Cu o mie de ani înainte de Drumul Mătăsii, a existat Drumul Sticlei. Pornea din Mesopotamia şi ajungea până în actuala Scandinavie, trecând prin ceea ce este, în prezent, în România, Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina. Peştera Cioclovina este plină de dovezi materiale, provenite din Epoca Bronzului.

În anii ’50 şi anii ’70, un tezaur compus din mărgele din sticlă, chihlimbar, staniu şi piese din bronz, datând din perioada 1350-1200 î.Hr., a fost descoperit în adâncul Peşterii Ciclovina, în locuri ascunse, la aproximativ 120-130 m de la intrarea într-o galerie superioară fosilă denumită „galeria Altar”. Mai multe studii recente, realizate în colaborare de cercetători români şi străini, au scos în evidenţă un fapt senzaţional.

Mărgelele de sticlă erau realizate în Mesopotamia, iar chihlimbarul provenea din Scandinavia. Mai mult chiar, acelaşi tip de mărgele de sticlă a fost descoperit şi în situri arheologice din Scandinavia.

Spectaculoasele rezultate ale studiilor arheologice, precum şi ale unor analize chimice de specialitate, au fost evidenţiate în Journal of Archaeological Science (2016), în lucrarea „Mesopotamian glass from Late Bronze Age Egypt, Romania, Germany, and Denmark” (Sticla mesopotamiană din Bronzul târziu, din Egipt, România, Germania şi Danemarca), semnat de Jeanette Varberg (Moesgaard Museum, Danemarca), Bernard Gratuze (Univ. Orleans, Franţa), Flemming Kaul (National Museum of Denmark), Anne Haslund Hansen (Danemarca) şi profesorii Mihai Rotea şi Mihai Wittenberger, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca.

„Acest articol prezintă noi dovezi ale dispersiei largi a sticlei mesopotamiene, 1400-1100 î.Ch. (...) În plus, analizele chimice ale mărgelelor din sticlă din România, Germania de Nord și Danemarca demonstrează că erau fabricate din sticlă mesopotamiană”, se precizează în studiul amintit.

 

Din Mesopotamia, în Scandinavia, prin Cioclovina

„Rezultatele actuale prezentate aici contribuie la înțelegerea rețelelor de schimb pe distanțe lungi între culturile mediteraneene și cultura nordică a Bronzului (...) A fost posibil să atestăm mai mult de 2000 de mărgele de sticlă inelară, de la 1400 - 1100 î.Ch., găsite în Danemarca, Germania și România. Un material atât de mare oferă un mare potențial de cercetare în ceea ce privește originea și difuzarea sticlei. Două dintre cele mai mari descoperiri privind sticla din Europa sunt tezaurul de Peștera Cioclovina, din vestul României, și tezaurul Neustrelitz, din nordul Germaniei. Au fost analizate un număr de mărgele din ambele tezaure”, se afirmă în studiul din Journal of Archaeological Science. Trebuie precizat că, în timpul studiului, cercetătorii au recurs la analize chimice, care au evidenţiat compoziţii similare (crom, lantan, zirconiu, titaniu) între mărgelele din România şi cele din Mesopotamia.

„Sticla mesopotamiană a fost distribuită pe scară largă. Apare în Amarna, Egipt, în România, în Franța, în Germania și în Danemarca (...) Prezența mărgelelor de sticlă mesopotamiană în România, Germania și Danemarca evidențiază rutele de schimb din Epoca Bronzului dintre sudul mediteranean şi nordul scandinav, rute ce pot fi denumite Drumul Sticlei”, se afirmă în concluziile studiului.

 

Peştera Cioclovina nu este accesibilă turiştilor

Peştera Cioclovina se numără printre atracţiile principale ale Parcului Natural Grădiştea Muscelului-Cioclovina. La caverna ale cărei galerii au o lungime totală de peste opt kilometri se poate ajunge şi cu maşina, pe traseul Boşorod – Luncani – Cioclovina. Peştera este accesibilă numai specialiştilor în speologie, iar turiştii o pot vedea numai în segmentul de la intrare.

Explorările și lucrările de cartografiere începute în anul 1972 de către Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti au făcut, un an mai târziu, ca această peșteră să devină a treia ca dezvoltare totală din țară. În 1975, Peștera Ponorici - Cioclovina cu Apă (Munții Sebeș/ Șureanus) atingea 7916 metri dezvoltare totală.

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situat în masivul Şureanu (cu subdiviziunile Munţii Orăştiei şi ai Sebeşului), fiind mărginit de depresiunile Haţegului la vest şi Orăştiei la nord. Teritoriul parcului ocupă partea centrală şi sud-vestică a Munţilor Şureanu şi face parte din marea unitate a Carpaţilor Meridionali Centrali.

Toată latura de vest a Munţilor Şureanu, mai fragmentată şi mai greu accesibilă, este aproape în întregime împădurită, deosebită de partea dinspre valea Grădiştei, unde se află aşezările de înălţime, înconjurate de fâneţe şi păşuni. Această suprafaţă retează cuvertura calcaroasă de vârstă jurasică pe care s-a format un relief carstic variat.

Formele exocarstice sunt reprezentate prin doline, cu diametre de la 2-3 m până la 60 m (Trufaş, 1961), concentrate în aria Ponorici, unde se află şi cunoscuta polie a Ponoriciului şi polia Fundătura Ponorului şi cele endocarstice: peşteri, avene, etc. Dintre peşteri, cele mai lungi sunt cele de la Ponorici – Cioclovina şi Şura Mare.

 

Tezaurul de la Cioclovina şi venerarea zeităţilor feminine

Tezaurul de la Cioclovina (comuna Boșorod, județul Hunedoara) este alcătuit din mărgele din sticlă, chihlimbar, staniu şi piese din bronz, datând din perioada 1350 – 1200 î.Ch..

Tezaurul, însumând 7766 de artefacte, reprezintă una dintre cele mai remarcabile descoperiri din istoria României şi din cea a Europei temperate, fiind descoperit în peștera Cioclovina cu Apă, care nu este doar din punct de vedere speologic un unicat (cu galerii ce însumează mii de metri), ci şi din punct de vedere arheologic, tocmai datorită tezaurului descoperit întâmplător în galeriile ei.

Pornind de la caracteristicile naturale ale peşterii şi de la faptul că piesele depuse sunt aproape toate podoabe purtate de femei (mărgele) sau care împodobesc harnaşamentul cailor, a fost propusă luarea în considerare a ideii venerării unei nimfe ori a unei nimfe în conjuncţie cu o altă zeitate feminină, ambele cazuri în asociere cu cai. Tot din perspectivele enunţate, s-a considerat că practicile rituale excepționale din peșteră se plasează în sfera manifestărilor cultice colective în care rolul elitelor, inclusiv a celor feminine, a fost dominant.