"Evenimentul zilei" va propune un altfel de portret al uneia dintre cele mai controversate figuri de dupa decembrie '89: Miron Cozma.

In anii ‘90, actiunile mineresti conduse de Miron Cozma au speriat Europa si „au expediat” imaginea Romaniei in Evul Mediu. Soldata cu patru morti, mineriada din 25 septembrie 1991 i-a adus acestuia o condamnare de 18 ani.

Pentru arestare, ii considera vinovati pe „Iliescu si oamenii lui”, pe care ii acuza intr-un interviu dat EVZ ca au incercat sa il elimine si in inchisoare.

„Am crescut printre momarlani si nu mi-e frica de bataie. ala care l-a omorat pe inginerul Ursu, Clita, stie ce a patit cu mine... Au vrut sa bage doi tigani cu mine, sa ma termine. Imi faceau papucii in fiecare zi. Daca nu imi placea, era jale”, povestea Miron Cozma.

Renumelui si autoportretului sau de victima „Evenimentul zilei” le adauga un tablou aparte: cel al detinutului Miron Cozma, zugravit prin ochii fostilor sai colegi de celula de la Timisoara si Craiova. La Rahova, unde fostul lider al minerilor este si in prezent, fostii „colocatari” au refuzat sa stea de vorba cu noi.

Mai mult, un functionar de la Biroul de presa al penitenciarului ne-a dat asigurari ca „domnului Cozma nu ii face placere sa se vorbeasca despre dumnealui”.

PORTRET

„Ingerul”, pasionat de poezie si rummy Miron Cozma se trezeste, ca de obicei, cu doar cateva minute inainte de apel. Cu ochii mari, asezat pe marginea patului, reciteste rapid cateva din creatiile zamislite in timpul zilei anterioare, dupa care se indreapta agale catre chiuveta sa personala. Aia de langa perete, nu de langa usa, cu un robinet stricat.

Urmeaza o toaleta preliminara, dupa care se intoarce in camera si-si anunta solemn colegii de celula: „La buda, si va pisati acuma, ca dup’aia intru eu si nu mai are voie nimeni”.

Urmareste impasibil isteria creata de anuntul sau, cu castile radioului bagate in urechi. Timp pentru inca o poezioara scurta, apoi ceva mai mult de jumatate de ora petrecuta la toaleta, iar, la iesire, masuta unde urmeaza sa se joace rummy e pregatita. Incepe o noua zi in Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Timisoara.

„Cozma castiga intotdeauna”

Primele pe ordinea de zi, probleme administrative stringente. Deciziile sunt luate punctual si cu mult calm, in timpul mesei de dimineata. Televizorul este dat pe un program de stiri, iar in camera e liniste ca intr-o biserica noaptea, cat timp „Luceafarul” ia micul dejun.

Ii da baiatului din colt, ala care nu e vizitat niciodata, cateva tigari, multumit peste masura de serviciile prestate de acesta in seara precedenta, si isi organizeaza pana in ultimul detaliu restul zilei.

Iese in curte, joaca cateva partide de tenis cu piciorul, le castiga pe toate, desigur, ca doar „Miron Cozma castiga intotdeauna”, dupa care se intoarce scarbit in camera, plin de idei poetice ce dau sa se reverse.

Urmeaza ore in sir punctate cu zeci de poeme, „mai mari si mai mici, despre durere, dragoste si necazuri”, intrerupte pentru partide scurte de rummy. Ii tresare sufletul cand tanarul de langa el (ala care nu stie jocul asta, dar pe care el nu se supara ca se misca greu si nu stie ce carte sa dea jos) ii spune ca seamana cu un „inger”.

Comparatia l-a atins atat de tare incat, emotionat, mai scrie trei poezii dintr-o suflare. Intr-un colt, un alt detinut, fan al sau de pe vremea cand vedea la televizor niste baieti cu bate care casapeau oamenii de pe strada, ii face portretul. Baiat bun.

Discoteca si istoria

Pe la orele pranzului, dorul de casa il ataca nemilos, din toate directiile. Intrerupe procesul de creatie pentru o scurta prelegere, tinuta in fata colegilor de camera, despre mineriade, tradarea lui Iliescu, despre discoteca pe care el a infiintat-o la Lupeni si cum i-a ajutat el pe mineri, despre istorie, in general.

Cuvintele sale sunt intrerupte de un batran sacaitor, coleg de celula, care ii atrage atentia despre imaginile cu mineri de la Bucuresti. Cozma ar vrea sa-l injure si sa-i explice problema dintr-un alt punct de vedere, dar in discutie se baga si seful camerei, un tip cu mana cat o teava de petrol, condamnat pentru omor deosebit de grav la 18 ani de inchisoare. Spiritele se calmeaza subit.

Scarbit, pentru a doua oara in cursul aceleiasi zile, Cozma se intoarce catre prima sa iubire, poezia. S-au strans deja destule creatii pentru sambata, ziua in care va recita in fata detinutilor, iar apoi va da o noua reprezentatie din postura de membru marcant in corul penitenciarului.

Atent cu igiena

Dupa o scurta plimbare, in care isi aduna gandurile ce zboara in toate directiile, Cozma se reintoarce in celula. Este preluat de baiatul bun la toate, care il descalta si ii spala bocancii, dupa care picioarele, il sterge cu grija si-l da cu o alifie speciala contra bataturilor. Cat timp „Luceafarul” se odihneste, tanarul ii spala chilotii si cateva haine, dupa care isi primeste rasplata: cateva tigari.

Schimba programul TV, de la un film slab, la care se uitau restul colegilor, la un meci de fotbal, si iarasi il apuca melancolia: isi aduce aminte de stadionul de la Petrosani, creatia sa. Noteaza in jurnalul sau, face cateva flotari, dupa care, restul serii este dedicat rugaciunilor. Inainte de culcare, ii da tanarului „ajutor” cateva din resturile cinei sale.

ISTORIE

„Sejurul” de la Rahova s-a incheiat cu demiteri Miron Cozma a fost incarcerat, la propria-i cerere, in Penitenciarul Timisoara din decembrie 2005 pana la inceputul lunii iunie 2006. Cea mai lunga perioada de detentie a fost petrecuta insa de fostul lider al minerilor in Penitenciarul Rahova, declansand aici un imens scandal.

Astfel, potrivit unui raport intocmit de inspectorii Ministerului Justitiei, Cozma batjocorea gardienii, pe care-i si lovea ocazional, isi stabilea singur programul in penitenciar, isi permitea sa joace biliard, sa se imbrace cum voia el sau sa dea zilnic telefoane, cu durata nelimitata. Concluziile raportului au dus la demiterea fostului director al Penitenciarului Rahova, Carmen Mihail, acuzat de tratament preferential.

AMINTIRI

„Se folosea de cei lasati singuri”

Un om autoritar care-si cumpara diverse servicii contra tigarilor si resturilor de mancare. Asa este caracterizat Miron Cozma de o parte dintre fostii colegi de detentie de la Timisoara.

EVZ: Cum va numiti si pentru ce sunteti inchis aici? Iosif Senftleben: Ma numesc Iosif Senftleben, sunt din Timisoara, condamnat la sapte ani pentru tentativa de omor. Sunt aici de un an si jumatate.

Cand l-ati cunoscut pe Miron Cozma? Pe Miron l-am cunoscut cand am intrat in penitenciar, acum un an si jumatate. Am stat cu el toata luna martie, in 2006.

Cum l-ati caracteriza? Eu nu l-am prins in excesele lui de furie. Se folosea de oamenii care nu erau cautati in penitenciar, nu primeau vizite. Ii spalau pana si chilotii, il spalau pe picioare, il stergeau.

Ce le dadea in schimbul acestor servicii? Tigari. Si resturi de mancare de la el. Povestea tot timpul, mai ales copiilor astora mici, ce a facut el cand era afara. O singura data m-am contrazis cu el, i-am spus, „Ma, copiii astia tineri nu stiu ce ai facut cu adevarat”.

Cum a reactionat? S-a enervat pe mine, mi-a spus ca a fost manevrat de Iliescu, ca nu stiu ce, i-am raspuns, „ma, eu spun ce am vazut la televizor”. Cozma era violent si autoritar doar in compania copiilor astora. Daca dadea peste unul mai mare ca el, statea pe ganduri, nu se baga. Ca daca pici cu unul care are pedeapsa mare, ala nu tine cont de o bataie.

Cum isi trata colegii de celula? Va dau un exemplu. Nu intreba niciodata, inainte sa schimbe programul TV, daca noi voiam sa ne uitam la ce vrea el. Dar daca ii comenta seful de camera, se conforma imediat.

Si ce facea toata ziua? Juca rummy. Dimineata, dupa apel, nimeni in afara de el nu avea voie sa intre in WC. Seara, cand se intorcea in camera, ii spunea baiatului, „gata, pregatesti apa calda”. Il spala pe picioare, il stergea si il ungea cu alifie. Apoi ii spala bocancii si chilotii si seara primea cateva tigari si, uneori, cateva resturi din potol, daca ramanea ceva.

Despre ce vorbea cel mai mult? Despre el si cat bine a facut.

In Penitenciarul Craiova, unde a fost inchis timp de trei luni, Miron Cozma si-a impresionat colocatarul cu harul poetic si respectul aratat de gardieni La puscarie, profesionistii arestului stiu ca timpul are intotdeauna rabdare. E regula si la Craiova, in penitenciarul care adaposteste cei mai multi vietasi din tara.

Miron Cozma a petrecut aici trei luni pline, din decembrie 2004 pana in martie 2005. A intrat dupa ce decretul de gratiere inaintat de Ion Iliescu a fost anulat chiar de mana care l-a semnat.

Coleg cu detinutul Florica

Aproape 90 de zile detentia fostului ortac a stat sub doua zodii alese: rabufnirile poetice de fiecare zi si formula fericita, „deci, tot timpul i s-au rezolvat problemele...”.

Martor i-a fost colegul de celula Marian Florica, 40 de ani, originar din Dolj. A fost condamnat pentru omor la noua ani, patru luni si 13 zile. Marian s-a liberat pe 23 martie anul acesta.

Poezia si muzica disco

Sapte-opt ore de somn pe noapte, de la ora 0.00 pana la apelul de la 7.00. Apoi, spalat pe ochi, pieptanat meticulos, echipat in hainele de zi. Lui Miron Cozma nu-i place sa faca rabat de la tabiet sau de la disciplina lucrurilor marunte.

La micul dejun, detinutul adora compania. Dimineata, Miron si Marian iau masa impreuna. Cum ratia de la puscarie ii displace, fostul ortac „atinge” numai pachetele trimise de fratele si sora sa din Valea Jiului sau sufertasul expediat cu regularitate de fiul lui, student in Timisoara.

La televizorul din celula canta vioi starurile de pe MTV. Muzica disco face atmosfera. Este nevoie deoarece urmeaza cel mai intens moment al zilei: doua ore de creatie literara, 120 de minute cand poezia domina incaperea. Fostul subinginer miner Miron Cozma scrie versurile pe care viseaza sa le publice in libertate.

Scrie mult si scrie multe. Dragostea este la el una dintre temele centrale. O canta in filele unui caiet studentesc, „maaree si greu”, dupa cum il caracterizeaza colegul Marian Florica. Cura artistica se intrerupe undeva in jurul pranzului. Afara e iarna si e frig. Dupa masa de pranz, vine plimbarea.

„I s-au rezolvat problemele”

Cand vrea ceva ce nu gaseste in celula, cheama gardienii. Oamenii se conformeaza iute, dupa principiul de restaurant, „clientul nostru, stapanul nostru”. Vorba colegului Marian: „Deci, tot timpul i s-au rezolvat problemele...”. 

„Plimbatul in cerc” este religie pentru Miron Cozma. „Trebuie sa tragi aer curat in piept”, ii spune des colocatarului. „Afara”, baietii il respecta si ei pe detinutul-ortac, care le cumpara tigari din magazinul inchisorii. In puscarie astfel de gesturi primesc rapid recunostinta divina.

Dupa doua ore, plimbarea de dupa-amiaza ia sfarsit. Miron si Marian se retrag odata cu grupa scoasa doua ore la aerisit. Pana la somn, timp este inca de pierdut. Plictisul se risipeste iute, caci Miron Cozma si Marian Florica incep indata micul lor campionat de table. Joaca pana la epuizare, sapte, chiar opt ore, apoi se asaza in pat si dorm.

EFECTE

Mineriadele care au dat inapoi Romania

Pentru Romania, abia iesita de sub dictatura lui Ceausescu, violentele produse de mineri la Bucuresti in 1990 si 1991 au avut efecte catastrofale in plan intern si extern. Pe de o parte, mii de tineri au parasit tara in acea perioada, iar pericolul destabilizarii s-a ridicat la cotele cele mai inalte de dupa ‘89.

In paralel, neincrederea statelor occidentale si a institutiilor politico-financiare din SUA si Europa in guvernele care s-au succedat la Bucuresti a sporit atat de mult, incat relatii esentiale abia deschise de tara noastra au fost, pur si simplu, inghetate sau chiar influentate ireversibil.

Una dintre situatiile critice s-a produs in momentul in care Fondul Monetar International (FMI) a intrerupt acordul de asistenta incheiat cu Romania. Intransigenta FMI a pus atunci in pericol economia extrem de fragila. Au existat si cazuri in care socul mineriadelor si instabilitatea politica deosebit de grava au determinat diplomati si finantisti occidentali sa paraseasca de urgenta teritoriul Romaniei.

Ministru de externe din 1990 pana in 1992, Adrian Nastase a recunoscut, la randul sau, ca ministerul pe care l-a condus a fost nevoit ulterior sa faca eforturi deosebite pentru a recupera handicapul de imagine al tarii. Insa efectele mineriadelor au fost cu atat mai catastrofale cu cat acestea au influentat pe termen lung evolutia Romaniei, si nu doar imediat.

MARELE MAESTRU Ascet, poet si luptator

Eliberat in martie, fostul coleg de celula al lui Miron Cozma locuieste cu parintii, in comuna Perisor (Dolj). Marian Florica a fost inchis pentru omor in ‘97, pentru parul „trimis” in capul unui vecin de tarla care il luase la bataie. Astazi cultiva cele 20 de hectare de ogor ale familiei si creste o suta de porci si o vaca. 

EVZ: Cum ati ajuns coleg cu Miron Cozma? Marian Florica: A cerut el sa stea singur intr-o camera de trei paturi, dar s-a plictisit si a zis la raport: „Am cerut eu sa fiu singur, dar totusi vreau un coleg: sa fie nefumator si sa joace table”. Eu nu creasem probleme si m-au chemat directorul adjunct si comandantul meu de sectie, ca Miron Cozma vrea un coleg. Am zis da, de ce nu? Am facut cunostinta, mi-a zis sa nu fumez, s-a uitat la mine si a zis: „Da, sa stea cu mine in camera”.

Cum trecea ziua? Ne trezeam inainte de apel, la 7.00, si ne culcam la 23.00-24.00. Mancam numai de acasa. Aveam si plimbare, doua-trei ore. Spunea el ca la plimbare trebuie sa iesi, ca sa tragi aer curat in corp. Apoi jucam table, cate sapte-opt ore.

Cine batea? Ahh!! Cand bateam eu, zicea: „Maestre, imi dai revansa?”. M-am inteles extraordinar de bine cu acest om. L-am cunoscut ca om... Batea in usa si spunea: „Vreau la cabinet!”. Nu stiu daca dura cinci minute si imediat il ducea cineva la cabinet. „Vreau sa vorbesc acasa!”... Deci, tot timpul i s-au rezolvat problemele...

Vorbea despre arestarea lui? Nu prea, dar scria poezii. Avea un caiet din ala mare, studentesc. Doua ore si le dedica pentru asa ceva, mai mult dimineata, poate atunci ii lucra creierul mai bine.

Un luptator, dar sunt convins ca a fost folosit

La televizor se uita? Ii placeau MTV, muzica disco, cand si cand stirile. Apropo, mi-aduc aminte ca la Revelionul 2004-2005 urlau detinutii, la miezul noptii, vreo 100 de oameni, la  geamuri si strigau: „Cozma! Cozma! Cozma!”. Si el le facea cu mana de „Salut, baieti!”. Pentru ca el tot timpul lua pachete de tigari si le arunca lor.

Cu ce cuvant l-ati descrie? Un luptator, dar sunt convins ca a fost folosit.