Zakirullah este un băiat de 9 ani, unul dintre sutele de copii care sunt în închisoare, pentru că acolo sunt și mamele lor. Chiar și visele lui par să fie închise între patru pereți.

„Am visat azi-noapte că cineva m-a răpit și tu ai venit și m-ai salvat și ai luptat cu ei și i-ai învins”, i-a spus el unui gardian, trăgând de cureaua lui, pentru a-i atrage atenția. Cămașa băiatului este deja maronie, pentru că nu a mai fost spălată demult, iar pantalonii sunt zdrențăroși. 

„Asta e bine, cred”, a replicat gardianul, un bărbat înalt, cunoscut pentru felul său de a se comporta „ca un unchi” cu zecile de copii din închisoare. „Și apoi ne-ai dat un bacșiș”, a continuat băiatul, râzând. 

Totul s-a petrecut în închisoarea din pronvincia Nangarhar, aripa pentru femei, unde 43 de copii sunt încarcerați împreună cu mamele lor, 25 dintre ei fiind de vârstă școlară.

Printre aceștia se află, Meena, o fetiță de 11 ani, fiica unei ucigașe în serie, Shirin Gul, care este condamnată pe viață și refuză să o lase pe fetița ei să plece de lângă ea, preferând să o țină ostatică. 

La fel ca Meena, Zakirullah și alți copii își vor petrece o mare parte din copilăria lor alături de mamele lor, victime ale unui sistem care permite condamnaților să decidă soarta copiilor lor, care, de cele mai multe ori, nu au unde să meargă. 

Un reportaj despre închisoarea respectivă și copiii de acolo a fost realizat de jurnaliștii de la New York Times, care spun că, potrivit unui studiu realizat de ei, luna aceasta, la 33 din 34 de închisori din Afganistan, cel puțin 333 de copii sunt închiși împreună cu mamele lor, în toată țara. 

Din cei 333 de copii, 103 au vârste peste 5 ani, vârstă la care sunt eligibili pentru transfer la orfelinate. Acest număr nu include copiii care se află în detenție pentru minori, pentru infracțiunile comise de ei. 

Multe dintre femeile afgane sunt închise pentru „crime sociale” - de multe ori este vorba despre infracțiuni care nu ar fi considerate așa în alte țări: au fugit de soții lor, au comis adulter (sau doar sunt acuzate de asta) sau refuză să se supună unor practici abuzive cum este căsătoria forțată.

„Multe dintre femei sunt vinovate de crime morale, de multe ori fiind victime ale căsătoriilor forțate sau ale violenței domestice”, a declarat Denise Shepherd-Johnson, reprezentant al UNICEF.

În închisoarea din Kabul, Badam Bagh, acum închisă, în timpul unei vizite neautorizate a NYTimes, în 2014, 65% dintre femei erau închise din aceste motive. Copii închiși alături de ele au foarte puține opțiuni. 

Deși există patru orfelinate care acceptă copii peste 5 ani ale căror mame sunt încarcerate, capacitatea lor este deja depășită. În cele patru centre de sprijin se află deja 356 de copii, cu vîrste între 5 și 18 ani. 

Unele provincii refuză să trimită acolo copii. De pildă provincia Nangarhar din est, unde se află al cincilea oraș ca mărime din țară, Jalalabad. Autoritățile locale refuză programul de orfelinat. În decembrie aripa pentru femei a închisorii din Nangarhar, avea 42 de femei cu 43 de copii, 25 dintre ei având mai mult de 5 ani, conform oficialului instituției, col. Mohammad Asif.

Chiar și în Kabul, unde există cel mai mare centru pentru sprijinul copiilor, închisoarea Pul-e-Charki are 53 de copii. Ministerul de Interne afgan, care conduce sistemul penitenciar, a refuzat recent o cerere din partea jurnaliștilor americani de a vizita închisoarea respectivă. 

Nu există prea multe plângeri sau presiuni din partea comunității internaționale pe această problemă, deși guverne occidentale, agenții internaționale și exeutivul afgan au format Rețeaua de Acțiune pentru Protecția Copilului, pentru a susține cauza copiilor, în general. 

„Există foarte mare nevoie de mai multe astfel de centre de sprijin”, spune directorul rețelei, Bashir Ahmad Basharat .„Un orfelinat le-ar fi mai util copiilor. Pentru că acum ei cresc în închisoare, ca și criminalii, infractorii, și, practic, asta și învață să facă, iar când vor ieși de acolo vor reprezenta un pericol pentru societate”, explică el. 

Guvernul afgan nu are bani pentru acest program, iar guvernele occidentale nu sunt interesate. 

Există țări în lume, chiar și unele state din SUA, care permit copiilor mici să stea în închisoare cu mamele lor, dar de obicei este vorba despre primii ani de viață - după 5 ani este foarte neobișnuit. Iar după ce începe școala copilul, este și mai rar. O rezoluție a Adunării Generale a ONU din 2010 a recomandat ca „deciziile prin care se permite copiilor să stea cu mamele lor în închisoare trebuie să se bazeze pe interesul copiilor, iar copiii închiși cu mamele lor nu trebuie niciodată tratați ca deținuți”. 

Facilitățile pentru copiii mai mari sunt sărăcăcioase. Una dintre închisori are o cameră pentru copii, unde să învețe, dar numai o oră pe zi și doar până în clasa a treia. De multe ori, însă, profesorul nu vine la ore, din motive nexplicate și nici nu este înlocuit.