Vizita lui Xi Jinping la Moscova marchează apogeul unor relații diplomatice complicate între Rusia și China. Mai ales că au la bază o istorie întortocheată, din care se pot trage multe învățăminte. Asupra unui punct foarte puțin amintit în ultima vreme mă voi apleca astăzi. Este vorba despre un conflict armat între cele două mari puteri în 1969. 

Scindarea a fost determinată de o serie de factori, inclusiv diferențe în ceea ce privește ideologia, stilurile de conducere și interesele geopolitice. Partidul Comunist Chinez sub conducerea lui Mao Zedong credea într-o versiune mai radicală a comunismului decât Uniunea Sovietică și considera că liderii sovietici sub conducerea lui Nikita Hrușciov erau prea dispuși să facă compromisuri cu Occidentul capitalist.

Cât timp Stalin fusese liderul URSS , chinezii nu încercaseră să pună la îndoială forța politică și militară a vecinului comunist. Dar după moartea acestuia și odată cu consolidarea regimului politic chinez , Mao Zedong a început o politică prin care să demonstreze independența diplomației chineze față de cea sovietică. La bază stătea intenția liderilor chinezi de a ocupa o poziție principală în mișcarea comunistă mondială, mai ales în ceea ce se numea la acel moment Lumea a Treia. Bineînțeles că acest lucru nemulțumit Moscova care dorea să-și păstreze rolul de autoritate supremă în ceea ce privește mișcarea marxist – leninistă din întreaga lumea.

În plus, chinezii credeau că Uniunea Sovietică nu susținea suficient eforturile lor de a promova revoluția în alte părți ale lumii, în special în Asia de Sud-Est. Uniunea Sovietică, pe de altă parte, a considerat că poziția agresivă a Chinei față de Occident era destabilizatoare și ar putea duce la un conflict global.

Momentele de tensiune între URSS și China s-au acumulat

Revoluția maghiară din 1956: Uniunea Sovietică a trimis trupe pentru a reprima revoluția anticomunistă din Ungaria, ceea ce a dus la critici din partea Chinei și a altor țări comuniste.

Marele salt înainte din 1958-1962: Încercarea Chinei de a se industrializa rapid și de a colectiviza agricultura a dus la o foamete care a provocat milioane de morți. Uniunea Sovietică a criticat politicile Chinei și a refuzat să ofere ajutor economic, ceea ce a creat noi tensiuni.

Incidentul U-2 din 1960: Uniunea Sovietică a doborât un avion de spionaj american care survola teritoriul sovietic, ceea ce a dus la creșterea tensiunilor între SUA și URSS. China a criticat Uniunea Sovietică pentru că nu a adoptat o poziție mai agresivă împotriva Statelor Unite ale Americii.

Criza rachetelor cubaneze din 1962: Decizia Uniunii Sovietice de a amplasa rachete nucleare în Cuba fără a consulta China a fost considerată o trădare de către conducerea chineză.

Invazia URSS din Cehoslovacia din 1968: declanșată sub pretextul apărării cauzei socialiste i-a făcut pe liderii chinezi să se gândească că li se poate întâmpla la fel. Așa că au protestat, au susținut poziția României, dar au dorit să arate că nu se temeau de o confruntare militară cu URSS.

Conflictul de frontieră sino-sovietic din 1969

A fost marcat de o serie de ciocniri militare între URSS și Republica Populară Chineză, care au avut loc în perioada de vârf a divizării sino-sovietice din anii ’60. O insulă din râul Ussuri, numită Insula Zhenbao (珍宝岛) de către chinezi și Insula Damansky (Остров Даманский) de către sovietici, aproape că a dus Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză în pragul unui război.

Tensiunea s-a acumulat la sfârșitul anilor 1960 de-a lungul graniței de 4.380 km, unde 658.000 de soldați sovietici erau față-n față cu 814.000 de soldați chinezi.

La 2 martie 1969, o patrulă sovietică și forțele chineze au intrat în conflict. Ambele părți au susținut că cealaltă parte a atacat prima. Sovieticii au contabilizat oficial 31 de morți și 14 răniți. Apoi au ripostat prin bombardarea locurilor în care erau concentrate trupe chinezești în Manciuria și prin asaltul asupra Insulei Damansky/Zhenbao. Forțele sovietice au susținut că chinezii au suferit 800 de pierderi, în timp ce sovieticii au avut doar 60 de morți și răniți. Chinezii susțin că au suferit doar câteva pierderi, mult mai puține decât cele sovietice.

Capturarea unui T-62

Cea mai notabilă acțiune a avut loc după încetarea focului, pe 17 martie. Pe 21 martie, sovieticii au încercat să recupereze un tanc tip T-62 scufundat lângă insulă, dar au fost întâmpinați de un baraj de artilerie ale Chinei, după care scafandrii chinezi au scos din râu tancul T-62. Era cel mai avansat tanc de luptă al URSS la acea vreme. China avea să facă inginerie inversă pentru a-l transforma în tancul de luptă chinezesc de tip 69. Tancul sovietic T-62 original, capturat pe insula Zhenbao este încă expus la Muzeul Militar Revoluționar al Poporului Chinez din Beijing.

Primele semne de război hibrid se pot regăsi în tactica adoptată de chinezi. Sovieticii au susținut că armata chineză avansa în timp ce era înconjurată de fermieri și animalele acestora. După o serie de alte confruntări în această zonă și în Asia Centrală, fiecare parte s-a pregătit pentru o confruntare nucleară. Abia când premierul sovietic Aleksei Kosîghin a vizitat Beijingul, în drum spre casă de la funeraliile lui Ho Chi Minh din Hanoi, o soluție politică a calmat situația. Disputa de frontieră a fost suspendată, dar nu a fost rezolvată efectiv, iar ambele părți au continuat să își consolideze armata de-a lungul graniței. De-abia în 1991 s-a încheiat, pe cale diplomatică, acest capitol fierbinte al istoriei celor două țări.

De ce am considerat acest moment interesant?

Pentru că Mao Zedong a folosit confruntarea militară de la granița cu URSS pentru a dovedi SUA că vorbește serios atunci când spune că s-a rupt de sovietici. Că nu era doar o schismă în “marea familie comunistă”, așa cum credea Washingtonul. China avea nevoie de un nou “sponsor” pentru a susține dezvoltarea economică, iar americanii erau partenerul ideal. La acestea se adaugă considerente de politică internă, China fiind la apogeul “Revoluției Culturale”, în fața celui de-al 9-lea Congres al PCC. Unde dorea să evite orice critică. Cam multe analogii cu situația actuală?

Ne oprim aici și nu ne rămâne decât să vedem care sunt adevăratele obiective ale Chinei în vizita din Rusia. Pentru că atunci când vorbim despre diplomația chineză, niciodată nu este ceea ce se spune…

surse:

https://www.hoover.org/research/1969-sino-soviet-border-conflicts-key-turning-point-cold-war

https://srch.slav.hokudai.ac.jp/coe21/publish/no16_2_ses/03_ryabushkin.pdf