După ce ani în şir au batjocorit ideea de competiţie sportivă, trăgând sforile pentru CCA (viitoarea Steaua) şi Dinamo, liderii comunişti au ajuns să constate că respectivele cluburi de fotbal erau hulite de oameni. "CCA are o bază îngustă de susţinători şi nu se bucură de simpatie", concluziona, în şedinţa de pomină din 12 mai 1953, Corneliu Mănescu, şef al Diviziei Politice Superioare a Armatei.
În 1953, abuzurile comise de oamenii Armatei şi cei ai Miliţiei îi ţineau pe microbişti departe de cluburile departamentale de fotbal, înfiinţate de comunişti. Serialul prezentat de „Evenimentul zilei“ şi grupul de investigaţii „Miliţia Spirituală“ despre controlul politic şi ideologic exercitat asupra fotbalului de liderii comuniş ti a ajuns astăzi la cel de-al cincilea episod.
Prezentarea stenogramei şedinţ ei din 12 mai 1953 a Secţiei Propagandă şi Agitaţie din Partidul Muncitoresc Român v-a arătat, în primele episoade ale acestui serial, că „sportul-rege“ era marcat de acuzaţii făţişe între cei care trăgeau sforile la CCA şi Dinamo, de ameninţări ale familiilor fotbaliştilor şi de presiuni asupra arbitrilor. Nu lipseau arestă rile şi racolările forţate de jucători.
Urmările acestor „manifestări nesănătoase din fotbal“, cum le numeau conducătorii comunişti, reies din fragmentele pe care vi le punem la dispoziţie astăzi. Din această cauză, cele două echipe militare, CCA - subordonată Armatei, şi Dinamo - tutelată de Miliţie, aveau puţini susţinători, deşi deveniseră în timp-record printre grupările de frunte ale României. Nici din episodul de astăzi nu lipsesc acuzele pe care nomenclaturiştii şi le făceau reciproc. În colimator intră şi singurul cotidian de profil din acele vremuri, „Sportul Popular“.
DOSAR 60/1953
„Ziarul «Sportul Popular» are o atitudine şovăielnică“ (...)
Tov. Balaş: Situaţia campionatului din anul acesta este diferită de anul trecut în ceea ce priveşte calitatea jocurilor care sunt mai strânse şi mai dinamice. Există însă unele manifestări nejuste, în special la Casa Centrală a Armatei. În trecut, noi am fost organizaţi aşa cum este organizat acum CCA, cu batalioane sportive, unde sportivii veneau de la 15 şi 1 şi încasau salariul şi restul nu făceau nimic.
La noi s-au luat măsuri de educare a sportivilor fruntaşi, s-a desfiinţat clubul şi sportivii au fost încadraţi în munci la cele două ministere. S-a creat astfel bază materială a educaţiei.
Pentru creşterea de juniori s-a format asociaţia „Tânărul dinamovist“, în care cresc aproape 3.000 de juniori; numai la fotbal există peste 120 de tineri, şi s-a format din ei o echipă care a bătut echipa campioană de anul trecut.
Între Dinamo şi sindicate există relaţii bune. Nu se poate spune însă acelaşi lucru despre relaţiile dintre CCA şi Dinamo. Baza neînţelegerilor sunt încurcăturile pe care le face MFA.
„UTA şi CFR au chiar situaţii mai bune decât dinamoviştii“
Anul trecut, MFA a dat un ordin prin care toţi sportivii sunt repartizaţi la CCA şi trimişi la centrele de instrucţie Sinaia şi Câmpulung Moldovenesc.
Dinamo nu a primit nici un sportiv din cei care au intrat în armată anul trecut. Noi recunoaştem că nu am educat suficient pe jucătorii din A, în special nu ne-am legat de ei în timpul campionatelor de teamă să nu avem rezultate proaste la joc. Jucătorii pe teren nu au un control din partea asociaţiilor.
CCFS a pornit să pună capăt abaterilor şi în special sanc- ţionează atitudinile care sunt în contradicţie cu morala partidului.
Cu toate acestea, părerea noastră este că CCFS nu intervine cu hotărâre. Aşa este de pildă cazul cu comunicatul despre rejucarea meciului CCA - Dinamo Oraşul Stalin.
Cu această ocazie, CCFS a dat un comunicat în două forme. După ce a apărut comunicatul, a doua zi a apărut din nou refăcut. Este adevărat că ziarul „Sportul Popular“ are o atitudine şovă ielnică, de mijloc. Se mulţumeş te cu redarea faptelor şi nu critică lipsurile. Ziarul „Sportul Popular“ nu are o atitudine combativă, nu-şi îndeplineşte rolul de organ îndrumător al sportului. În legătură cu afirmaţia că Dinamo ar avea o situaţie materială mai bună decât grupările sindicale, aceasta cred că este de domeniul trecutului. Acum şi grupările sindicale au situaţie materială bună, în special UTA şi CFR au chiar situaţii mai bune decât dina-moviştii. "Ziarul «Sportul Popular» nu are o atitudine combativă, nu-şi îndeplineşte rolul de organ îndrumător al sportului. Se mulţumeşte cu redarea faptelor şi nu critică lipsurile.", Ion Balaş, responsabil cu echipa Dinamo
SE ÎNTÅMPLA ÎN ’52 Moartea echipei Juventus Bucureşti
Una dintre cele mai iubite echipe din perioada interbelică, Juventus Bucureşti, avea să dispară de pe harta fotbalului în 1952, când gruparea a fost mutată la Ploieşti. După cel de-al Doilea Război Mondial, deranjaţi de faptul că denumirea de Juventus are rezonanţe occidentale, comuniştii i-au schimbat numele în mai multe rânduri în Distribuţia, Competrol, Partizanul, Energia şi Flacăra. Înfiin- ţată în 1924 de un industriaş italian, Juventus a cucerit titlul şase ani mai târziu. Legenda formaţ iei bucureştene a fost dusă mai departe de Petrolul Ploieşti.
REPULSIE
„La Oraşul Stalin, anul trecut, muncitorii nu iubeau Dinamo“ (...)
Tov. Petrescu: Aceasta nu este adevărat. Eu am documente care dovedesc contrariul. Nu vreţi să faceţi schimb cu ei?
Tov. Balaş: Mă angajez că vom munci pentru lichidarea lipsurilor care există în colectivul nostru, iar eu personal mă voi strădui să mă ridic pe treapta conducătorului sportiv de tip nou pentru a face o justă educaţie sportivilor.
Tov. Aman Anton: La grupările sportive CCA şi Dinamo conducerile luptă pentru performanţe imediate, fără a privi în viitor. Conducerea asociaţiei Dinamo a mers multă vreme pe o linie greşită. Fostul ministru adjunct Jianu, care era şi preşedinte al asociaţiei, a împins gruparea spre o direcţie nejustă, presând-o spre racolaj şi vedetism, împiedicând-o să privească în viitor. Jianu s-a purtat ca un patron cu sportivii şi spunea că asociaţia sportivă este „grajdul lui de bivoli“. Mergând pe această linie, o serie de activişti cinstiţi au făcut multe greşeli. Printre aceştia mă număr şi eu. Eu m-am lăsat antrenat de antrenori şi tehnicieni şi am adoptat o atitudine nejustă, punându-mă pe poziţia intereselor de club. Acum, Dinamo nu mai merge pe linia obţinerii de rezultate imediate, se ocupă mai mult cu creşterea cadrelor. Pentru aceasta s-a înfiinţat „Tânărul Dinamovist“ care ne dă cadre în diferite ramuri de sport.
La Oraşul Stalin anul trecut muncitorii nu iubeau gruparea Dinamo fiindcă era compusă din tot felul de elemente nedemne. Văzând această situaţie am făcut curăţenie cu riscul de a intra în Divizia B. Am trimis un număr de jucători tineri de la „Tânărul Dinamovist“ şi acum echipa joacă mai bine, iar publicul are o atitudine mai bună. Se poate afirma că faţă de Dinamo publicul nu mai are atitudine ostilă. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă cu CCA.
CCA merge mai departe pe linia racolajului. Tov. Ceauşescu a spus că de la şedinţa cu tov. Chişnievschi ei nu au mai luat jucători de la alte grupări. Aş vrea să dau numai câteva exemple. În ultimul timp au luat prin racolaj pe Mesaroş, Levendai, Horvath, Coman, Karikaş, Vlad, Titi Popescu, Sebaslău, Aceştia numai la fotbal. Trebuie spus că CCA are acum şapte portari de divizie pe care nu-i întrebuinţează.
Relaţiile încordate între cele două cluburi se datoresc şi faptului că cele două grupări au fost concurente la racolaje.
„Conducerea ministerului a scăpat clubul din mână“ Tov. Mănescu: În public există foarte multe manifestări nesănătoase provocate şi din cauza ofiţerilor. CCA are o bază îngustă de susţinători şi nu se bucură de simpatie. Echipele sindicale au o mare bază de susţinători.
Care sunt cauzele? În primul rând, situaţia materială a grupă rilor militare este cu mult mai bună decât a celorlalte. În al doilea rând racolajul practicat de cele două grupări. Publicul cunoaşte această situaţie şi nu este de acord cu sistemul practicat de grupările CCA şi Dinamo.
Care sunt cauzele interne? Conducerea ministerului a scăpat clubul din mână.
Timp de 5 luni nu s-au mai făcut nici un fel de antrenamente. Urmarea sunt abaterile şi comportarea brută din ultimul timp pe care le au sportivii din toate ramurile. O altă cauză este înfumurarea jucătorilor care consideră că ei pot face totul chiar folosind mijloace nepermise. Pe de altă parte sunt abateri anarhice din partea subalternilor, comandanţi pe ramuri de sport. Aceştia în urma presiunii din partea conducerii care le cere rezultate, care nu le pot obţine, folosesc metode nepermise, antipartinice.
Consider că „Sportul Popular“ are o atitudine nejustă faţă de CCA şi aţâţă publicul împotriva CCA. Nu consider că comportarea Biroului Comisiei Centrale de Fotbal nu este răspunzătoare, că aici sunt elemente care simpatizează anumite cluburi şi nu sunt obiective. Aşa este de pildă cu Şiclovan, Ghiale, Albu, care fac cercetări şi întotdeauna aduc rezultate împotriva Armatei.
"CCA are o bază îngustă de susţină tori şi nu se bucură de simpatie. Echipele sindicale au o mare bază de susţinători.", Corneliu Mănescu, şef al Diviziei Politice Superioare a Armatei, comandant al CCA