Pe vremea guvernării anterioare, într-o seară, m-a sunat fratele de la Găgești. – Te-ai uitat azi la televizor, la demonstrația de protest a sindicatelor? – Nu mă uitasem.

 Despre sindicate am o părere prea proastă pentru a da fie și o mică atenție mișcărilor de stradă organizate – zice-se – în favoarea salariaților. Alături de societatea civilă și de partidele de Opoziție, sindicatele se numără printre formele fără fond plantate de americani în Babuinia care e România postdecembristă. Cu imbecilitatea lor notorie cînd vine vorba de tot ce se întîmplă dincolo de meciurile de baseball și de halirea nesățioasă, cu furgoneta pe post de lingură, americanii s-au grăbit să instaleze într-o țară abia ieșită din comunism și deloc plecată din fanariotism, instituții dobîndite de Occident după secole de exercițiul al democrației.

– Dacă te-ai fi uitat, te-ai fi stricat de rîs. I-ai fi văzut pe-ai lui Covrig în uniformă de sindicaliști, agitînd o pancartă dată la plecarea cu autocarul din comună. Covrig e porecla unor neisprăviți din sat, locuind într-o casă atît de dărăpănată, cu gardul prăbușit, de crezi că tocmai s-a filmat acolo o producție despre viața grea a țărănimii în preajma lui 1907. Din cîte am înțeles, Covrig și mulți alții din sat fuseseră angajați de PSD, contra sumei de 50 de lei, plus mîncare și băutură, să se deplaseze în Piața Victoriei pe post de sindicaliști protestatari împotriva Guvernului.

Informația nu m-a surprins. Alături de lipsa de caracter a politicianului român, demonstrațiile organizate de partide pot fi considerate printre notele funeste ale așa-zisei noastre democrații postdecembriste.

Demonstrația de protest sau cum i se spune azi coborîrea în stradă presupune, în chip necesar, credința sinceră a celor care participă la demonstrații. La Koln în vecinătatea gării, am urmărit, fascinat, o mișcare de protest a societății civile împotriva masacrării balenelor în insulele Feroe. Dominau femeile. Dar în tot ce făceau protestatarele – de la scenetele cu manechine de balene spintecate în fața trecătorilor, pînă la efortul de a te convinge să semnezi o petiție – se ghicea imediat unul dintre cele mai frumoase stări umane: Credința sinceră într-un ideal.

Cum pot fi comparate protestele de stradă organizate de partide cu astfel de mișcări animate de credință? Partidele din România, chiar și cele principale, n-au militanți, oameni care să creadă în doctrina partidului respectiv (nici n-ar avea cum, deoarece partidele noastre n-au nici o culoare ideologică) și prin urmare să iasă în stradă în chip sincer. Partidele noastre au doar clientelă. Astfel că ies la demonstrații doar cei cărora le pică cîte ceva din slugăreala la un partid. La demonstrația de la București, din satul meu nu veniseră doar cei plătiți. Veniseră și cei care aveau funcții de bugetari, grație apartenenței la clientela PSD.

Luni, 20 noiembrie 2017, în Plenul celor două Camere reunite s-a citit Moțiunea de cenzură depusă de PNL.

O Moțiune de cenzură depusă întrun Parlament dominat de majoritatea PSD-ALDE, și mai ales în primul an de guvernare, e la fel de ridicolă ca și încercarea Ralucăi Turcan de a-i da elefantului una cu poșeta, ca să nu mai hărțuiască. Știind că e o întreprindere fără nici un orizont practic, PNL a socotit că măcar agitație mediatică să facă. N-a reușit nici asta. Cu excepția lui Digi tv, televiziunea la care nu se uită nici măcar operatorii de la camere în timp ce transmit în direct din studio, nici o televiziune de știri n-a riscat să cadă sub nivelul mării la rating transmițînd un moment de nimic în toate planurile. Într-un efort de a face dintr-o bucată de tablă o simfonie, liberalii au organizat în toată țara demonstrații împotriva PSD. O știre apărută pe mai multe siteuri descria astfel demonstrația de la Galați:

„La Galaţi, peste o mie de persoane, majoritatea membri PNL, s-au strîns luni seară în faţa sediului Prefecturii, pentru a-şi exprima susţinerea pentru moţiunea de cenzură iniţiată de liberali.

Primarul comunei Matca, Nelu Costea, a citit textul moţiunii de cenzură, în timp ce din mulţime s-a scandat «PSD, ciuma roşie», «Jos Guvernul comunist». Unii manifestanţi au avut pancarte cu mesaje precum «Demisia, PSDragnea», «PSD, ciuma roşie », «PSDragnea bagă mâna adânc în buzunar să ne ia şi ultimul ban». Acţiunea a adurat aproximativ o oră şi jumătate.”

Parcă și văd pe alde Covrig din comuna Matca și alte comune ale județului Galați duși cu autocarul la Galați alături de portarii, poștașii, dactilografele și șoferii de la primării, ca să zbiere împotriva PSD. ​Dincolo de ridicolul infinit al dactilografelor strigînd împotriva Guvernului în timp ce le e gîndul la oala cu ciorbă lăsată pe plită în grija soacrei sau a portarilor care se întreabă cînd o să li se mărească și lor leafa, așa-zisa demonstrație de la Galați mi-a atras atenția prin năucelile care au fost lozincile. Cum adică Jos Ciuma roșie! Da, poate că PSD e ciumă, nu mai mult decît alte partide politice, inclusiv PNL, care a fost aliat cu Ciuma, dar a-l acuza că e o Ciumă Roșie, că are un Guvern comunist, înseamnă a jigni Comunismul. Acest clișeu, folosit și de TeFeLiști, e cea mai tare dovadă a lipsei de creativitate și chiar de inteligență politică din partea formațiunii încăpute pe mîna penalului Ludovic Orban. Se poate spune despre actuala guvernare PSD că e coruptă, anapoda, bramburită, iresponsabilă prin absența oricărei preocupări privind investițiile, dar că e Roșie, că e comunistă, în nici un caz. PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist, pentru că PSD n-are altă doctrină decît cea a Îmbogățirii prin orice mijloace.

A spune că PSD e un partid comunist înseamnă a avea mari probleme cu identificarea realității. Îl vede cineva pe Liviu Dragnea comunist? E vreun lider PSD de condiția modestă a unui socialist măcar? Cum să fie un partid comunist un partid ai cărui lideri stau în vile de multimiliardari, își fac vacanța în Bahamas și-și transportă fundul în Mercedesuri?

Nu sînt un admirator al mișcărilor de stradă care au debutat la noi în ianuarie 2017. Am multe suspiciuni în legătură cu spontaneitatea acestor proteste. Da, dar chiar aranjate fie și măcar în impusul inițial, mișcările de stradă au avut și au marele avantaj al imaginii de mișcări spontane, ivite din revolta sinceră a unor tineri. Caracterul lor spontan și prin asta sincer a fost ceea ce a speriat PSD-ul. Mișcările de stradă au fost un instrument inteligent de ținere în șah a puterii PSD-iste, în condițiile unei opoziții parlamentare de nimic.

Demonstrațiile de protest organizate de PNL sînt cea mai mare lovitură dată mișcărilor de Stradă. De fapt, ce s-a întîmplat luni, cu prilejul moțiunii de cenzură, a fost punctul culminant al unui proces de compromitere iremediabilă a mișcărilor de stradă spontane, sincere. Procesul a început în clipa în care baronii PNL au anunțat că vor fi și ei în stradă. Baronii PNL, mulți dintre ei îmbogățiți în regimul Băsescu, sînt la fel ca baronii PSD. Imaginea unora coborîți din vile și Mercedesuri în stradă, pentru a demonstra, cu gîndul la vacanța de lux programată pe un iaht de lux, e tot ce poate fi mai hidos într-o țară deloc lipsită de hidoșenii. Cum să cred că Prințesa cartofului, promovată direct din Palat, șefă a tinerilor liberali, ar fi sinceră în agitația ei din Stradă?

A făcut-o dinadins PNL? Nu știm. Știm însă că prin concurența făcută mișcărilor de stradă spontane, protestele organizate de PNL dau o lovitură strașnică TeFeLismului. Ca adversar al TeFeLismului ar trebui să mă bucure. Nu mă bucură. ​Pentru că mișcările de stradă contracost ale PNL sînt semnul că Opoziția nu reprezintă nici un pericol pentru Puterea PSD-istă.