Criminala de la metrou, Magdalena Șerban ar fi avut discernământ în momentul comiterii crimei de la stația de metrou Dristor 1, susțin specialiștii. Femeia ar fi fost complet lucidă pe tot parcursul faptelor sale.
Autoarea crimei de la metrou, Magdalena Șerban a avut discernământ şi şi-a planificat faptele cu sânge rece. Cam așa sună explicațiile oferite de experții psihiatri, după ce au analizat cu atenție imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la metrou.
Aceștia susțin că Magdalena era perfect lucidă în momentele în care și-a ales victimele. Atenția i-a fost îndreptată către persoane neatente ce stăteau foarte aproape de marginea peronului. A atacat cu sânge rece și cu forță, cu doar câteva secunde înainte de sosirea trenului în stație, pentru a se asigura că victimele sale nu au nicio șansă. Surprinzător este faptul că agresoarea s-a recunoscut în imagini, dar nu şi-a recunoscut şi faptele. A fost arestată și trimisă, ulterior, la spitalul Jilava. Dacă după efectuarea expertizei psihiatrice medicii vor ajunge la concluzia că atacatoarea nu a avut discernământ în momentele de groază petrecute la metrou, aceasta se va putea întoarce liniștită, în cel mult doi ani, pe străzi.
Psihiatrii susțin că tot comportamentul agresoarei de la metrou este unul demn de a fi studiat. Şi-a ales victimele, şi-a ales momentul potrivit și a trecut imediat la fapte, fără a sta pe gânduri. „Au fost câțiva, dar când a venit metroul s-au urcat cu ea în metrou. Aia ca să se victimizeze, să nu o linşeze lumea, strigă: mi-a luat banii, mi-a luat banii şi arăta către fată. Lumea ce să creadă? Întrebau: Mă, tu i-ai luat banii? A bufnit-o plânsul, atunci a realizat ce s-a întâmplat. Nu a reacţionat nimeni, nu a băgat-o nimeni în seamă”, povestește tatăl primei victime a Magdalenei. „Din punct de vedere medical, această acțiune a fost dusă la capăt cu conștiința și cu înțelegere cât se poate de clară a urmărilor. Invocarea bolii psihice spune că în față unui anchetator, persoană va mima dezorganizarea psihică”, spune Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, potrivit Digi 24. Tot drept luciditate trece şi corelarea atacurilor cu momentul în care trenul urmă să ajungă în staţie. Şi faptul că ambele atacuri au loc cât mai aproape de intrarea în staţie.
„A existat un timp, o întârziere în momentul în care a țintit victima și a împins victima, apoi în momentul în care victima a căutat să se replieze apare un al doilea gest prin care persoana este evident că știe ce face. Nu se sperie, nu caută în momentul respectiv vreun gest prin care să salveze persoana, după ce ar fi avut, să zicem, un impuls de moment”, încheie Gabriel Diaconu.