Mare mirare dar și mare bucurie să auzi în ajunul Crăciunului vocile curate ale copiilor cântând colindele vechi pe scările blocului sau pe treptele caselor, după doi ani de viață pustiită de pandemie.
Mirare că au pornit la colindat, ca înainte. Și bucurie pentru că le place. Se simte din vocile lor și se vede pe fetișoarele lor.
Acestea sunt momentele de grație care fac uitate, o clipă, tot urâtul și anormalul cotidian întreținut la foc continuu de efectele pandemiei. Proces globalist care a malformat și mai mult mințile și interesele politicienilor și ai altor apologeți ai fenomenului.
Și de aici și de pretutindeni.
Răsuceala de ultimă oră a președintelui Iohannis, de renunțare la șantajul politicului contra publicului, “vrei job, te vaccinezi“, răzgândire impusă cu două zile în urmă liderilor coaliției de guvernare i-a inflamat rău pe lăudătorii vaccinării obligatorii.
Atât din politică cât și din rândul susținătorilor interesați de impunerea procedurii coercitive.
Apologeții vaccinării din România nu știu că nici o țară din UE, cu excepția Italiei care a aplicat-o parțial, nu a impus o lege a vaccinării obligatorii asociată cu excluderea nevaccinaților din servicii?
Că guvernanții din Austria sau Germania își amenință oamenii cu astfel de scenarii, e una. Dar de aplicat, nu au făcut-o. Și se vede de ce.
Toate marile orașe din Europa fierb. Zeci de mii de oameni protestează constant împotriva cultului vaccinării obligatorii. Zeci de mii de oameni pe oraș! Aproape zilnic. Iar confruntările cu forțele de ordine sunt dure.
La București, 1500 de oameni au pătruns supărați și agitați pe peluzele Parlamentului zilele trecute cerând “stop vaccinării obligatorii.” Au stat acolo câteva ore apoi au plecat împinși de jandarmi.
Că mulți au fost aduși de AUR, că o parte au venit benevol pentru a protesta împotriva panaceului numit vaccin, nu mai contează.
Evenimentul a cutremurat teribil firile sensibile.
Părea că s-a prăbușit cerul, așa reverberații a produs manifestația din curțile Parlamentului.
Cine a urmărit o mare parte din efectele generate de acțiunea protestatarilor parcă ar fi simțit că trăiește pe viu una din scrierile lui Ion Luca Caragiale, “Conu Leonida față cu reacțiunea”.
Nu mintea cea de pe urmă ci frica de temperatura societății care dă în clocot l-a făcut pe șeful statului să oprească decizia privind vaccinarea obligatorie iar pe demnitarii coaliției de guvernare, să accepte murmurând opinia lui Iohannis.
Ce trăiesc românii? Criza ticăloasă a facturilor la energie care rade în mod egal oameni, IMM-uri și industrii în timp ce politicienii vorbesc doar despre vaccinarea obligatorie.
Inflația galopantă care a redus drastic puterea de cumpărare a majorității românilor. Urmarea: sindicatele, veșnic nervoase, cer măriri de salarii.
Neîncrederea în sistemul de sănătate și în sistemul de educație, ambele aflate în derivă de 31 de ani. Tot din cauza politicului.
Românilor le-a pus capac nepăsarea politicienilor față de agenda publică și, mai ales, lipsa de perspective.
Toate acestea au dus la o furie socială previzibilă de ceva timp. Că și-au băgat coada și grupări din serviciile secrete, nu ar fi de mirare. O fac interesat, de trei decenii.
Ce gândesc politicienii? Unora dintre ei, cu trăiri de mici dictatori sub costumul Gucci luat de la second hand, tare le-ar fi plăcut să mai pună încă o cocoașă pe spatele românilor. Să-i mai supună odată.
Cum altfel s-ar putea traduce neaplicarea obligativității vaccinării doar față de parlamentari și de aleșii locali, așa cum prevăzuse ministrul PSD al Sănătății, Alexandru Rafila, în legea sa, certificatul verde?
“Parlamentarilor și aleșilor locali nu li se poate impune prezentarea certificatului verde la locul de muncă pentru că nu și-ar mai putea exercita mandatul, conform Constituției” explica ieri doct șeful de partid al lui Rafila, Marcel Ciolacu.
Ceva nou faptul că sunt două Românii? Una a lor și una a noastră? Nici vorbă! E o realitate pe cât de veche, pe atât de respingătoare. Și se mai miră clasa politică de fierberea societății!
Acest tipar de gândire nu este doar made in PSD. Este și made in USR cel cu note radicale, globaliste, și în PNL, și în UDMR. Singurii care s-au auto-exclus din corul politic mainstream sunt cei de la AUR.
Motivul? AUR s-a profilat cu intenție ca partid anti-sistem, poziție care îi aduce susținerea nemulțumiților și, în perspectivă, voturi.
Exact așa cum s-a auto-definit cu șase-șapte ani în urmă și USR. Doar că acum s-a inversat jocul.
USR a ajuns în subsolul politicii, la sub 10% conform sondajului Sociopol, în timp ce AUR se cocoață pe scara politică. A ajuns în coasta PNL.
Iată că nu întotdeauna extremele se atrag. În România, una o anulează pe cealaltă.
Agenda publică poate fi rezolvată. Asta știe bine președintele Iohannis. Ce mai așteaptă? Teorema sa, pas cu pas, e depășită.
Și premierul liberal Ciucă a dat semne că a luat în serios funcția în care a fost plasat. Funcție din care tractează un PNL care se comportă tot ca o găină cu capul acum tăiat.
Până și PSD, așa grosolan de populist, fariseic și cu tare istorice de neiertat a arătat că ar vrea să devină frecventabil.
Poate că măcar acum, în prag de Crăciun, asimilează și politicienii, fie ei liberali, socialiști, etnici maghiari, neomarxiști globaliști sau naționaliști, câteva versuri dintr-un colind vechi românesc, “Din an în an”, de Ciprian Porumbescu:
“E sărbătoare și e joc
În casa ta acum.
Dar sunt bordeie fără foc
Și mâine-i Moș Crăciun.”
“Acum te las, fii sănătos
Și vesel, de Crăciun.
Dar nu uita, când ești voios
Române, să fii bun!”