Coppola s-a împotmolit în filosofia lui Eliade

Coppola s-a împotmolit în filosofia lui Eliade

Ecranizarea nuvelei „Tinereţe fără tinereţe“ a stârnit reacţii amestecate.

Gestul elegant al lui Francis Ford Coppola, de a mulţumi personal echipei româneşti care a lucrat la ultimul său film, „Tinereţe fără tinereţe“, a fost răsplătit cu aplauze îndelungi, marţi seara, la CinemaPRO. Regizorul şi-a făcut apariţia pe covorul roşu la braţul soţiei sale, Eleanor, urmat de fiul său, Roman, şi de celebrul sound-designer Walter Murch (deţinător a trei Premii Oscar).

În aplauzele unei săli arhipline, cineastul american în vârstă de 68 de ani i-a dedicat filmul lui Adrian Pintea, „un om minunat şi un actor bun, pe care ştiu că l-am pierdut“. Pintea apare episodic în rolul unui călugăr budist care rosteşte o incantaţie în sanscrită. La finalul proiecţiei, actorii din distribuţie - Marcel Iureş, Andi Vasluianu, Florin Piersic Jr., Cristi Iacob - şi membrii echipei tehnice au urcat pe scenă alături de Coppola.

Intrigă complexă

Ne puteți urmări și pe Google News

După două ore de film, freneziei dinaintea premierei i-au luat locul comentariile despre „Tinereţe fără tinereţe“, cele mai multe sceptice.

„Noaptea premierei e întotdeauna puţin înşelătoare, puţin grandomană. Lumea se poartă drăguţ cu tine, te felicită, te ovaţionează. Abia a doua zi auzi şi un «oohh, nu era chiar aşa bun»“, ne-a spus Coppola, referindu-se la premiera mondială de la Roma, unde reacţiile au fost la fel de amestecate.

Pelicula urmează fidel linia nuvelei lui Mircea Eliade: profesorul Dominic Matei (Tim Roth) e lovit de fulger în faţa Gării de Nord, în ziua când îşi propune să se sinucidă. Scăpat cu viaţă, profesorul de 70 de ani se trezeşte cu 40 de ani mai tânăr şi cu puteri mentale neobişnuite. Obsedat de opera neterminată a vieţii lui, o istorie a originii limbilor, şi de o iubire pierdută, Laura (Alexandra Maria Lara), Dominic „primeşte“ timp pentru a le recupera.

„Nu poate furniza întruna capodopere“

„Eu nu cred că povestea lui Eliade era un bun material pentru film. Am înţeles însă că pe Coppola l-a pasionat foarte tare“, este de părere criticul Alex Leo Şerban. Dintre „plusuri“, Şerban punctează imaginea, concepută de Mihai Mălaimare Jr., jocul Alexandrei Maria Lara şi cel al lui Marcel Iureş (profesorul Tucci), care s-a declarat încântat de peliculă, pentru că îi face „un serviciu lui Eliade“.

„Lumea se aşteaptă de la Coppola la capodopere. Or, el nu poate furniza întruna capodopere. Plus că n-a mai făcut film de zece ani, iar în această meserie e foarte greu să-ţi reintri în mână. Filmul e corect în ansamblul lui şi presupun că e destul de fidel în a respecta nuvela. Din păcate, ceea ce merge într-o lectură, unde te mai întorci, mai citeşti o dată ce n-ai înţeles, nu merge neapărat şi într-un film“, adaugă Şerban. Criticului Andrei Creţulescu i-a plăcut filmul, însă „cu mari rezerve“.

În viziunea Magdei Mihăilescu, ecranizarea a fost un act de curaj: „Prima impresie este a unui film în care Coppola a pus o imensă iubire pentru literatura lui Eliade. A fost un act de curaj, pentru că Eliade e în general foarte complicat, iar nuvela nu e prea cinematografică. A fost o experienţă dificilă şi pentru actori, nu e un film uşor de făcut“.