Ca să nu vă reproşaţi că nu v-aţi îngrijit suficient de ochii copiilor voştri, aveţi grijă să-i duceţi la medic periodic astfel încât orice boală oculară pe care ar putea s-o aibă să fie descoperită la timp. Aflaţi care sunt semnele şi cum se tratează cele mai frecvente probleme.

Un bebeluş care lăcrimează mult (fără legătură cu plânsul, din ochişori îi cad  mereu lacrimi), căruia i se lipesc pleoapele şi îi curg secreţii, suferă de ceea ce medicii numesc obtrucţie de canal (lacrimile lui nu sunt “absorbite”, aşa cum se întâmplă la un copil normal). Este o afecţiune care sperie destul de tare părinţii. Cum se tratează? Specialiştii recomandă câteva etape. Mai întâi ar trebui să încercaţi un tratament mai puţin agresiv: masaţi uşor partea dinspre nas a ochiului (chiar pe pleaope), de câteva ori pe zi (2-4 ori). În cazul în care micuţului îi curge şi secreţie, folosiţi un unguent cu eritromicină de două ori pe zi. Nu vă grăbiţi să mergeţi la medic şi să cereţi rapid operarea copilului. Aşteptaţi să treacă de primul an. Dacă până la prima aniversare (maxim un an şi o lună), lacrimile nu se opresc (medicii spun că canalul nazolacrimal nu s-a permeabilizat) sau dacă face infecţii repetate la ochi, este necesară o operaţie care să oprească lăcrimare excesivă (se numeşte intervenţie chirurgicală de dezobstrucţie sau de desfundare a canalului). Primul consult trebuie făcut în maternitate

În mod normal, urmărirea oricărui copil pentru depistarea şi tratarea diferitelor afecţiuni oculare, ar trebui să înceapă încă din prima lună de viaţă, chiar din maternitate. Medicul pediatru trebuie să observe la examenul medical dacă copilul nu are vreo anomalie care se vede cu ochiul liber. În cazul bebeluşilor care se nasc prematur şi sunt puşi la oxigen, poate apărea o afecţiune oculară numită retinopatie de prematuritate, care se manifestă prin creşterea unor vase anormale pe retină. Aceşti copii trebuie depistaţi cât mai repede pentru a putea fi trataţi.

Strabismul sau povestea ochilor deviaţi spre nas  

Pâna la vârsta de 6 luni, poate debuta o altă boală terorizantă pentru părinţi, destul de întâlnită: deviaţia spre nas a ochilor (în termeni medicali strabism convergent congenital). De obicei, strabismul este asociat cu ambliopia, adică vederea copilului scade la ochiul deviat. Tratamentul presupune acoperirea cu un pansament a ochiului sănătos, după care se intervine chirurgical. Cu cât operaţia se face mai repede, cu atât este mai bine. La copiii mici (cu o medie de vârstă de doi ani şi jumătate) poate debuta un alt tip de strabism, cel acomodativ. În acest caz, corectia cu ochelari cu lentile cu plus  poate duce la dispariţia deviaţiei ochilor. Dacă această metodă nu dă rezultate, singura opţiune este intervenţia chirurgicală. Ambliopia se poate trata doar până la 11 ani

Un copil care nu vede bine cu un ochi iar celălalt este perfect normal suferă de ambliopie. Este o afecţiune fără semne evidente, care se manifestă doar prin scăderea acuităţii vizuale cu aproximativ 50 la sută la un ochi (care nu are nici o altă problemă organică). Diminuarea vederii se produce până în jurul vârstei de 9-11 ani, vârstă până la care se impune tratamentul prin corecţia miopiei cu ochelari sau lentile de contact (dacă miopia este mare). După aceea se acoperă ochiul “bun” pentru stimularea celui cu probleme (o săptămâna de acoperire pentru fiecare an de vârsta). Cu cât copilul este mai mic, cu atât recuperarea vederii va fi mai bună. După 11 ani, nici un tratament sau corecţie optică nu-i va mai reda unui copil cu ambliopie  vederea normală. Cele mai frecvente cauze ale ambliopiei sunt diferenţele foarte mari de dioptrii între ochi şi strabismul (ochii care “fug”).

Consultul anual, obligatoriu la preşcolari şi şcolari Cea mai simplă soluţie pentru a preîntâmpina cât mai multe dintre problemele amintite este consultul oftalmologic la un specialist, o dată pe an.  Este preferabil ca toţi preşcolarii şi scolarii până în 11 ani să fie consultaţi anual atât pentru depistarea bolilor care necesită corecţie cu ochelari, cât şi pentru a diagnostica şi trata la timp ambliopia. Toate astea în condiţiile în care problemele oculare pot influenţa rezultatele şcolare ale copilului. Copiii mici trebuie urmăriti de părinţi şi de medicul pediatru care trebuie să facă evaluări periodice ale acuităţii vizuale a copiilor. Înainte de înscrierea la grădiniţă şi la şcoală este obligatoriu ca părintele să-şi ducă copilul la un consult oftalmologic. Semne de alarmă pentru părinţi

• Copiii cu probleme oculare se “trădează” prin simptome de genul:Clipesc foarte des;

• Se încruntă atunci când citesc;

• Au ochii roşii sau lăcrimează fără motiv ;

• Sunt obosiţi şi au dureri de cap sau de ceafă atunci când se întorc de la şcoală ;

• Desenează, citesc sau scriu cu nasul “lipit” de masă ;

• Confundă anumite litere sau nu pot trasa dintr-o dată o linie pe hârtie ;

• Sunt deranjaţi de lumină.

Distanţa optimă pentru citit O modalitate simplă de a controla distanţa de la care citeşte copilul dumneavoastră este să îl puneţi să citească cu cotul aşezat pe masă şi cu antebratul şi degetul mare ridicate vertical. Dacă înălţimea la care se află ochii în momentul în care copilul citeşte aşezat la masă este la nivelul degetului mare, distanţa de citit este cea corectă.