Cu sigu ranță, pentru fanii lui Dan Brown cărțulia lui Tom Eaton, „Codul cavalerilor”, este o blasfemie. Scriitor, ziarist și om de știință, autorul din Republica Sud-Africană și-a pus la bătaie multe din cele învățate pentru a parodia magistral „Codul lui DaVinci”.
Dar sunt persiflate și alte realizări artistice din diverse vremuri – de la „Iliada” la „Harry Potter”, de la muzica pop la filmele lui Steven Spielberg, narațiunea devenind un încântător talmeș-balmeș, de care iei cunoștință râzând deseori în hohote. Nu scapă ironiei nici evenimente ale istoriei sau personajele care leau înrâurit. Cu unii dintre confrații săi este de-a dreptul neîndurător. De pildă, iată cum îl prezintă pe Stephen King: „singurul supraviețuitor al ceremoniei Turnul cuvintelor din vechea religie a Kabbalei, în care o singură poveste este respusă în cât mai multe cuvinte, scopul fiind de a scrie 77 milioane de cuvinte – un număr mistic pentru mulți – pentru a descrie un singur lanț de evenimente.”
Desigur, lui Dan Brown i se asigură o atenție specială: „Nicio ființă nu poate scrie proză atât de prost, fără pic de valoare și care totuși să reușească să capteze atenția cititorilor.” Vorbele acestea le rostește CC Langa, protagonistul romanului (aluzia la Robert Langdon e mai mult decât transparentă!), „eminent istoric, simbolog, antropolog, matematician, romancier, astronom, farmacist, lingvist și meșter olar.”
Directorul unui muzeu din Cape Town a fost împușcat de patruzeci și trei de ori și spintecat cu o macetă. Înainte de a muri a lăsat un indiciu care poate conduce la un mare Secret. Pornit în căutarea lui, CC Langa trece prin aventuri spectaculoase, alături de alte personaje – unele îl ajută, altele îi pun bețe în roate. Dar întâmplările nu-l țin pe cititor încordat, doar îl amuză. Tom Eaton a demontat cu dibă- cie mecanismul după care Dan Brown și-a construit celebra lui carte și a reasamblat-o într-un mod ingenios, astfel încât să devină o construcție narativă lipsită de seriozitate. Însăși realitatea din paginile sale e greu recognoscibilă.
De aceea, poate afirma ritos: „Toate descrierile de artă, arhitectură, documente și ritualuri din acest roman sunt exacte. Total imaginare, dar exacte.” „Codul cavalerilor” nu va ajunge la notorietatea „Codului lui DaVinci.” Dar va fi citit cu multă satis facție de toți detractorii lui Dan Brown. Mai ales de cei de la Vatican.