Cu Hermina Gheorghe, o femei din comuna Orodel, judeţul Dolj, viaţa nu a fost deloc blândă. Necazurile de acasă au făcut-o să se decidă să plece din România, să caute o viaţă mai bună, în străinătate. Cu atât mai mult cu cât avea şi un copil de crescut.
A ajuns în Danemarca. Mai întâi singură, fără copil. Apoi, de unde plecase la mai bine, s-a trezit năpădită de nenorociri. Mamă a doi băieţi, s-a trezit fără nici unul. Acum s-au făcut deja 20 de ani de când a părăsit România. Este tot în Danemarca, sperând să fie ajutată de autorităţile române să-şi ia înapoi copilul smuls de lângă ea de autorităţile daneze.
Când moare un copil
Ajunsă în Danemarca, Hermina Gheorghe s-a pus pe muncă, decisă să îşi schimbe viaţa. Nu conta cât de greu era. A lucrat ca ospătăriţă, ca femeie la întreţinere şi orice altceva ce aducea un venit. După doi ani de zile, şi-a adus lângă ea şi copilul din România. Se şi căsătorise cu un danez. În sfârşit, viaţa i se luminase.
Apoi a venit lovitura năpraznică. Pe când avea 14 ani, băieţelul Herminei a fost diagnosticat cu leucemie. S-au chinuit împreună mai bine de un an şi jumătate. Până la urmă boala a învins. Pe 21 decembrie 2008, băiatul a fost deconectat de la aparate şi s-a stins. Hermina nu mai avea nici suportul soţului, care între timp decedase şi el.
Durerea care a lovit-o ca un tren în plină viteză, a trimis-o într-o depresie grea. Firesc, pentru o mamă care pierde tot. Dar mai ales îşi pierde copilul. Lumea era mai rea acum. Şi nu-şi putea deloc explica cum de un copil de numai 14 ani putuse să păţească aşa ceva. Şi tocmai copilul ei.
Nu s-a întors acasă, în Dolj. A rămas să muncească în continuare în Danemarca. Acolo îşi îngropase micuţul şi sufletul ei se afla acolo. Dar nu şi-a schimbat cetăţenia. „Nu mi-am dorit niciodată să-mi schimb cetăţenia. Sunt româncă şi atât” – ne-a spus Hermina Gheorghe.
După doi ani de zile, a decis să ia viaţa de la capăt. S-a recăsătorit. De fapt, soţul ei era tot un român, pe care ea l-a adus în Danemarca. Şi viaţa părea că îşi reia cursul firesc, iar Hermina renaşte din durerea care o doborâse. A rămas din nou gravidă.
Copilul pe care îl purta în pântece, s-a grăbit să vină pe lume mai devreme. S-a născut la 8 luni. Se întâmplase miracolul. Avea din nou un băieţel. Era în 2014. A decis să-l boteze William Cristian.
Bebeluşul a fost vânat din prima zi după naştere
„Mai târziu am aflat, din documente, că autorităţile daneze, mai exact o funcţionară de la corespondentul protecţiei copilului de la noi, pusese ochii pe William Cristian încă din prima zi când s-a născut”.
Din ziua în care a devenit pentru a doua oară mamă, Hermina şi-a pierdut copilul. O funcţionară daneză decisese că depresia pe care a avut-o după ce şi-a pierdut primul fiu, nu-i permite să-l crească pe William Cristian. De aceea el trebuie luat de la sânul mamei.
„Deşi am o hârtie de la unul dintre cei mai mari psihologi din Danemarca, care atestă că am depăşit momentul greu şi sunt capabilă să-mi cresc copilul” – ne-a declarat femeia.
Funcţionara s-a prezentat la spital fix a doua zi după naşterea copilului. Hermina a avut noroc că nu i s-a luat copilul de la sân încă din acea primă zi de viaţă a bebeluşului, numai pentru că acesta s-a născut la opt luni. Nu putea fi smuls de lângă mamă. Aşa că a mai putut să stea lângă el în spital.
În spital, a fost pur şi simplu prizonieră. Hermina ne-a declarat în exclusivitate: „Imediat a doua zi după ce am născut, a venit femeia aceea cu nişte hârtii pe care mi-a spus că trebuie să le semnez, pentru că altfel îmi ia copilul. Vă daţi seama cum eram, imediat după naştere. Voia să profite de starea mea”.
Cu toate acestea, Hermina Gheorghe nu a semnat acele documente. A refuzat categoric. Atunci i s-a pus în vedere că nu are voie să părăsească spitalul. „De fapt, mi-au spus că dacă eu vreau să plec, sunt liberă să o fac. Dar nu am sub nicio formă voie să ies cu copilul. El trebuie să rămână în spital”.
După trei săptămâni, Hermina a fost externată. Dar nu a plecat de capul ei acasă. A fost luată imediat de la uşa spitalului de o maşină de la Protecţia Copilului, care a dus-o într-o localitate micuţă, la mai bine de 100 de kilometri de spital. Acolo a fost cazată la o familie de oameni în vârstă. I s-a mai permis să mai rămână lângă copilul născut prematur. A stat la cei doi bătrâni, şapte săptămâni. Până când l-a pierdut. A trebuit să meargă împreună cu fiul ei, la o evaluare, în faţa autorităţilor daneze specializate.
Copil de câteva luni, plecat în excursie, în Thailanda
La evaluare au mers cu toţii. Hermina, băieţelul şi cei doi bătrâni, gazdele lor. Un fel de maternali de la noi. Femeii i s-a spus că în încăperea unde urma să fie examinată, trebuie să intre singură. La început nu a vrut. A fost nevoită însă. Era în faţa unor autorităţi, într-o ţară civilizată. Ce rău păutea să se întâmple?
S-a întâmplat! Când a ieşit de la evaluare, copilul dispăruse împreună cu cei doi bătrâni. I s-a spus că bebelușul a plecat împreună cu aceştia într-o excursie tocmai în Thailanda.
Documente false, modificate cu pixul
Hermina Gheorghe relatează: „Când am văzut că mi-au luat copilul am început să fac scandal. După care m-am dus să protestez în faţa primăriei şi am apelat şi la ambasada noastră. Nu voiam să mai stau în Danemarca. Voiam să-mi repatriez copilul. În mod normal, nu ar fi trebuit să fie nici un fel de problemă. Eu am cetăţenie română. Tatăl lui, la fel. Deci, şi copilul este cetăţean român.”
Nu a fost deloc simplu. Până la urmă, după lungi insistenţe, petiţii şi proteste, i s-a spus unde îi este copilul. Se afla în grija unei familii de danezi. Iar ei, ca mamă, i se permitea să-l viziteze doar o dată la două săptămâni, dar nu mai mult de o oră. După două luni, programul de vizită s-a redus fără nici un fel de explicaţie. O oră pe lună.
De şase ani de zile, copilul se află în grija acelei familii. Şi tot de şase ani de zile, mama lui se luptă să şi-l ia înapoi şi să vină cu el în ţară.
„Când merg să îl văd, parcă suntem la vorbitor, la închisoare. Întotdeauna este de faţă cineva de la autoritate, în afară de cei doi la care stă. Nu mi se permite să mă ating de el, să-l iau în braţe, să-l pup. Când era mic, am băgat de seamă că are capul puţin turtit într-o parte. Nu ştiau să-l îngrijească. Îl culcau numai pe partea aceea. De când a mai crescut, nu mi se permite să discut cu el decât despre anumite lucruri banale. Nu mi se dă voie să-l întreb cum se simte, dacă îi este dor de mine. Discuţiile se desfăşoară în limba daneză. Dacă încerc să-l învăţ vreun cuvânt românesc, sunt imediat întreruptă” .
Cum s-a ajuns la situaţia aceasta? Hermina Gheorghe explică: „Funcţionara care a venit la spital a doua zi după ce am născut, a modificat actele mele de externare. Le-a modificat grosolan, cu pixul”. Are şi dovezi materiale în acest sens. Documentul modificat.
Femeia s-a adresat cu tot felul de petiții tuturor autorităților din România care o pot ajuta. Ne-a pus la dispoziție mare parte din corespondență, din care reiese că, în toți acești ani, instituțiile noastre au acționat pe cale diplomatică și au intrat în contact cu autoritățile daneze. Din păcate, până acum nu s-a rezolvat nimic.
raspuns petitie Gheorghe Hermina
Cu toate că au trecut mai bine de şase ani, Hermina Gheorghe nu şi-a pierdut speranţa: „Vreau să-mi aduc copilul în ţară, să înveţe rapid româneşte şi să meargă la şcoală românească, în rând cu copiii de vârsta lui”.
În acelaşi timp, femeia aşteaptă să vadă şi cum se va sfârşi cercetarea poliţiei daneze în legătură cu plângerea pe care i-a făcut-o lucrătoarei de la protecţia copilului, pentru că a falsificat documentele.