Ce îți dorești să te faci când vei fi mare? Iată o întrebare pe care toți am primit-o atunci când eram mici și la care am răspuns ghidați de lucrurile care ne-au stârnit interesul la acel moment.
Dezvoltarea vocațională la copii reprezintă însă suma tuturor elementelor la care suntem expuși în copilărie: modele parentale și sociale, activități și jocuri. Psihologul Yolanda Crețescu ne învață cum să descoperim potențialul copiilor noștri și cum să îl stimulăm, astfel încât să dezvoltăm din copilul creativ un adult responsabil, aflat în consonanță cu cele trei elemente importante din viața sa: sinele, familia și viața profesională.
„Modelele pe care le avem în copilărie și la care suntem expuși dictează, de fiecare dată, abc-ul vocațional, structura de personalitate și tiparul comportamental.
Odată ce suntem expuși de mici unor profesii din perspectiva acțiunilor adulților, ne vom canaliza sau vom alege să reținem în viață acele aptitudini și atitudini față de muncă. Dacă avem un părinte care este obosit, preocupat, stresat, chinuit de munca lui, atunci copilul nu-și va lua nici meseria ca model, nici abilitățile sau aptitudinile pe care acel părinte le exersează în exces. Și asta deoarece copii își culeg modele din experiențe pozitive. În schimb, dacă își va percepe părinții echilibrați, relaxați și liniștiți în raport cu locul de muncă, atunci copiii își vor dori să fie ca mama și ca tata”, afirmă Yolanda Crețescu.
Pe lângă aceste modele, există și anumiți stimuli care îi vor încuraja pe copii să își descopere potențialul și să îl fructifice, sub coordonarea și supravegherea parinților și a unui personal specializat în acest sens. Yolanda Crețescu afirmă că orientarea vocațională, care presupune conturarea unor abilități, poate începe de la vârsta de 2 ani, odată cu conștientizarea propriei indentități, și până la vârsta de 10 ani. Iată ce îi sfătuiește pe părinți!
Ce să faci și ce să NU faci pentru a contribui la dezvoltarea vocațională armonioasă a copilului tău:
Expune-ți copilul la cât mai multe activități. Este foarte important să îi dăm ocazia celui mic să experimenteze cât mai multe activități, astfel încât să își dezvolte propriile abilități. Cu cât se va implica într-o gamă mai largă de activități, cu atât va avea șanse mai mari de a descoperi ce îi place cel mai mult, la ce este cel mai bun și ce îi aduce satisfacțiile cele mai mari. Acest lucru îi va asigura dezvoltarea personală și conștientizarea propriilor valori și aptitudini.
Stimulează-i potențialul, oferindu-i contextul potrivit pentru a se desfășura. Creșa, grădinița și centrele de zi care pun accent pe dezvoltarea vocațională sunt locurile ideale pentru ca cei mici să își exerseze aptitudinile dobândite. Role-play este o metodă neconvențională, practicată de cele mai multe ori de cei mici din instinct, prin care se joacă de-a medicul, de-a pompierul sau de-a construcțiile și prin care, își conștientizează de asemenea, propriile aptitudini.
Încurajează-l și acordă-i credit. Atunci când vine acasă de la grădiniță sau de la școală cu o realizare care îi confirmă orientarea vocațională dobândită până în acel moment, oferă-i atenția cuvenită și încurajezează-l astfel încât, pe viitor, să persevereze și să obțină rezultate bune în continuare.
Nu îl obliga să facă ceea ce nu ai putut tu să faci! Întâlnim de multe ori în familie o nereușită parentală satisfăcută prin expunerea copilului la ceea ce și-ar fi dorit adultul neîmplinit profesional să facă. Dacă eu, ca părinte, nu am putut să fac balet, atunci îmi voi duce copilul la balet, dacă eu nu am avut abilitatea limbilor străine, îmi voi duce copilul să învețe limbi străine. Nu îl obliga să facă ceea ce nu ai putut tu să faci dacă aceasta nu este dorința lui. Ține cont de aptitudinile sale și orientează-l către ce i se potrivește.
Nu îl nișa pe anumite activități. Chiar dacă observi că cel mic este foarte bun la matematică spre exemplu, este important să îl lași să descopere și celelalte domenii. S-ar putea să fiți amândoi surprinși să descoperiți că profilul umanist, artele sau sportul pot fi și mai interesante. Nu îl ține acasă, ci în mijlocul copiilor. Lasă copilul printre copii pentru a se bucura de noi jocuri, prietenii și divertisment. Interacțiunea cu semeni de vârsta sa, încă de mic, îi asigură o dezvoltare armonioasă către o persoană sociabilă, integrată în grup, cu șanse de reușită pe termen lung.
Spune-mi ce aptitudini are copilul tău, ca să-ți spun ce meserie va avea
Astfel, dacă ai ținut cont de sfaturile psihologului și ai încurajat orientarea și dezvoltarea vocațională a copilului, poți să estimezi, în funcție de aptitudinile dobândite ale celui mic, ce meserie ar fi potrivită în viața de adult. Iată câteva tipare sugerate de psihologul Yolanda Crețescu:
Copilul justițiar, adultul mediator. Dacă trei copii se ceartă și unul ia inițiativa de a-i împăca, manifestând în același timp un spirit justițiar, este posibil să îi fie potrivită meseria de mediator. Copilul dominator, adultul leader. Dacă un copil are tendința de a fi dominant în relațiile de joacă, atunci acela are potențialul de a deveni un leader, fiindu-i potrivite meserii de conducere sau coordonare. Copilul empatic, adultul medic. Dacă un copil este empatic cu partenerii de joacă privind starea de sănătate a acestora, se preocupă de ei atunci când s-au accidentat, atunci poate fi ușor orientat către meserii socio-medicale.
Așadar, alege să îți încurajezi copilul să fie el, să se bucure de ceea ce este pentru ca apoi să îți mulțumească pentru că l-ai ajutat să se descopere.