Doi cercetatori americani au efectuat un studiu statistic asupra cutremurelor de mare intensitate din trecut, ajungand la concluzia ca incepand cu anul urmator numarul cutremurelor de mare intensitate ar putea sa creasca, din cauza incentinirii rotatiei Pamantului.
Cutremurele de mare intensitate distrug orase si curmeaza multe vieti. La ora actuala nu exista metode pentru a prevedea cand si unde s-ar putea produce astfel de cutremure, motiv pentru care orice teorie care ar putea sa prevada oarecum aceste fenomene este privita cu mult interes atat de oamenii de stiinta cat si de largul public. In acest context un studiu prezentat recent de catre doi oameni de stiinta americani la Geological Society of America a starnit mult interes, dar si multe discutii. Roger Bilham si Rebecca Bendick, de la universitatile din Colorado si Montana au efectuat un studiu statistic asupra cutremurelor care au avut loc din 1900 in prezent. Rezultatele studiului vor fi publicate in revista Geophyscal Research Letters.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca marile cutremure au loc in clustere cu durata de circa 5 ani. In anii de activitate intensa se inregistreaza circa 25-30 de mari cutremure, fata de cele aproximativ 15 dintr-un an “normal”.
Aceasta regularitate a fost observata de catre cercetatori care au incercat inclusiv sa gaseasca o expicatie a acestui fenomen. Explicatia propusa are de-a face cu incetinirea vitezei de rotatie a Pamantului. Aceasta incetinire ar genera cicli de cutremure de intensitate mare (mai mare de 7 grade) cu durata de 5 ani.
Viteza de rotatie a Pamantului continua sa se micsoreze – ca variatiuni extrem de mici, care nu sunt percepibile de-a lungul vietii noastre. Incetinirea vitezei de rotatie este datorata fortei de atractie dintre planeta noastra si Luna. Zona mai apropiata Lunii resimte o forta de atractie gravitationala mai puternica, in timp ce partea mai indepartată resimte o forta mai mica. Aceasta diferenta de forte ar avea ca efect incetinirea rotatiei Pamantului. Din aceasta cauza acum circa 400 de milioane de ani o zi dura doar 21 de ore, in loc de cele 24 din prezent. Un an terestru dura in acea perioada indepartata 400 de zile (de 21 de ore). Intr-un an o zi “creste” cu cateva milisecunde – ceea ce, de-a lungul vietii noastre, nu produce efecte vizibile. Totusi, aceste variatiuni ar putea avea efecte geologice. Tocmai aceste variatii ale vitetezei de rotatie a Pamanutlui ar putea avea ca rezultat modificari in forma nucleului Pamantului. Mantaua terestra adera, la randul ei, la scoarta terestra, astfel incat din cauza variatiunilor de viteza de rotatie ale Pamantului s-ar genera o diferenta intre viteza scoartei solide si a mantalei - ceea ce ar duce in final la eliberarea tensiunilor create sub forma de cutremure.
Cutremurele, daca e sa dam crezare studiului celor doi americani, se intensifica cu perioade cu durata de 5 ani, si urmatoarea perioada ar trebui sa inceapa in 2018. Acest studiu a generat intense discutii si dezbateri intre oameni de stiinta. Nu exista inca o explicatie convingatoare cum ca intr-adevar ar exista aceste clustere de cutremure si ca acestea ar avea legatura cu viteza de rotatie a Pamantului. Nu a fost propus un mecanism fizic convingator care sa stabileasca o legatura clara intre cele doua fenomene. Totusi, studiul acesta a atras atentia asupra importantei continuarii unei analize stiintifice asupra cauzelor marilor cutremure. Aceste cauze sunt complexe si ar putea avea mai multe explicatii, nu doar una singura.
Vom vedea deci in 2018 daca intr-adevar numarul cutremurelor de mare intensitate, in special in zonele tropicale, care ar putea fi afetate mai puternic, va creste sau nu. O eventuala intensificare a numarului de astfel de cutremure ar putea aduce noi dovezi asupra validitatii teoriei legaturii dintre cutremure si incetinirea vitezei de rotatie terestra. Evident, nimeni nu spera ca aceasta teorie sa fie valabila, ba dimpotriva, speranta este ca numarul cutremurelor va fi extrem de mic.
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro