentru anul 2015. În România, curaj însemnă să faci exact invers decât ceea ce execută d-alde Laura Ștefan, dar asta nu are importanță. Experta, ca toți experții, militează și monitorizează, declară și reclamă, este unul dintre cei care insistă cu succes an de an pentru menținerea României sub instrumentul MCV al Comisiei Europene, invenție a Monicăi Macovei, cale menită exercitării dinspre Bruxelles a unei cât mai eficiente confiscări a suveranității.
În 2015, era cât pe ce să ajungă colegă de cabinet cu Cristian Ghinea, a fost foarte aproape de a i se da pe mână Ministerul Justiției. Evident, este o adeptă a desființării SIIJ și întoarcerii competenței de cercetare a magistraților la DNA. Ăstora chiar li se pare normal ca judecătorii să fie la mâna DNA, adică să fie cercetați și eventual executați de către procurorii ale căror dosare le judecă.
Cum ziceam, o carte despre care eu nu am știut. Dacă știam, aș fi putut înțelege mult mai bine care sunt legăturile dintre grupările deontologilor de presă, ale ONG-iștilor lui Soros, ale parașutelor desantate de Bruxelles în posturi-cheie la momente potrivite și ale marionetelor politice fabricate de serviciile de informații. Una dintre legăturile la vedere este umflatul cu pompa reciproc, ei între ei, o tehnică în care cărtăreștii, patapievicii, liicenii, tismănenii și compania dețin centura neagră.
Precum pacienții secțiilor de dermatologie se ung unii pe alții pe spinare, cu alfiile prescrise, aceștia au grijă unii de alții să se perie reciproc, în scopul plăsmuirii unui mediu în care să poată timora și amenința cu succes pe oricine, așa după cum Vladimir Tismăneanu își formula recrutările sub amenințarea: „Fără noi nu exiști!”.
Din această perspectivă, producția lui Cristian Ghinea, demersul său lipsit de orice echivoc încă din titlul „Eu votez DNA”, este astăzi un veritabil dosar de cunoaștere în vederea compromiterii, întocmit celor șase subiecți intervievați și a lui însuși. În timp, pe măsură ce sute de hotărâri judecătorești au aruncat în aer tot atâtea făcături criminale ale Bandei Coldea-Kovesi, acest dosar s-a constituit într-o veritabilă Listă a Rușinii.
Păcat că s-au strâns doar atâția, pentru că ar fi meritat ca mult mai mulți să rămână pe scrise de rușinea lor și a urmașilor lor! Mult mai mulți „au votat” și ei cu o instituție criminală, care nu doar că a distrus mii de vieți, dar a transformat imaginea Justiției, aceea de jună frumoasă, care ține balanța, în caricatura unei hârci cu coasa pe umăr, pentru multă vreme, poate pentru zeci de ani.