Sfânta Muceniță Alexandra a fost soția împăratului roman Dioclețian (284-305), fiind trimisă la moarte chiar de soțul ei.
Văzând Alexandra chinurile îngrozitoare la care era supus Sfântul Gheorghe și cum acesta, prin grija lui Dumnezeu, scăpa din ele viu şi sănătos, s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, şi s-a mărturisit pe sine creştină.
Dioclețian a aruncat-o imediat în temniță și a poruncit să fie ucisă împreună cu Sfântul Gheorghe.
Înștiințată de hotărârea bărbatului ei, Alexandra a căzut în rugăciune fierbinte, iar Dumnezeu s-a îndurat de ea și i-a luat sufletul.
Apolo, Isachie şi Codrat, trei dintre slugile împărătesei Alexandra, văzând că aceasta a dispreţuit măririle împărătești și pe soțul cel idolatru din iubire pentru Hristos, a şi murit pentru El, s-au convertit și ei.
Deci, înfăţişându-se înaintea lui Dioclețian, l-au acuzat că este călcător de lege și sălbatic, nefiindu-i milă nici măcar de femeia sa, mama copiilor săi.
Mâniindu-se împăratul, a poruncit să fie aruncați în închisoare, și toată noaptea s-a gândit cu ce fel de moarte să-i ucidă.
Dimineaţa, scoţându-i din temniţă, a poruncit decapitarea lui Codrat, iar Apolo şi Isachie, să fie lăsați să moară în temniță.
Aceștia și-au dat sufletele peste câteva zile.