Epidemia Covid-19 a accentuat și mai mult resentimentele populației din Hong Kong vizavi de Beijing și de populația din China continentală.
Pe 19 februarie 2020, Time a publicat un articol intitulat „Coronavirusul a evidențiat partea urâtă a mișcării de protest din Hong Kong”. Acest titlu sublinia o realitate pe care mulți din Hong Kong au preferat să o ignore: cea a ascensiunii rasismului împotriva locuitorilor din China continentală.
Până acum câțiva ani, minoritățile cele mai discriminate din Hong Kong erau asiaticii din sudul continentului și africanii, potrivit lui Gordon Mathews, profesor de antropologie și specialist în identitate culturală la Universitatea Chineză din Hong Kong.
Astăzi, cea mai respinsă minoritate este cea a „chinezilor continentali” sau cel puțin a celor care vorbesc mandarină. „Dacă considerăm această discriminare ca o ostilitate sistematică față de ei, putem chiar vorbi despre rasism”, spune Mathews.
De la sfârșitul lunii martie 2019, Hong Kong a impresionat lumea cu valuri uriașe de demonstrații. Motivul acestei mișcări: oamenii din regiunea administrativă specială au considerat că guvernul lor preferă să fie marioneta președintelui Chinei, Xi Jinping, decât să protejeze Hong Kong de „dictatura” Beijingului.
Pe fondul tensiunilor dintre Hong Kong și populația chineză continentală, manifestanții pro-democrație din Hong Kong spuneau: „Nu-i detestăm pe chinezi, detestăm guvernul și partidul lor comunist”.
Această ruptură, deși prezentă, părea relativ limitată. Dar sosirea epidemiei Covid-19 a contribuit masiv la agravarea situației, adică a urii față de chinezii continentali.
După anunțarea epidemiei, guvernul Hong Kong a refuzat să urmeze calea luată de țările vecine, care au blocat sosirile din China continentală pe teritoriul lor.
Carrie Lam, directorul Executivului din Hong Kong, a declarat la o conferință de presă de la 1 februarie că închiderea totală a frontierelor ar fi „discriminatorie”.
Populația din Hong Kong se aștepta la o protecție din partea guvernului și a văzut în declarațiile doamnei Lam că exigențele Partidului Comunist Chinez primează în fața nevoilor oamenilor din fosta colonia britanică.
Corpul medical a reacționat primul, intrând în grevă pe 3 februarie.
Încă traumatizați de criza SARS din 2003 (care a ucis 299 de oameni în Hong Kong), peste 7.000 de medici și asistente și-au exprimat nemulțumirea: pentru mulți, această decizie politică ar fi trebuit să fie medicală mai presus de toate.
„Dacă granițele nu sunt complet închise, nu vor fi suficienți lucrători, echipamente de protecție și camere de izolare pentru a lupta împotriva epidemiei”, a avertizat Winnie Yu, președintele „Alianței managementului general al angajaților spitalelor”.
Până în prezent, guvernul nu a fost de acord să se întîlnească cu membrii Alianței și nici să accepte cererile ei.
Între timp, numărul de cazuri a crescut de la 15 la 106 în Hong Kong, iar două persoane au murit.
Potrivit lui Gordon Mathews, acest dispreț al guvernului din Hong Kong pentru cererile poporului său a catalizat acest nou val de rasism anti-chinez.
„Guvernul Hong Kong este perceput la nivel local și internațional ca fiind inapt, incompetent și incapabil să gestioneze protestele și epidemia Covid-19”, a spus specialistul. „A creat o anumită teamă în rândurile populației. Care și-a spus: Trebuie să mă protejez, deoarece guvernul nu o face. Și modul lor de a face acest lucru, în plus față de stocurile inutile de hârtie igienică și orez, include rasismul împotriva chinezilor continentali”.
„Chinezii continentali sunt văzuți ca singurii purtători potențiali ai coronavirusului la nivel mondial, iar Hong Kong nu face excepție”, a spus Mathews. De la începutul epidemiei, multe restaurante și magazine din Hong Kong au pus afișe în care anunțau că nu mai servesc clienții care vorbesc mandarină.
Oficial, linia restaurantelor Kwong Wing Catering a declarat că noua măsură se explică prin lipsa de personal vorbitor de mandarină. Alte restaurante au afirmat că această decizie le permite să reducă riscurile legate de contaminarea cu Covid-19.
Dar, pe fond, toate aceste scuze arată ura populației din Hong Kong față de chinezii continentali, purtători de două rele, în opinia lor: Covid-19 și linia roșie a Beijingului.
Pe Internet, sentimentele anti-guvernamentale și anti-chineze sunt și ele prezente.
Tensiuni sporește și politica de imigrație între cele două teritorii. În fiecare zi, aproximativ 150 de chinezi aleși de Partidul Comunist au voie să vină să locuiască în Hong Kong. Această politică sporește în continuare prețul locuințelor într-unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, împiedicând rezidenții din Hong Kong să dețină proprietăți.