Un băiat în vârstă de 15 ani din Târgu Jiu a fugit de acasă, deși a obținut medie de trecere la capacitate. Părinții, care îl caută disperați, spun că nu au pus presiune pe el, dar psihilogul Cristina Zaharia explică faptul că e de ajuns o privire urâtă ca să intimidezi un copil!
Marius Bălăceanu, din Târgu Jiu, a luat examenul de capacitate, dar nu s-a bucurat pentru media obținută, deși părinții susțin că nu au fost severi cu el. Băiatul a apreciat că ar fi meritat mai mult la examenul de matematică și, fără a explica cuiva, a plecat pur și simplu de acasă. De vineri, nimeni nu mai știe nimic de soarta lui, titrează publicația Comisarul de Gorj.
„Nu l-a certat nimeni, din contră, am considerat că a fost o notă destul de bună, doar că el dorea să fi fost nota mai mare. Ne-am trezit că nu mai este acasă și nu mai știm nimic de soarta lui”, a spus tatăl băiatului, pentru publicația gorjeană.
Potrivit informațiilor furnizate de polițiști, minorul are în jur de 1,65 metri înălțime, circa 60 kg, păr brunet, tuns scurt, faţă ovală, ochi căprui și ten măsliniu. La data dispariţiei era îmbrăcat cu o pereche de blue jeans albastru închis, un tricou alb, iar în picioare avea o pereche de adidaşi negri, din imitaţie de piele. Persoanele care pot da relaţii despre minor, sunt rugate să apeleze 112 sau cea mai apropiată unitate de poliţie.
„O privire urâtă e de ajuns“
Psihologul Cristina Zaharia spune, însă, că sunt mai multe tipuri de presiuni care se pot pune asupra unui copil, unele pe care părinții nici măcar nu le conștientizează.
„În primul rând, ideal ar fi ca părinții să nu-și schimbe sub nicio formă comportamentul în perioada examenelor. Cu un an înainte, pot începe să fie ușor mai stricți, dar nu brusc, înainte de examen. Orice faci contează, e vorba de o presiune psihologică. O uitătură urâtă e suficient. Adolescenții reacționează diferit: unii o pot percepe ca pe o ostilitate fățișă, alții - ca pe o glumă. Depinde de tipologia fiecărui copil în parte. Varianta în care copiii sunt foarte bine apreciați de părinți nu există!”, subliniază psihologul.
Psihologul Cristina Zaharia spune că părinții, fără să realizeze asta, pot pune presiuni asupra copiilor lor
Sfaturi pentru părinți: cum te porți cu copilul tău înainte de examen
Cristina Zaharia îi sfătuiește pe părinți să adopte o strategie bazată pe mult calm vizavi de copilașii lor în perioada examenelor: „Să le vorbească, mereu, pe o tonalitate scăzută, constantă, să li se adreseze cu formule de genul „mi-ar face plăcere să”, apoi să nu iasă brusc din ritualul obișnuit. E important să le aloce mai mult timp copiilor, să încerce să-i relaxeze, dar nu trimițându-i la vreun fast-food. Ideal ar fi să nu pună presiune pe ei de niciun fel, mai ales că între 14 și 17 ani sunt în perioada de rebeliune. În perioada aceasta, în organism au loc schimbări hormonale majore, care schimbă comportamentul. Este o perioadă de rebeliune, iar dacă adăugăm și un plus de presiune, atunci e o bombă care poate exploda oricând. Performanța nu se obține prin intimidare”.
De asemenea, psihologul spune că, atunci când vor să pună interdicții, părinții trebuie s-o facă într-un mod aparte: „Îți dau un exemplu: îi spui copilului că nu mai are voie să stea până la ora 9 pe tabletă, ci doar până la ora 6, dar o faci cu voce blândă, îi explici frumos că trebuie să se pregătescă pentru examen și-i spui că ești alături de el, că poți să-l ajuți să învețe, că poți să-l asculți, dacă vrea. Totul, cu formule de genul „te rog frumos”, „te ajut”, „te ascult la teme”, foarte calm și cald”.
Elevii care provin din familii sărace, mai motivați
„Din ce am văzut la mine, la cabinet, pot să-ți spun că perfomanță fac mai mult copiii care provind din familii medii sau sărace. Pentru că ei au un target mai bine trasat, sunt motivați să depășească această condiție. La polul opus sunt copiii din familii foarte înstărite. Unii pot fi motivați de o recompensă - de ceva ce-și doresc și încă nu au, dar ceilalți, dacă s-au obișnuit să mănânce caviar și stiu că pe banii părinților asta or să mănânce și de acum încolo, de ce ar face performanță. Iau o notă de trecere, ca să fie mulțumită toată lumea și asta e.”, conchide psihologul.