Analistul politic Cozmin Gușă revine cu un nou episod, al 7 lea, din seria analizelor „Cum ne salvăm la toamnă”. Analiza lui Gușă are ca temă viitorul României în contextul geostrategic ce urmează să se constituie după actuala criză sanitară. În opinia sa, România este nepregătită pentru ceea ce va urma și riscă să ajungă, din nou, în plasa Alianței formată din Rusia și China care au declanșat o ofensivă menită să atragă în barca lor parte din democrațiile europene mai puțin consolidate.
„Mesaj pentru unii din Statul Paralel: în mod direct sau prin mesagerii mandatați, reprezentanți ai Statului Paralel (coautorul «operei» de distrugere natională!), transmit mesaje așa zis binevoitoare, dar în mod implicit amenințătoare, confraților din presă care-au preluat sau ar fi dorit să preia editorialele acestui serial, pentru o mai largă mediatizare, implicit pentru trafic sau audiență; desigur c-am căzut de acord cu unii dintre ei că e mai bine să nu mediatizeze, că n-au nevoie de necazuri în plus ce pot fi «organizate» ad-hoc de «securicii» de serviciu;
în plus, nici eu n-am nevoie de notorietate în plus, pentru că scriu acest serial strict pentru cele câteva sute de oameni care sunt la decizie națională sau județeană și-ar putea face ceva, plus celelalte câteva mii de români responsabili ce caută explicații și ar vrea să facă ceva, iar la toți aceștia mesajul ajunge oricum fie prin rețelele de socializare, fie direct prin WhatsApp, transmis de către mine și retransmis de către alții;
așa că, «Băi BELIȚILOR!» (vorba marelui Marin Preda), lăsați oamenii în pace, că nu-i nici o operațiune ce v-ar scăpa de sub control, iar pentru că și-așa veți fi spulberați mulți dintre voi în timpul viitoarei «furtuni», multumiți-vă cu «administrarea impotenței», acțiune pe care o realizați cotidian prin armata de acoperiți sau șantajați politico-mediatici care vă mai deserves încă o vreme, până când vor «întoarce armele» și ei că tot vine luna August; pentru că da, eu anul ăsta prevăd UN ALTFEL DE 10 AUGUST …
Și-ncă ceva, un prieten din Franta îmi semnala că, pe lângă ce ziceam în episodul trecut referitor la cvasi-obligativitatea impusă partidelor de a lăsa «gargara» și incompetenții deoparte, criza economică mai vine cu o veste bună: că nu va mai fi nevoie de cupluri de genul Coldea-Kovesi o lungă perioadă, și nu doar în România unde cei doi au fost actorii principali ai demantelării capitalului national, dar chiar și-n UE, unde toți vor avea nevoie de bani și afaceri, si deloc de «zgârmători» în rahatul previzibil al viitoarelor tranzacții economice;
CORECT, pentru că și-n România cei asemenea lor n-au încercat să facă dreptate, ci doar au «zgârmat» selectiv, la comanda stăpânilor conjuncturali, ăsta fiind și motivul pentru care au fost importați european!
Rezumat: azi aș vrea să demonstrez pe scurt când și cum anume ne-am decuplat de la trendurile geopolitice convenite pentru noi de către puterile negociatoare, cum se vor mișca blocurile geopolitice din triunghiul ce ne constrânge conform alianțelor stabilite ori a necesităților economice (SUA, UE, Eurasia=Rusia+China), respectiv de ce-ar fi obligatoriu să reconsiderăm/recalibrăm rolul și beneficiul ROMÂNESC în alianțele din care facem parte.
România punte între Statele Unite și Rusia
1.În 23 noiembrie 2002, președintele SUA, George Bush JR, venea în fața câtorva zeci de mii de români (într-un București aureolat brusc de apariția fantastică a curcubeului la finalul unei zile ploioase și mohorâte), și ne anunța «foaia de parcurs» care fusese hotărâtă pentru România în urma negocierilor informale ale decidenților planetei: anume că va trebui, NOI CA STAT, SĂ JUCĂM DE-ATUNCI ÎNAINTE ROLUL GEOPOLITIC AL PUNȚII/PODULUI DINTRE Washington și Moscova;
eram secretar general al PSD-ului ce guverna atunci, și am fost martorul mirării (vecină cu stupoarea!) ce a cuprins cercurile de putere ale momentului, mai ales că Bush venea în România direct de la Praga, unde Summit-ul NATO decisese în mod oficial și integrarea noastră în blocul lor militar;
ei bine, George Bush nu a primit vreun raspuns românesc oficial și public, la propunerea sa, OFICIALIZATă SI PUBLICĂ;
neexperimentat fiind la acel moment (aveam 32 de ani și 2 ani de politica …), mi s-a părut totuși o propunere normală, și-am si comentat-o ca atare pozitiv, în sensul în care e clar că negocierea fusese Bush-Putin, iar noi, ca viitoare frontierăa NATO cu postsovietismul, nu aveam de jucat alt rol decât acela, de tip pacifist, la peste 10 ani de la incheierea războiului rece, și că e clar că ne va aduce inclusiv beneficii de tip economic;
pe lângă faptul ca am fost apostrofat discret, la doar câeva zile distanță de această «pleasca» oferită de Bush, m-am trezit în offside total, pentru că Adrian Năstase, șeful de facto al României în acel moment, a comentat public, provocat fiind inclusiv la inițiativa jurnalistilor străini (avizații pricep bine ce însemna asta), ceva de genul că „nu a priceput ce-a vrut sa zica George Bush”; BANG!
Ce nu a înțeles Adrian Năstase…
Ei bine, eu cred că acel moment a marcat începutul decuplării noastre de la jocurile geopolitice din regiune, și nu l-am învinuit niciodată pe Adrian Nastase pentru asta, in fond aveam și presedinte ales democratic, cu forță reală (!), și Parlament, partide politice, dar NIMENI NU L-A CONTRAZIS SAU COMPLETAT, deci era limpede o complicitate transpartinică de a nu accepta un rol extrem de profitabil pentru noi, decis și prezentat public;
nici nu mai contează că Bush scăpase probabil «un porumbel» (mai făcea din astea, și-ntr-un fel, mi-a confirmat asta peste ani unul dintre consilierii lui de-atunci, în sensul că mesajul era aprobat, dar destinat doar discuțiilor informale, deci nu publicului), rămâne faptul că am ratat o oportunitate unică și am preferat să facem pe proshtii, în loc să actionăm în forță, conform mandatului primit (și atenție, în 2002 încă mai aveam politicieni capabili să implementeze un astfel de joc!);
și-asa s-a șters și amintirea pozitivă a «îmbrățișării întâmplătoare» George Bush-Dana Năstase, pe care partea Americană o organizase cu un an înainte, în noiembrie 2001, cu ocazia vizitei conduse de Adrian Nastase în SUA și la Casa Albă (!), și apoi treptat, am devenit oaia neagră a establishmentului american, noi ca țară în mod fățiș naționalismul și capitalul românești în mod explicit, cu strategii demolatoare eficiente, implementate pe teren de alde Coldea, Kovesi și MULTI ALTII;
Relația România – SUA în epoca Băsescu
Întâmplările din 2005, cu nou alesul președinte Traian Băsescu care, după ce-a anunțat public că va face prima vizită oficială în SUA, apoi a fost sunat de Bush să i se indice că prima dată se va întâlni cu Putin la Moscova și-abia apoi va ajunge în SUA (indicație respectată milimetric de către Base, poate ați uitat, dar vă pot reaminti public asta fie Adriana Saftoiu, fie Elena Udrea!), ei bine acele intamplări ne pot spune că Bush nu renunțase nici atunci la planul său și spera că noul actor îi va pricepe mai bine decât Adrian Nastase;
Speranță deșartă, însă, pentru că noul locatar de la Cotroceni anulează orice posibilitate (pe românește, f… meciul!), când la vizita din SUA, organizată la doar câteva săptămâni după cea de la Moscova, declară Marea Neagra ca fiind lac rusesc, i-o trage «big time» lui Putin fără să-l roage cineva din partea Americană, adică ce pod/punte să mai facem noi între SUA și Rusia?! (parca ar fi fost «copilul lui George Soros» în acele momente Traian al nostru, dar asta ar fi credibil doar dacă vor apărea date despre presupusa vizită la București al lui Soros din decembrie 2004, care aproape s-a suprapus cu cea a lui Michael Ringier, care avea interese comerciale militare, nu geoeconomice ca Soros ...);
restul e … can-can, și mă refer aici la legendara abordare «geopolitică» a lui Traian Basescu formulată cu S.. P… LICURICIULUI MARE, care a marcat de-atunci încoace poziționarea românească în fața partenerului str strategic, mai ales că rușinoasa activitate impusă prin vocea preșdintelui țării se executa în genunchi …;
desigur, putem glumi și face haz-de-necaz în păgubosul stil românesc, rămâne oricum ratarea timp de aproape 20 de ani a relaționării cu SUA, iar acesta este un fapt clar pe care l-a putut sesiza absolut oricine a colindat prin birourile oficiale din Washington DC, unde subiectul «România – partener strategic al SUA» este cvasi-inexistent; iar consecintele acestei stări de situaie devin aproape mortale în cercul relațiilor internaționale unde ești JUDECAT ȘI VALORIZAT PRIN FORȚA ȘI CONSISTENȚA ROLULUI TĂU ÎN PARTENERIATELE DIN CARE FACI PARTE, adică alocarea «locului la masă», care pentru noi a fost mereu unul TERȚIAR, DECI DE NEGLIJAT.
Cum se prezintă SUA în această perioadă
2.Am demonstrat pe parcursul acestui serial felul în care a acționat GEOPOLITICA DEZORDINII, respectiv am definit «triunghiul de constrangere» în care am acționat ca țară în ultimii 20 de ani (episoadele 2 și 3), haideți să vedem care sunt perspectivele de evoluție ale celor 3 actori ai «triunghiului», să pricepem mai bine care-ar putea fi abordarea lor referitor la România:
SUA - de la cozile imense pentru mâncare gratuită, numărul de morți record, gropile comune unde sunt depuse cadavrele (terifiantă imagine!), până la vocile publice ce se aud des la tv-urile lor naționale chestionand chiar CAPACITATEA AMERICANĂ DE AUTOGUVERNARE (ultimul pe listă, legendarul Henry Kissinger, care la 97 de ani a redevenit extrem de activ, clamându-și îngrijorarea), totul creionează o atmosferă de neincredere și isterie națională, care se suprapune cu dezbinarea politică internă majoră dintre republicani și democrații;
americanii reclamă soluții de viitor solide,coerente și sigure, dar și ei știu deja că e puțin probabil să li se ofere așa-ceva prea curând, deoarece sunt chiar în mijlocul anului electoral, iar bătălia între tabere se va acutiza; pe de altă parte, ei cer creativitate, dinamism, forță, dar vor avea de ales între un Donald Trump, de 74 de ani, hărțuit din multiple direcții, obosit deja de «meciul» continuu în care stă de 4 ani deja, și-un Joe Biden, de 78 de ani în noiembrie (!), aproape dărâmat de scandalul de corupție și dovezile irefutabile, chestionat cotidian despre starea sănătății sale mentale în urma nenumăratelor gafe publice din ultimele luni (faceți o scurtă cercetare pe internet legată de aceste gafe și posibila legatură cu cumplita boală Alzheimer care l-ar fi cuprins, din nefericire, pe fostul vicepresedinte …);
putem presupune în mod clar că problemele SUA vor deveni considerabile pe termen scurt, deci e rezonabil să operăm cu ideea că își vor mobiliza în totalitate forțele strict intern, neglijând orice altceva de tip consolidare parteneriate externe sau sprijin pentru altii.
Speranțele în UE sunt slabe...
UE – «doamna Europa» ni s-a aratat in toata goliciunea ei, cu ocazia acestei crize medicale și, deși nu ne-a plăcut deloc ce-am văzut, în mod sigur vor apăea multe alte surprize neplăcute in cursul crizei economice ce va mai sta «Incubată» doar încă vreo lună; că deciziile majorilor UE se vor concentra spre a-și procura în primul rând economiilor lor naționale «oxigen» investițional nici nu mai trebuie să ne mire, s-a demonstrat deja în ultimele saptamani;
m-asteptam la asta, cunosc bine textura REALĂ a UE, de altfel chiar acum exact 5 săptămâni în ultima emisiune unde-am fost invitatul lui Denise Rifai, am avertizat despre lipsa de solidaritate din Uniune si faptul ca vom fi grav afectați ( îmi reamintesc amar că în 2006 am derulat public o campanie de vreo 6 luni, denumită «IN EUROPA, DAR NU ASA!», campanie în care am încercat zadarnic să avertizez asupra acestor defecte majore ale UE, care pot afecta grav o țară ca a noastră, din păcate a fost tot la capitolul «munca-n zadar» …);
să nu aveți așteptări vă rog pentru proiecte de salvare colectivă în UE din care să beneficiem într-un fel consistent, strategia DOMINANTĂ GERMANĂ care se va implementa LA NIVEL EUROPEAN, pe noi ne include doar la capitolul de CULES SPARANGHEL SI-N 2021.
Seducătoarea Eurasia
EURASIA (Rusia+China) – este deja sigur că, in mod simultan cu criza economică, AXA RUSO-CHINEZĂ VA OPERAȚIONALIZA UN MECANISM DE «SEDUCTIE» LA ADRESA EUROPEI, mecanism pe care-l vor construi aproape de nerefuzat în termeni economici, complementându-l ș cu asigurări de Securitate militară, eventual chiar sub pălăria Organizatiei de cooperare de la Shanghai (organizație despre care am auzit de la persoane avizate, că rușii ar vrea s-o rebrenduiască în curând, tocmai pentru a o face mai ofertantă și europenilor!);
eheee, asta chiar va fi o provocare, asimilabilă unui pericol de derapaj anti-democratic, pentru că vorbim de fapt despre exportul unui model societal asumat de cele douăputeri internaționale conduse autocratic, cvasidictatorial, unde libertățile ivice nu sunt acceptate, nici nu mai sunt negociate măcar de «ochii lumii», pe scurt, vom face cunoștință cu ceva ce-am detestat profund înainte de 1989, ceva cu care n-avem nicio compatibilitate;
de ce-ar fi periculos atunci?! tocmai pentru că vom fi loviți de criză mai dur decât putem noi rezista, iar unora le-ar putea trece prin cap că orice-ar fi binevenit, dacă umple stomacul; apoi, avâd exemplele vecinilor Ungaria, Serbia, Bulgaria, care-și pot prezenta chiar realizările economice consistente n urma «căderii voite în plasa ruso-chineză», va fi ușor de infestat mentalul colectiv românesc;
iar dacă-n plus, personaje inteligente si cu mediatizare excesiv, precum Victor Ponta spre exemplu, dar si și mulți alții, vor deveni avocații unor asemenea asocieri, dezbaterea publică se poate debalansa rapid către Est, în firava piață de idei publice românească (unde mai pui ca Pontache este demult «asezat » confortabil exact pe traiectoria Beijing-Belgrad, cu un rol pe care unii îl știm, multi dintre dvs. îl puteti deduce cu greu ...)
Concluzii îngrijorătoare
3. Concluzia de reorientare geoeconomică urgentă a României, pe care-am expus-o chiar în titlu, parcă vine de la sine, dacă operăm cu ideile dezvoltate de mine mai sus, conform cărora TOTUL ESTE ÎN MIȘCARE LA NIVELUL MAJORILOR CARE FIE SUNT CONECTAȚI CU ROMÂNIA, FIE ȘI-AR DORI O COLABORARE, FIE LE-AM STA ÎN CALE ! Consecința că dacă nu ne reorientam, am «muri», desigur că e prezentată sub forma unei figuri de stil, prin care vreau să sugerez însă gravitatea IMOBILISMULUI GUVERNAMENTAL ROMÂNESC.
Asta înseamnă pentru cunoscători chiar un soi de «moarte relatională» pe termen mediu, tocmai pentru că opiunile împrumut/finanțare/parteneriat/asociere/etc. sunt extrem de limitate, pe de o parte, iar activismul țărilor conștiente de pericol este mare, pe de altă parte;
adică, «opțiuni puține pentru care se bat mulți». Să mai descriu căt de slab stăm în arena internațională, ce diplomație prăfuită sau incapabilă avem (cu prea puține excepții!), pe scurt , cât de nepregătiți suntem pentru meciul care începe în scurt timp??
Nu o s-o mai fac, cel puțin nu acum, oricum am scris mult din nou …
Revin cu episodul nr. 8”.